Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !

[latan.elena]

La blouse roumaine

Îmbrățișări între nori și magnolii.
Păstrăm perspectiva senină.



''Nimic nu trebuie sa fie inaccesibil sperantelor. Poti spera orice, pentru ca viata însasi e o speranta.''
Oscar Wilde

[latan.elena]

Ai în tine o ghidare internă. Este o conștientizare mai mare, un sentiment de siguranță. Cu cât te bazezi mai mult pe asta, cu atât știi că te poți baza pe asta.
Neale Donald Walsch

[latan.elena]

Dacă nu ai fost niciodată mişcat până în străfundul sufletului de o floare răsărită primăvara, probabil că sufletul tău nu a cunoscut vreodată înflorirea.
Audra Foveo-Alba

[latan.elena]

Mircea Bezergheanu

Am așteptat fotografia asta ani de zile. Când am zărit floarea aia micuță, pierdută într-o noapte, într-un lan verde de secară am tresărit - Mama!!! Am ridicat privirea și am zâmbit, mulțumindu-i în gând. Vântul s-a oprit iar eu am realizat Fotografia de anul acesta. Apoi mi-am reamintit pilda Regelui Solomon, pe care o voi repeta mereu și mereu, să nu o uit.

"Traieste simplu. Nu fă rău nimanui. Nu invidia. Lasă ca indoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește-ți viața frumosului. Crează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viața trecutului, uitându-l. Adaugă în lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este și Dumnezeu."

Zău!

[latan.elena]

Mircea Bezergheanu

Există Speranța, cea care vă va trece dincolo de orice nenorocire. Aveți idee prin câte Furtuni a trecut el, singur?...

[latan.elena]

Mircea Bezergheanu

Cu riscul de a fi considerat anacronic și înapoiat, fundamentalist religios, am să mărturisesc.
Cred, sincer Cred. Fără a fi un religios, un Creștin practicant.
S-a întâmplat așa ușor, în timp, constatând că cei cu care mă întovărășeam erau atei convinși, ce credeau doar în lumina Științei, dar ca oameni... m-au dezamăgit rând pe rând. Ptr. că eu, naiv fiind, căutam căldura Sufletului. Căutam tăria Tatălui și Onoarea Războinicului din care mă trag. Și nu o găseam. Găseam doar personaje gregare, puse doar pe satisfacerea poftelor animalice, incapabile de empatie cu o ființă aflată în suferință, mereu atente la nivelul și statutul social. Aroganți și obraznici cu cei pe care-i considerau sub statutul lor, dar lingușitori cu cei spre care întindeau mâna, cerând uneori cu stridență, fără să dea nimic mai departe. Vedeam cum lumea mea se stinge, înecată de lașitate și complezență. Erau mulți care aveau educație, școală, dar nu aveau înțelepciune, erau Goi. Ptr. că înțelepciunea vine ca urmare a experiențelor de viață, iar lipsa suferințelor și a trăirilor nedreptăților în acea viață, făcea ca Omul să nu fie Complet. Să fie doar Jumătăți de oameni, cum magistral spunea Mircea Eliade. Sau cum spune și Carlos Castaneda - "Ne întoarcem victorioşi la spirit, după coborârea în infern. Iar din infern aducem trofee. Unul dintre acestea este înţelegerea." Abia la Copac, într-o noapte cu viscol cumplit, am înțeles că dacă nu găsesc reperul pe care-l căutam, atunci singura soluție era să devin unul, știam deja că în Furtună nu va mai veni nimeni să mă salveze. Grea muncă să faci din tine, un simplu suflet ce caută cu disperare sprijin, o stâncă. Să știi că orice gând sincer pe care-l vei rosti va fi ptr unii ca lumina unui foc de strajă ce va pâlpâii pe un munte iar ptr alții motiv să te denigreze și să te lovească, de multe ori pervers, cu mușcături lașe, pe la spate. Oamenii mai au încă nevoie de aceste mici lumini, care se aprind ici colo, pe dealuri și munți, anunțând că spiritul nu a murit. Și e mare lucru ptr ei să ridice privirea, iar prin negura tot mai deasă să vadă acele sclipiri care să le confirme că nu au rămas singuri...

[latan.elena]

În viaţă mă descurc fără Dumnezeu, dar ca om cu sentimente nu pot exista fără un lucru care să fie mai mare ca mine şi care să îmi împlinească viaţa - puterea de creaţie.



Ne îndeletnicim cu o artă prin care creăm lucrări valabile nu numai pentru timpurile noastre, ci care pot fi continuate de cei ce vor veni după noi... În viitor va exista o artă care va trebui să fie atât de frumoasă, atât de tânără, încât chiar de-ar fi să-i jertfim propria noastră tinereţe, ea ne va dărui în schimb o linie plină de seninătate".



Lucrurile măreţe nu se fac din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mărunte adunate laolaltă.



Dacă auzi o vocea în interiorul tău care-ţi spune "nu poţi picta", atunci pictează cu orice preţ şi vocea va fi redusă la tăcere.



În picturile mele vreau să spun ceva mângâietor, la fel cum muzica aduce mângâiere.



Cred că tabloul cu ţăranii mâncând cartofi, pe care l-am făcut la Nuenen, rămâne, dintre toate, cel mai bun pictat de mine vreodată.



Mă simt viu numai atunci când pictez.



Să suferi în tăcere este unica lecţie care face să o învăţăm în această viaţă.



Pictorul viitorului va fi pictorul culorilor.



Nu eu ci soarta a ales să fiu aventurier.



Să nu-ţi pierzi iubirea faţă de natură, pentru că e singura cale adevărată de a înţelege arta din ce în ce mai bine.



Nu ar trebui să asculţi limba pictorilor ci limba naturii... Simţirea lucrurilor în sinea lor, a realităţii este mai importantă decât simţirea tablourilor.



Nu sunt sigur de nimic, dar când privesc stelele visez.



Pescarii ştiu că marea este periculoasă
şi că furtunile sunt teribile,
dar n-au considerat niciodată
aceste primejdii un motiv îndeajuns de puternic
pentru a rămâne la ţărm.

Vincent Van Gogh


Vincent van Gogh - Wikipedia

[latan.elena]

''Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. Nu m-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârşit. De unde să încep să mă caut? Unde aş putea fi eu însumi? Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Şi cum se putea recunoaşte adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gîndurile se risipeau. Mă deşteptam cugetând la alta lucruri. Începeam din nou, încăpăţânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apăsând tâmplele. Acelaşi întuneric. Şi nu întâlneam nicăieri nici o lumină, nici un sprijin. Cum să ajung la mine însumi? Cum să-mi cunosc eu sufletul şi să vieţuiesc întocmai după nevoile lui?.... Am aflat un singur lucru pe care-l bănuiam însă de mult: că eul meu din ceasul acesta nu e aemenea celui din ceasul trecut şi cu atât mai puţin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit...''
Mircea Eliade

[latan.elena]

În fiecare moment al fiecărei zile, printr-o mie de manifestări individuale ale lui însuși, este Divinitatea dezvăluindu-se. Şi totuşi nu vedem. Sau vedem, dar nu credem. Noi nu credem dovezile propriilor ochi. Nu auzim adevărul în sunetele tăcerii.
Neale Donald Walsch



"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."

Aveti grijă de voi ! Noapte buna !