Puterea iubirii
Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre acele ce se pot spune în cuvinte. Un braţ viguros poate sparge un scut şi chiar să ia viaţa cuiva, însă doar nevăzuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; şi până nu voi stăpâni această artă, nu voi fi mai mult decât un iubitor de mărunţisuri. Voi face din iubire cea mai puternică armă şi nici unul dintre cei pe care îi voi provoca nu se va putea apăra de forţa ei. Argumentele i-ar putea contrazice; vorbele mele i-ar putea face bănuitori, chipul meu i-ar putea face să mă suspecteze, totuşi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale cărui raze dezgheaţă pământul îngheţat.
Şi cum voi face astea? De acum înainte, voi privi toate lucrurile cu iubire şi mă voi naşte din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzeşte corpul; voi iubi ploaia pentru că îmi purifică spiritul; voi iubi lumina pentru că îmi arată calea; voi iubi şi întunericul, pentru că îmi arată stelele. Voi spune bun-venit fericirii, pentru că mă face mărinimos; şi voi îndura tristeţea, pentru că îmi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, dacă ele mi se cuvin; voi spune bun-venit şi piedicilor, pentru că ele sunt cele ce mă întăresc.
Îmi voi iubi duşmanii, şi ei îmi vor deveni prieteni; îmi voi încuraja prietenii, şi ei îmi vor deveni fraţi; voi căuta întotdeauna motive să binecuvântez; niciodată nu îmi voi găsi scuze să bârfesc. Când voi fi tentat să critic, mă voi înfrâna; când voi merge la rugăciune, îmi voi înălţa vocea din toate puterile.
Oare ceea ce spun păsările, vântul, marea şi întreaga natură nu este o rugăciune către Creator? Nu pot vorbi Creatorului în acelaşi mod? De acum înainte îmi voi aminti acest secret, iar el îmi va transforma viaţa.
Şi cum voi face? Voi iubi toţi oamenii, pentru că fiecare are calităţi care merită admirate, chiar dacă uneori ele sunt ascunse. Cu iubire voi sfărâma zidul de suspiciune şi ura pe care l-au construit în jurul inimii lor şi în loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea să intre în sufletul lor.
Voi iubi pe cei cu voinţa puternică, pentru că ei mă pot inspira. Îi voi iubi pe cei care eşuează, pentru că ei mă pot învăţa. Voi iubi regii, pentru măreţia lor, îi voi iubi pe cei umili, pentru că sunt divini. Îi voi iubi pe cei bogaţi, pentru singurătatea lor; îi voi iubi şi pe cei săraci, pentru simplitatea lor. Îi voi iubi pe cei tineri pentru încrederea pe care o au; îi voi iubi pe cei bătrâni, pentru înţelepciunea pe care o dăruiesc. Îi voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Îi voi iubi pe cei urâţi, pentru sufletul lor însetat de pace.
Dar cum voi întâmpina reacţiile celorlalţi?
Cu iubire. Tot aşa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este şi scutul care respinge săgeţile urii şi suliţele furiei. Răutatea şi descurajarea se vor izbi de noul meu scut şi vor deveni mai blânde decât ploaia de primăvară. Scutul mă va proteja de mijlocul lumii şi mă va sprijini când voi fi singur.
Şi cum voi întâmpina pe cei care mă vor înfrunta? Într-un singur fel: în linişte, rostind în sinea mea „Te iubesc”. Astfel spuse, în linişte, aceste cuvinte vor străluci în ochii mei, sprâncenele se vor descreţi, zâmbetul îmi va reveni pe buze şi vocea mea va deveni mai profundă; iar inima lor se va deschide. Şi cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu când inima lui îmi va simţi dragostea?
Şi mă voi iubi pe mine însumi – Sinele meu. Atunci voi veghea orice intră în trupul, mintea şi sufletul meu. Niciodată nu voi fi prea îngăduitor cu dorinţele trupului, ci mai degrabă voi avea grijă de el prin moderaţie. Nu-i voi îngădui minţii mele să fie atrasă în slăbiciune sau în deznădejde, ci mai degrabă o voi înălţa către cunoaştere şi înţelepciune. Nu voi permite vreodată sufletului meu să se complacă în mulţumiri deşarte, ci mai degrabă îl voi hrăni cu meditaţie şi rugăciune. Nu voi permite inimii mele să devină mică şi amară, ci o voi deschide tuturor, iar ea va creşte şi va cuprinde tot Pământul.
