Elena Latan

[latan.elena]

Despre Mireasa aleasã...

Doamne, e încă un copil!
Ea aleargă prin palatul tău şi se joacă
şi încearcă să facă şi din tine o jucărie.
Nu-i pasă dacă părul ei se despleteşte
şi dacă târăşte haina în ţărână.
Ea aţipeşte, când vorbeşti cu ea şi nu răspunde -
şi floarea ce-i dai dimineaţa
alunecă în ţărână din mâna ei.
Când izbucneşte furtună şi întunericul stăpâneşte cerul,
ea nu poate dormi.
Păpuşile zac împrăştiate pe jos,
iar ea te prinde cuprinsă de spaimă.
Se teme să nu uite ceva din slujba ta.
Tu însă priveşti zâmbind la jocul ei.
O cunoşti.
Copilul, ce şade în ţărână, e mireasa ce ţi-ai ales;
jocul ei se va potoli şi se va adânci în iubire.

(Rabindranath Tagore - Culesul roadelor)

[latan.elena]

Fiţi în pace cu propriul vostru suflet
dacă vreţi ca cerul şi pământul să fie în pace cu voi.

Siliţi-vă să aflaţi comoara cea ascunsă în adâncul fiinţei voastre
şi Cerul se va deschide în faţa ochilor voştri.

Altă uşă de intrare, în Cer şi pe pământ, nu mai există.

Scara care duce în Împărăţia cerurilor e înfiptă în adâncul sufletului vostru;
fugiţi de păcat,
intraţi în acest adânc al fiinţei voastre
şi acolo, în adâncul cel mai adânc al sufletului,
veţi descoperi treptele pe care veţi putea începe urcuşul.

(Sf. Isaac Sirul)

[latan.elena]

„Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii ! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul... Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur ! Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor ! Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată ! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.

Bucură-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir !”

Hrisostom Filipescu, Putine cuvinte, multă iubire..

[latan.elena]

[latan.elena]

Iubirea neconditionata



Ce este iubirea neconditionata? Este iubirea daruita fara a astepta sa primesti nimic in schimb – nici macar iubire. Este iubirea care recunoaste, accepta si apreciaza totul – chiar si lucrurile pe care nu le poate intelege. Este iubirea care ne indeamna sa ne raspandim Lumina stralucitoare, chiar si atunci cand nu se uita nimeni. Este felul in care trebuie sa ne iubim pe noi insine si singurul fel de iubire care poate fi impartasita liber cu ceilalti. Iubirea neconditionata este cea mai puternica forta din univers si nimic din ea nu inseamna slabiciune si neputinta, pentru ca ea este energie si nu trebuie confundata cu emotia iubirii.

Cuvantul „iubire”, pe care il folosim pentru a ne descrie relatiile cu aceia despre care vrem sau gandim ca ar trebui sa ne placa si sa ne accepte, reprezinta o energie tri-dimensionala. Ea se supune, asadar, tuturor nuantelor, indoielilor si fricilor care fac parte din lumea noastra 3D. In iubirea emotionala, putem fi slabi si vulnerabili, nesiguri si confuzi. Ne iubeste cineva cu adevarat, sa ii iubim si noi – merita ei sau meritam noi, iubire?
Emotiile isi au originile in trecut – iubim in conformitate cu karma noastra, cu ADN-ul emotional, cu istoria si dinamica grupului de suflet. Iubirea emotionala este conditionata si indoielnica, iubirea neconditionata nu. Iubirea neconditionata nu are nicio legatura cu ceea ce simtim in legatura cu ceilalti. Pentru ca e „iubire”, o putem confunda cu un sentiment.

Dar daca ne gandim la ea, ca fiind similara aerului pe care il respiram, devine mult mai usor de inteles si de abordat. Aerul este pretutindeni, este esential pentru viata, folosit de toata lumea si aflat liber la dispozitia tuturor. Nu judeca, nu condamna, nu limiteaza si nu critica.

