Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !



PRIMAVARA FERICITA, CU SOARE IN SUFLET, TUTUROR !

[latan.elena]

❤️
Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară,
Din ghiocei îți fac o cingătoare,
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași,
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata! Nu mai am, știi bine
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-a,la Dumnezeu sunt toate.
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!
Magda Isanos

[latan.elena]

Primavara
A cunoaște. A iubi
Înc-o dată, iar și iară
a cunoaște-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaște. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaște – ce înseamnă?
A iubi – de ce ți-e teamă?
printre flori și-n mare iarbă?

Printre flori și-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare și ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar și iară,
a iubi e primăvară.
Lucian Blaga

[latan.elena]

Rara fericire de primăvară
Adrian Păunescu

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.

Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.

E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.

[latan.elena]

Pe coaste ierburi spânzură nebune,
Vâlvoi de flori, salcâmi ies din uluci,
Duc tei adânci miresme în zăbune
Şi-i verde viersul mierlelor prin nuci.
S-amestecă în clocot firi şi lume,
Foi bat în vânt, aripi aşteaptă-n ou,
Şal nou pe ape-i lacul fără spume,
Răsfrângerea de sălcii un ecou…
E primăvară până-n slăvi… Şi grele
De seva cerului ţâşnită-n nori,
Azurul înfrunzeşte rândunele
Şi zările dau muguri de cocori.
Vasile Voiculescu

[latan.elena]

"Dacă lumina ar cânta
vărsându-şi puzderia
noi am vedea cum cântecul
consumă materia."
Lucian Blaga

[latan.elena]

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti” :

“…La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţisorul nu era mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

[latan.elena]

Element de patrimoniu cultural imaterial, Mărţişorul a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în urma candidaturii unui dosar multinaţional (Cultural Practices Associated to the 1^st of March - România, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova).
Mărţişorul reprezintă un vechi obicei cu caracter lunar şi feminin, răspândit pe tot teritoriul României, practicat şi în alte zone sud-est europene. Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinţi/naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. De remarcat, că în unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor.
Mărţişorul/Marţul/Mărţugul/Mărţiguşul tradiţional este o amuletă alcătuită dintr-un bănuţ de argint, prin care trece şnurul ale cărui culori simbolizează: albul - puritatea începutului, roşul - atribut al vitalităţii (sănătate, frumuseţe sau iubire), dar şi victoria soarelui asupra frigului, care marchează renaşterea naturii. Se poartă la mâna stângă sau în piept, aproape întreaga lună, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor. Dacă pomul nu rodeşte în acel an, e semn rău. De asemenea, mărţişorul poate fi purtat până la sosirea berzelor când se spune: "Na-ţi negreţile şi dă-mi albeţele!"
În credinţa populară, Mărţişorul are o funcţie magică, protectoare într-un prag temporal important - primăvara şi o funcţie festivă, care marchează o dată importantă din calendarul popular, căci el este supranumit Cap de primăvară. Mărţişorul se prindea în coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, în casă sau în grajd, în credinţa că poate asigurara sănătatea în anul vegetaţional şi agrar ce urma.
Mărţişorul are o semnificaţie afectivă aparte, de împărtăşire a bucuriei începutului primăverii şi de comunicare a afecţiunii pentru persoanele cărora li se dăruiesc mărţişoare.
Astăzi semnificaţiile principale ale Mărţişorului sunt de natură simbolică. Amuleta însoţitoare a şnurului particularizează mesajul simbolic şi alegoric al mărţişorului ( floarea - frumuseţea, coşarul şi potcoava - purtătoare de noroc, fluturele- gingăşia).
Păstrarea şi transmiterea obiceiului de a dărui şi primi acest simbol al sosirii primăverii este încurajată prin învăţare informală, în cadrul familiei, în ateliere de creaţie, în cercuri şi programe şcolare.

Sursa:https://patrimoniu.ro/utile/item/421-1-martie-martisor











Originea Mărțișorului: cele mai vechi obiecte asemănătoare mărțișorului au o vechime de 8.000 de ani și au fost descoperite la Schela Cladovei

[latan.elena]

Note de primăvară
George Bacovia

Verde crud, verde crud ...
Mugur alb, şi roz, şi pur,
Vis de albastru şi de-azur,
Te mai văd, te mai aud !

Oh, punctează cu al tău foc,
Soare, soare ...
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită
Primăvară,
La fântână
Te îngână
Pe câmpia clară

Verde crud, verde crud ...
Mugur alb, şi roz, şi pur,
Te mai văd, te mai aud !
Vis de albastru şi de-azur.

[latan.elena]

Risipei se deda florarul

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuiește-n aur fin.
Pe umeri cade-ne și-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,
și-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Și nu știm ce păreri de rău
ne tulbură, pieziș, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
și niciodată nu vor fi.

Lucian Blaga






Alice Mason Artist