De acum înainte voi iubi întrega creaţie. Din această clipă voi arunca din mine orice ură, pentru că nu am timp de ură, ci doar de iubire. Iubirea intensă cheamă iubire. Nu este atât de important să fii iubit, cât să iubeşti– cu toată iubirea şi cu toată fiinţa ta.
Astăzi încep o viaţă nouă! Fiindcă fiecare zi e o nouă viaţă pentru mine. Şi îmi făgăduiesc cu sfinţenie că nimic nu va întârzia creşterea noii mele vieţi. Astăzi încep o nouă viaţă a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Şi ştiu că, atunci când vreau cu adevărat ceva, întregul Univers participă la realizarea visului meu.
Og Mandino – Fragment din cartea”Cel mai vestit vânzător din lume”
SURSA: https://astrodeva.wordpress.com/2013...terea-iubirii/
"Orice seamana o femeie, va si culege." - Florence Scovel Shinn
PUTEREA IUBIRII este data OMului pentru a realiza BINELE sau pe Pamant. 'Jocul Vieţii' are că scop sa va ajute in aceasta realizare.
Gindirea ar trebui să atinga perfectiunea unei arte. Cel care atinge aceasta maiestrie trebuie sa aiba mare grija sa picteze pe pinza spiritului sau doar PLANUL DIVIN. El pictează tablourile sale cu magnifice tuse de putere, de decizie, cu credinta perfecta ca nu exista putere capabila sa-i altereze perfectiunea, stiind ca ele se vor manifesta în viata sa, idealul devenind astfel real.
Toata puterea îi este data fiecarei femei sa aduca "Raiul ei" pe "Pamântul ei" prin gândirea corecta. Acesta este sensul "Jocului Vietii"!
Cei mai multi oameni considera viata o lupta, dar nu e o lupta, este un joc.
Este un joc ce, totusi, nu poate fi jucat cu succes decât cunoscând Legile Spirituale, iar Vechiul si Noul Testament explica regulile jocului cu o precizie uimitoare. Iisus Hristos a propovaduit ceea ce este marele joc al Daruirii si Primirii.
"Orice seamana o femeie, va si culege."
Înseamna ca orice raspândeste o femeie prin cuvinte sau fapta, îi va fi returnat; ea primeste ceea ce da. Daca da ura, va primi ura; daca da iubire, va primi iubire, daca critica, va fi criticata; daca minte va fi mintita, daca bârfeste, va fi bârfita. Ni s-a spus si ca facultatea de a imagina are un rol de prima importanta în Jocul Vietii.
"Cu veghere`ntreaga pazeste-ti inima (sau imaginatia), caci din aceasta pornesc tâsnirile vietii" (Prov., 4:23).
Ceea ce înseamna ca tot ceea ce o femeie imagineaza, mai devreme sau mai târziu, se exteriorizeaza în actiunile sale.
MAI MULT AICI:http://adevarul2012.blogspot.ro/2012_08_01_archive.html
"Nici o poetica din lume nu atinge perfectiunea si semnificatia celei mai timide flori". Mircea Eliade
Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim.
– R. Tagore
Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. – Albert Einstein
“Cel mai fericit este acela care are puterea de a aduna intelepciune de la o floare.”
Mary Howitt
“Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase”
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi, dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Şi, de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi, de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi, de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi, de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara, Şi, de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inimta ta, fii curat măcar în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. De nu poţi milui, vorbeşte măcar ca un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe prietenul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.
Cunoaşte că, de iese din tine foc şi acesta arde pe alţii, sufletele arse în focul tău le va cere Dumnezeu din mâinile tale. Şi, chiar dacă nu arunci tu însuţi focul, dar consimţi cu cel ce-l aruncă şi găseşti plăcere în aceasta, vei fi părtaş lui la judecată. De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi, de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea, şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea, şi nu împărăţia.
Isaac Sirul,
Cuvinte despre nevoință, în Filocalia X,
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.03.2016 la 18:08.
Învăţături pentru suflete avansate...
Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită:
1. Află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ.
2. Fă-l, indiferent de ce îţi stă în cale.
3. Dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi. Împărtăşindu-ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.
Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură.
Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă. Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.
Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi. Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete. Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns, total opus celui la care te-ai putea aştepta. Oare este valabil? Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?
Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja.
Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii.
Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători. Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras în spre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.
Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine. Sinele este Viaţă, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiinţei tale. Sinele nu cunoaşte limitările impuse de spaţiu-timp, la fel cum nu cunoaşte tot ce înseamnă griji, temeri sau credinţe în viaţa ta. Acel Ceva nu te priveşte ca pe o fiinţă bipedă de pe suprafaţa celei de-a treia planete a unui mic soare de la marginea unei micuţe galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipită, între miliarde şi miliarde de alte universuri. Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine şi îţi oferă libertatea totală de a face tot ce îţi doreşti, în afară să mori. Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.
Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură.
Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă. Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie. Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi. Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete. Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns, total opus celui la care te-ai putea aştepta. Oare este valabil? Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine? Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja.Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii.Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători. Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras în spre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta. Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine. Sinele este Viaţă, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiinţei tale. Sinele nu cunoaşte limitările impuse de spaţiu-timp, la fel cum nu cunoaşte tot ce înseamnă griji, temeri sau credinţe în viaţa ta. Acel Ceva nu te priveşte ca pe o fiinţă bipedă de pe suprafaţa celei de-a treia planete a unui mic soare de la marginea unei micuţe galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipită, între miliarde şi miliarde de alte universuri. Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine şi îţi oferă libertatea totală de a face tot ce îţi doreşti, în afară să mori. Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.
Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor. Pentru a putea începe să înveţi, orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva. Singurul lucru care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, este: “Cât de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale?” Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture. Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe – în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei? Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu. Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare. Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci. Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii. Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară. Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea. Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi. Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ.
Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent. Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei. Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut? Cel mai mult ai de învăţat când joci împotriva cuiva care te poate învinge. Eşti maestru în ceea ce ai trăit, artizan în ceea ce trăieşti şi amator în ceea ce urmează a fi trăit. Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine. O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă. Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea „lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi. O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă. Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoză este să conştientizezi că ai fost în stare de hipnoză. Nu există paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuţi le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia. Nu există lucru căruia să nu-i poţi da consimţământul. Nu există nimic din care să nu te poţi retrage.
Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi. Eşti liber să îţi schimbi dimensiunea conştiinţei la întâmplare, prin învăţături sau la voinţă. Nu îţi este însă permis, să refuzi să exprimi viaţa. Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor. Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale. Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate. Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur/ă de următorul lucru: Sinele şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu. Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit. Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta. Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus. Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat? Viaţa EXISTĂ. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie, perspectivă. Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsească rezolvarea. Nu este nevoie să te lupţi ca să trăieşti potrivit dorinţelor tale. Trăieşte cum vrei şi plăteşte preţul necesar. Motivul esenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus întrebările. Principiile se schimbă greu, pe nesimţite, şi nu ştii niciodată că s-au schimbat până când, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi aşa. Tot ce este scris ar putea fi fals.
In cartea „Iluzii – Aventurile unui Mesia capricios”,Richard Bach l-a intalnit pe Donald Shimoda, un amic pilot care detinea cheile universului si care facea cascadorii pe deasupra tinuturilor de la Nord de Mississippi intr-un biplan Travel Air.
O parte din secretul lui Shimoda era o carticica legata in ceva ce arata ca pielea – „Indrumar pentru Mesia: Invataturi pentru suflete avansate”. „Deschide-o”, mi-a spus el „si orice vei avea nevoie sa stii se afla acolo.”
Pierduta pentru decenii si redescoperita, iat-o aici tiparita in sfarsit – invataturi pentru cei care si-au depasit cinismul si indoiala.
îndrumar pt mesia by gaby_nems
SURSA: http://spirituminfinitum.blogspot.ro...1_archive.html
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.03.2016 la 19:07.
-
ILUZII - Aventurile unui Mesia reticent (1)
Există o întrebare pe care am auzit-o nu o dată după ce am publicat Pescăruşul Jonathan: „Ce vei scrie în continuare, Richard? Ce urmează după Jonathan?"
Am răspuns atunci că nu mai simt nevoia să scriu nici măcar un cuvinţel, şi că toate cărţile mele formează o singură voce care a spus lumii tot ce i-am cerut eu să spună. Cu toate că era plăcut să nu mai lucrez nopţile, mă simţeam ca şi cum aş fi suferit de foame, ca şi cum aş fi vrut să conduc din nou o maşină după mai mult timp de mers pe jos.