El binecuvanteaza si hraneste viata, fara sa puna vreo intrebare. Putem sa ne conectam la aer sau nu, e alegerea noastra, la fel cum altii se pot conecta la noi sau nu, sau noi la ei – totul este o alegere. Insa atunci cand suntem atenti in mod constient, la fiintarea cu aceasta vibratie, atragem intotdeauna cele mai inalte aspecte ale celei de-a treia dimensiuni, pentru ca ele se afla la acest nivel de vibratie. Atunci cand suntem la nivelul iubirii neconditionate, ne aflam la cea mai inalta vibratie a noastra si, daca indepartam conexiunile emotionale, suntem deschisi sa dam si sa primim aceasta energie.

Cu fiecare inspiratie, primim iubire neconditionata si, cu fiecare expiratie, o impartasim cu lumea. Atunci cand iubirea trece prin campul nostru vibrational, ne binecuvanteaza si ne inalta. Si cand o daruim liber celorlalti, le permitem sa impartaseasca si ei aceasta binecuvantare. Cand ducem iubirea neconditionata la acest nivel de simplificare, ea nu mai necesita niciun efort si, fiind constienti de aceasta vibratie, atragem in acelasi timp toata iubirea emotionala pe care ne-o dorim.

Sursa: Jennifer Hoffman

[latan.elena]

” Realitatea fizică este ca o oglindă la propriu. Când privești în oglindă și vezi reflecția, expresia chipului tău, dacă ești încruntat, nu te duci la imaginea reflectată în oglindă să încerci s-o forțezi să zâmbească. Asta nu va funcționa niciodată. Pentru că în realitate acolo nu este nimic. Totul se întoarce la tine. Dacă vrei într-adevăr să vezi reflecția zâmbind, știi că singurul lucru pe care-l poți face este să alegi să zâmbești tu în primul rând. Și atunci, reflecția nu are altă alegere decât să-ți întoarcă zâmbetul. Însă, noi înțelegem că majoritatea voastră a fost învățată exact invers. Astfel că, atunci când vor ca ceva să se schimbe în realitatea lor, mulți de pe planeta voastră vor încerca – într-un mod foarte , foarte obositor – să încerce să schimbe lumea exterioară în loc s-o schimbe pe cea interioară. Ceea ce face toată diferența.” - Bashar

[latan.elena]

Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc.
Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.

(Seneca - "Epistolae")

[latan.elena]

Alexander the Great

Alexandru cel Mare,rege al Macedoniei (336î.Hr. – 323î.Hr.)a fost unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat.
La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru cel Mare era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.
Mai jos este povestea celor trei dorinte ale lui Alexandru aflat pe patul de moarte.Inainte de a muri a vrut sa arate oamenilor ca moartea nu alege si ca toti suntem egali in fata ei,fie ca suntem cersetori sau imparati.
„Cand se intorcea acasa dupa cucerirea de noi teritorii,Alexandru cel Mare s-a imbolnavit si a cazut la pat.Cu moartea privindu-l in fata si spunandu-i sa se pregateasca de ultima calatorie,Alexandru a realizat ca toate cuceririle sale,armata sa foarte mare,sabia lui ascutita si vitejia lui nu aveau nici o importanta.
Tot ce-si mai dorea era sa ajunga acasa sa-si vada mama si sa-si ia adio de la ea.Dar a trebuit sa accepte faptul ca sanatatea sa care se inrautatea tot mai mult nu-i va permite sa ajunga acasa.Asa ca,puternicului cuceritor nu i-a mai ramas decat sa stea intins in pat, palid si slabit,asteptand sa-si dea ultima suflare.
Si-a chemat generalii si le-a spus:”Curand voi pleca din aceasta lume si am trei dorinte pe care va rog sa mi le indepliniti intocmai.”
Cu lacrimile curgandu-le pe obraji,generalii au promis imparatului ca-i vor indeplini dorintele.
„Prima mea dorinta “,a spus Alexandru,”este ca doctorii sa-mi duca sicriul fara a fi ajutati de nimeni altcineva”.
Dupa o pauza,el a continuat:”A doua dorinta este ca atunci cand imi duceti sicriul spre groapa,drumul spre groapa sa fie presarat cu aurul,argintul si pietrele pretioase pe care le-am adunat in razboaie.”
Alexandru s-a simtit epuizat dupa ce a rostit aceste cuvinte.S-a odihnit putin si a continuat:”A treia si ultima mea dorinta este ca mainile sa-mi fie lasate sa atarne in afara sicriului .”
Oamenii adunati la capataiul lui Alexandru s-au mirat auzind aceste dorinte ciudate.Dar nici unul nu a indraznit sa-l intrebe ceva.Generalul cel mai iubit de Alexandru s-a apropiat de el,i-a sarutat mana, apoi tinand-o in dreptul inimii a vorbit :”Marite imparat,te asiguram ca-ti vom indeplini dorintele.Dar spune-ne, de ce aceste dorinte ciudate?”
La auzul acestei intrebari,Alexandru a tras adanc aer in piept si a raspuns:”Mi-ar placea ca lumea sa stie despre cele trei lectii pe care tocmai le-am invatat.Vreau ca doctorii mei sa-mi duca sicriul pentru ca oamenii sa realizeze ca doctorii nu pot vindeca orice boala.Ei sunt lipsiti de putere si nu pot salva un om din ghearele mortii cand ii suna ceasul”.
“A doua dorinta-drumul spre mormant presarat cu aur,argint si alte bogatii este pentru a aminti oamenilor ca nimic din aurul meu nu vine cu mine in mormant.E o pierdere de timp sa alergi dupa atatea bogatii.”
“Si a treia dorinta -mainile lasate sa atarne pe langa sicriu,e pentru a le arata oamenilor ca am venit cu mainile goale in aceasta lume si tot asa plec din ea.”
Cu aceste cuvinte,Alexandru cel Mare a inchis ochii.Curand,el a lasat moartea sa se apropie si sa-l ia,apoi si-a dat ultima suflare”.