Încă obişnuiam ca în fiecare vară să zbor cu bătrânul meu biplan spre ţinuturile luxuriante ce mărgineau marea în vestul Americii şi să transport persoane pentru trei dolari cursa. Aşa am început să mă simt bântuit de vechi frământări - mai aveam ceva de spus.
Nu îmi place deloc să scriu. Dacă aş reuşi să întorc spatele unei idei, şi să dispar în întuneric, dacă aş reuşi să închid uşa în nas unui gând, nu aş pune vreodată mâna pe un creion.
Însă din când în când se produce în mintea mea o explozie ca de dinamită cu cioburi de sticlă şi bucăţi de cărămidă care lovesc frontal un perete şi cineva mă pândeşte dintre grămezile de moloz, mă apucă de guler şi-mi spune şoptit: „ Nu-ţi dau drumul până nu mă exprimi în cuvinte puse pe hârtie ". În acest fel m-am întâlnit cu „Iluziile".
Acolo, în acele ţinuturi, obişnuiam să stau întins şi să exersez evaporarea norilor, şi nu reuşeam să mă eliberez de acele gânduri... cum ar fi fost dacă ar fi apărut cineva care s-ar fi priceput într-adevăr la asta şi care ar fi putut să-mi explice cum funcţionează lumea mea, cum aş putea-o pătrunde. Cum ar fi fost dacă aş fi întâlnit un geniu... dacă un Siddhartha sau un Iisus ar fi venit pe pământ în zilele noastre, cu putere asupra iluziilor omeneşti izvorâtă din cunoaşterea realităţii ce se ascunde în spatele lor? Cum ar fi fost să-l cunosc personal, să piloteze şi el un biplan şi să aterizeze pe aceeaşi pajişte cu mine? Ce ar spune oare atunci, cum s-ar comporta?
Poate că nu ar fi ca acel Mesia de pe paginile pătate de ulei şi înverzite de firele de iarbă ale jurnalului meu, poate că nu ar spune nimic din ce se spune în această carte. Şi totuşi acel Mesia m-a învăţat multe: anume că atragem în vieţile noastre toate acele lucruri pe care le gândim, de exemplu - dac-o fi aşa, am ajuns unde sunt acum dintr-un motiv, şi tu la fel. Probabil că nu ţii în mâini această carte dintr-o coincidenţă; poate că citeşti întâmplările acestea pentru a-ţi aminti de aventuri trăite în trecut. Eu am ales să gândesc aşa. Şi am mai ales să cred că Mesia al meu aste ancorat undeva într-o altă dimensiune, nicidecum în imaginaţie, că ne priveşte pe amândoi şi râde cu poftă văzând că toate ni se întâmplă exact aşa cum a plănuit mintea noastră.
Richard Bach
1
1 A fost odată un învăţător venit pe pământ,
născut în sfântul ţinut din Indiana, crescut pe
întinderile mistice de la răsărit de Fort Wayne.
2 Învăţătorul s-a deprins cu ştiinţa lumii acesteia
în şcolile publice din Indiana, şi când s-a făcut
mare a devenit mecanic de automobile.
3. Însă învăţătorul avea o înţelepciune ce
aparţinea altor lumi, altor şcoli, altor vieţi pe care
le-a trăit. Şi-a amintit lucruri care l-au făcut să
devină înţelept şi pătrunzător, astfel că ceilalţi,
văzându-i puterea, au venit să-i ceară povaţă.
4. Învăţătorul credea că are tăria să se ajute pe
sine şi pe ceilalţi, şi simţea că asta îi era menirea,
iar oamenii, văzându-i entuziasmul, au venit la el
să-i tămăduiască de necazuri şi boli.
5. Învăţătorul credea că este bine ca fiecare om
să se considere fiu al lui Dumnezeu, şi din moment
ce şi el se considera astfel, învăţătorul chiar era
fiul lui Dumnezeu iar magazinele şi garajele unde
lucra au devenit neîncăpătoare pentru toţi aceia
care îi căutau ştiinţa şi atingerea; iar străzile
învecinate erau pline de oameni care sperau ca
umbra învăţătorului să cadă asupra lor şi să le
schimbe vieţile.
6. S-a întâmplat ca vreo câţiva meşteri şi
conducători de magazine să-l roage pe învăţător
să-şi lase uneltele şi să-şi vadă de drum deoarece
era atât de căutat încât nici el, nici ceilalţi mecanici
nu mai aveau loc unde să repare automobilele.
7. Aşa că s-a mutat la ţară iar oamenii care l-au
urmat au început să-l numească Mesia, şi făcător
de minuni; iar dacă ei credeau cu tot sufletul
că era Cel Ales, aceasta îi era cu adevărat condiţia.
8. Dacă se întâmpla să plouă în timp ce se adresa
mulţimii, nici o picătură de ploaie nu se lipea de
capetele celor care îl ascultau; cei din ultimele
rânduri îi auzeau cuvintele cu aceeaşi limpezime
ca cei din primul rând, fără să fie nici o clipă
tulburaţi de fulgerele sau de tunetele din văzduh.
Şi le vorbea numai în pilde.
9. Şi le-a spus lor:
„În noi se află puterea de a îngădui sănătatea
sau boala, bogăţia sau sărăcia, libertatea sau
sclavia. Noi le stăpânim pe toate, nimeni altcineva."
10. Un om din mulţime a vorbit şi a spus:
„ Uşor de spus pentru tine, Învăţătorule, pentru
că tu te conduci după nişte legi străine nouă şi nu
trebuie să lucrezi. Un om obişnuit trebuie să
trudească pentru a supravieţui în această lume."
11. Învăţătorul i-a răspuns aşa:
„A fost odată o aşezare cu puţini locuitori în
vecinătatea izvoarelor unui râu cristalin.
12. Râul îşi ducea în tăcere curenţii pe lângă ei -
tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, buni şi răi,
curentul mergea în voie, neştiindu-şi decât
lucirile de cristal.
13. Fiecare făptură se agăţa cu dârzenie de
crenguţele şi de stâncile din râu, căci agăţatul
este un mod de a supravieţui, iar cu rezistenţa
împotriva curentului ne-am născut cu toţii.
14. Însă cineva a spus într-un sfârşit:
„M-am săturat de atâta agăţat. Poate că nu-mi
pot distinge calea însă am încredere că acest
curent ştie încotro se îndreaptă şi îl voi lăsa să
mă ducă unde vrea. Tot agăţându-mă voi muri
de plictiseală. "
15. Celelalte creaturi au râs şi au spus:
„Prostule! Îndrăzneşte să-ţi dai drumul şi acel
curent pe care îl venerezi te va arunca
rostogolindu-te şi strivindu-te de stânci şi
vei muri mai repede decât de plictiseală".
16. Temerarul însă nu le-a dat atenţie şi, inspirând
adânc, şi-a dat drumul. într-o clipă a fost luat de apa
învolburată, rostogolit şi zdrobit de stânci.
17. Totuşi, după un timp, cum omul refuza în
continuare să se prindă de ceva, curentul l-a ridicat
uşor la suprafaţă, s-a lovit în continuare însă nu
părea să fi simţit vreo durere.
18. Iar cei de pe celelalte maluri, cărora le era
necunoscut, au strigat: „Priviţi, un miracol! E unul
dintre noi şi totuşi pluteşte! Priviţi cum Mesia
a venit să ne salveze pe toţi!"
19. Omul purtat de curent a rostit:
„Nu sunt Mesia aşa cum nici tu nu eşti. Râului
îi place să ne poarte liber pe undele sale, trebuie
doar să îndrăznim să ne dăm drumul. Adevărata
noastră menire este această călătorie, această
aventură".
20. Aceştia au strigat în continuare „Salva*torul!!"
căţărându-se pe stânci, însă în momentul când
l-au căutat din nou cu privirea, acesta dispăruse
iar ei au rămas singuri să compună legende despre
un Salvator."
***
21. A început să se îngrijoreze când vedea mul*ţimi
de oameni strângându-se în jurul lui zi de zi, mai
aproape, mai insistenţi şi mai ameninţători ca
niciodată, când vedea că aceştia îl obligă să-i vindece
fără încetare şi să-i întreţină cu miracolele lui, să
înveţe pentru ei şi să le trăiască vieţile. Aşa că s-a
retras în acea zi în singurătate pe un vârf de deal
ascuns şi s-a rugat.
22. Şi a spus în cugetul său:
„Atotputernice, binevoieşte şi ridică de pe umerii
mei această povară, îngăduie să las de-o parte
această sarcină insu*portabilă. Nu pot trăi vieţile
altor suflete, şi totuşi mii de oameni îmi strigă să
le dăruiesc viaţa. Mă căiesc pentru ce am lăsat
să se întâmple. Şi binevoieşte dar să mă întorc
la motoarele mele şi mă lasă să trăiesc la fel ca
ceilalţi."