SURSA: https://g1b2i3.wordpress.com/2008/06/08/ultimele-trei-dorinte-ale-lui-alexandru-cel-mare/

[latan.elena]

„Ce este dragostea?”
„Absenţa fricii”, a spus Ghidul spiritual.
„Şi de ce anume ne este teamă?”
„De dragoste”, a spus Ghidul spiritual. Anthony de Mello

[latan.elena]

Sabin Balasa (17 iunie 1932 – 1 aprilie 2008), pictor român



Sabin Bălaşa ( 17 iunie 1932, Dobriceni, Olt – 1 aprilie 2008, Bucureşti) a fost un pictor român, autor şi regizor de filme de pictură animată, cât şi scriitor. Absolvent în 1955 al Institutului de Artă Nicolae Grigorescu Bucureşti.Obsesia declarată a vieţii şi a artei lui Sabin Bălaşa a fost să iniţieze o mare renaştere artistică şi culturală. El a ales să fie renascentist, înţelegând că Renaşterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoţeşte, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură. Dincolo de valoarea intrinsecă a picturii sale, apreciată în întreaga lume cu atribute acordate doar capodoperelor, opera amplă a lui Sabin Bălaşa, care cuprinde, deopotrivă şi creaţia cinematografică (i s-au acordat prestigioase premii internaţionale pentru filmele de animaţie[necesită citare]), literară şi publicistică, îşi pune amprenta inconfundabilă asupra epocii.Deşi arta sa nu e nici pe departe facilă, ea se dezvăluie cu generozitate şi, pe insesizabile trepte de iniţiere, spune cu adevărat ceva oricărui privitor. Pe Sabin Bălaşa nu trebuie să-l explici ca să-l simţi, şi abia după ce-l simţi începi să-ţi explici lumea în care ai simţit. O hermeneutică hipnotică unică şi tipică artei lui Sabin Bălaşa dezvăluie cu discreţie ceea ce autorul ştia dintotdeauna – Renaşterea pe care îşi propunea s-o iniţieze înflorise deja din chiar clipa în care măiastra sa mână apucase penelul.

SURSA :https://g1b2i3.wordpress.com/2009/06/17/sabin-balasapictor-roman-1932-2008/

Sabin Balasa – The Chimeras of Space





Sabin Balasa –





Sabin Bălaşa – Luceafarul






Sabin Bălaşa –






Sabin Bălaşa –






Sabin Bălaşa – The Girls from the Moon