23. Atunci o voce îi vorbi pe acel vârf de deal, o
voce care nu era nici bărbătească, nici femeiască,
nici puternică, nici slabă, doar infinit de blândă. Şi
acea voce i-a spus:
„Facă-se nu voia mea ci a ta, pentru că dorinţa ta
este şi dorinţa mea. Mergi dar şi trăieşte ca un om
şi fii mulţumit pe pământ."
24. Auzind asta, învăţătorul mult s-a bucurat, a
mulţumit şi a coborât dealul murmurând un cântec
al mecanicilor. Când oamenii l-au înconjurat cu
necazurile lor cerându-i să vindece în locul lor, să
înveţe în locul lor, să îi hrănească fără încetare din
înţelepciunea sa şi să îi distreze cu minunile lui,
acesta a zâmbit mulţimii şi le-a spus cu bucurie:
„Demisionez".
25. Pentru un moment gloata a rămas mută de
uimire.
26. El le-a spus atunci: „Dacă un om i-ar spune
lui Dumnezeu că cea mai mare dorinţă a lui este
să-i ajute cu orice preţ, pe cei aflaţi în suferinţă,
iar Dumnezeu i-ar explica ce trebuie să facă, ar
trebui ca acel om să facă întocmai cum i-a spus
Dumnezeu?''
27. „Desigur învăţătorule! Au strigat cei mulţi.
Ar trebui să sufere cu recunoştinţă în suflet chiar
şi torturile iadului dacă Dumnezeu i-o cere!"
28. „Nu contează deci care ar fi torturile, nici
cât de grea ar fi sarcina?"
29. „Onorat va fi acela care s-ar lăsa spânzurat,
glorios va fi cel care s-ar lăsa răstignit pe un copac
şi ars de viu, căci le-a răbdat pe toate din vrerea
Domnului, au spus ei."
30. „Şi ce aţi face, le-a răspuns învăţătorul, dacă
Dumnezeu vi s-ar arăta şi v-ar spune:
«Vă poruncesc să fiţi fericiţi pe acest pământ câte
zile veţi mai avea». Ce aţi face atunci?"
31. Şi mulţimea a tăcut năucită, o linişte deplină
s-a lăsat pe pantele dealurilor şi de-a lungul văilor
înţesate de oameni.
32. Atunci învăţătorul a spus:
„Pe cărarea către fericire vom găsi înţelepciunea
pentru care am ales viaţa aceasta. Asta am învăţat
astăzi şi am ales să vă las să vă vedeţi de drum."
33. Şi şi-a văzut de drum prin mulţime, i-a părăsit
şi a revenit la viaţa de zi cu zi, la cele obişnuite, la
maşinile lui.
SURSA: http://beauty-love-wisdom.blogspot.r...eticent-1.html
ILUZII - Aventurile unui Mesia reticent (2)
AICI :http://beauty-love-wisdom.blogspot.r...eticent-2.html
ILUZII - Aventurile unui Mesia reticent (3-4)
AICI :http://beauty-love-wisdom.blogspot.r...cent-3_20.html
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.03.2016 la 19:58.
„Maestrul: Cu ce lumină vezi?
Discipolul: Cu a soarelui ziua, cu a lămpii noaptea.
Maestrul: Cu ce lumină vezi aceste lumini?
Discipolul: Cu a ochilor.
Maestrul: Cu care lumină vezi ochii?
Discipolul: Cu cea a minţii.
Maestrul: Prin ce lumină cunoşti mintea?
Discipolul: Prin cea a Sinelui.
Maestrul: Deci tu eşti lumina luminilor…
Discipolul: Da. Eu sunt Acela…”
(Sri Bhagawan Ramana Maharishi)
”Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață. Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine. Prezentul este timpul mântuirii. Amânarea înseamnă niciodată. Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste". Hrisostom Filipescu
A văzut cineva o floare care să nu fie perfectă? Ce poți aştepta mai mult de la ea? În unicitatea ei fiecare floare este perfectă. Dansează încântată în bătaia vântului, străluceşte extaziată în razele de soare, cântă sub mângâierea picăturilor de ploaie...ce poți dori mai mult? O singură floare radiază, emană toată splendoarea existenței. Iubirea este floarea ființei tale.
Bhagwan Sri Rajneesh(Osho)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.03.2016 la 16:49.
Momentan sunt 113 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 113 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje