Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !



''Ia un zâmbet
dăruieşe-l celui
Care nu l-a avut niciodată.
Ia o rază de soare
Şi trimite-o acolo unde
Domneşte întunericul

Ia curajul şi pune-l în inima celui
Care nu ştie să lupte.
Descoperă viaţa
Şi povesteşte-o celui
Care nu o înţelege.
Ia speranţă şi trăieşte în lumină.
Ia bunătatea
Şi dă-o celui care nu ştie să dea.
Descoperă iubirea
Şi arat-o lumii… ''
Mahatma Gandhi



''Natura poate sa-mi daruiasca emotii primordiale, care inlesnesc tensiunile vietii cotidiene: sa respir aerul cristalin al diminetii, sa mangai o floare si sa ascult susurul unui pârâu, toate acestea, pentru azi imi sunt de ajuns.''
Stephen Littleword

[latan.elena]

”Să vă oferim un alt gând, care vă poate ajuta să vă schimbați activitățile din timpul de lucru, în timpul de joacă. Sunteți o ființă nouă într-un corp fizic nou, astfel încât ceea ce a fost necesar, acum nu mai este. Aveți abilități și interese diferite decât a fost adevărat în 3D.Dificultatea voastră actuală este încrederea în aceste abilități noi, pentru că voi rămâneţi convinși că este nevoie de o muncă grea, pentru a obţine toate rezultatele ce să fie în favoarea voastră. Opusul este acum adevărat. Munca grea creează mai multă muncă grea, pe măsură ce vă concentrați asupra eforturilor depline pentru a finaliza sarcina.Noua voastră abordare necesită întreabarea, dacă o sarcină va fi distractivă și, dacă nu, nu veți îndeplini această sarcină până când nu veți determina în interiorul vostru o abordare mai distractivă sau nici o abordare.
Nu mai sunteți în 3D. Cu toate acestea, veți continua să vă apropiați de „viața este dificilă, nu veți obține niciodată acest lucru”, etc.Încredeţi-vă în noul vostru sine, suficient pentru a termina sarcinile în mod distractiv, în loc de vrăjitorie sau deloc.
Poate că acea sarcină nu este necesară sau veți descoperi pe aceia care se bucură de acest lucru al vostru, deoarece vă place să faceți asta pentru ei.”
Autor: Brenda Hoffman



Îngerii aduc pace, dragoste, bunătate. Oamenii sunt asemenea lor când transmit bucurie oriunde s-ar afla.
Bucurie sfântă!
PS : Daruiți astăzi un zâmbet, o vorbă bună, o pâine, compasiune, o îmbrățișare, iubire necondiționată, iertare, înțelegere, o firimitură de iubire.
Am o bucățică de iubire în buzunar. O împart cu voi cu toți.
Hrisostom Filipescu



''Se numesc gesturi mici. Un cuvânt la momentul potrivit, o mângâiere, un zâmbet, un gest blând. Dar gesturile discrete și blânde nu sunt niciodată mici. Sunt preţioase şi extraordinare."

[latan.elena]

Lumina
Tudor Arghezi

,,Lumina e-n geamul tău şi-n paharul tău cu apă. E-n ochii tăi.
Eşti ca un pom cu mugurii aprinşi. Lasă-ţi ramurile să pornească. Lasă-le să meargă până acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte ramuri vor încolţi şi vor pleca în sus din trunchiul rădăcinilor tale.
Nu ieşi din sufletul tău, nu călători cu alte suflete, ca în nişte bărci fără lopeţi. Barca bună, cu lopeţile tari, e sufletul tău, e gândul tău. Pentru braţele tale numai sufletul tău are vâslele potrivite. Adevărul tău numai în tine se află şi numai limba ta îl poate tâlcui. Fiecare om vorbeşte, cu glas deosebit, un grai deosebit. Minte cu minte nu se înţelege deplin, înstrăinată de graiuri. Tu eşti unul, şi ceilalţi sunt sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie să îl mântuieşti: pe tine. Pomul vede numai de cireaşa lui.
Aş vrea să fac din fiecare din voi o comoară închisă, bine zidită pe dinlăuntru. Închidete-n za şi ascunde-ţi ochii în coif, şi în trupul tău de fier încremenit mişcă-te nevăzut, ca argintul-viu în stâncă.
Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care ţi-o închipuieşti. Intră în închipuirea ta adânc şi ieşi pe tărâmul celălalt: nu te dezlipi de închipuirea ta.
În tine se găseşte lumea întreagă, oglindită pe dinlăuntru. Ca în bobul de mei, zac în tine puterile taurului şi farmecele tainelor strânse-n miez. Plodul tău ascuns, pe care n-ai ştiut să-l cauţi, e huştia şi aluatul vieţii; gândul tău, ca o drojdie vie, o sporeşte, înzecind-o în copaia ei. Ceea ce cauţi în alţii, se află pe măsura înţelesului tău în tine, rătăcitorule.
De ce pribegeşti în grădinile străine şi-ţi laşi florile neîngrijite, şi, copacul tău, cu omizi? Mireasma ta nu ţi se pare bună, fiindcă nu o cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, seminţele tale goale, fiindcă sunt ale tale. Gândeşte-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e..."

[latan.elena]

David Croitor
7 februarie 2020

Pentru că astazi am fost foarte prins cu treburi iar acum sunt cam obosit si nici prea inspirat nu sunt,nu voi scrie o povestire nouă.Am gasit insă ceva mai vechi cu care incă rezonez, mai ales cu partea finala in care spuneam că a fi fericit inseamnă pentru mine, a fi foarte aproape de Dumnezeu.Stiu că această afirmatie poate stârni controverse si, spun asta in contextul in care zilele trecute cineva mi-a facut un comentariu la un text, spunând că sfintii se cred departe de Dumnezeu, adică ei nu indraznesc să stea foarte de aproape de El.Poate că are dreptate comentatorul, asa o fi, sfintii stau departe, dar eu care nu sunt decat un păcătos, caut cu ardoare apropierea de Dumnezeu, pentru a căpăta pace si iertare si de ce nu prietenia Lui, pentru că El Insuș a zis că nu ne mai numeste robi ci prieteni.Si dacă Domnul Iisus a spus asta, cine sunt eu să ma pun de-a curmezisul și să nu-L cred? In concluzie, eu păcătosul nevrednic, mă agăț cu disperare de Dumnezeu.Acesta este scopul vietii mele, sa fiu cu El.
Si acum povestirea mai veche..
Eram adolescent, aveam vreo saisprezece ani cred,si pentru ca nu prea aveam succes la fete,asa cum aveau ceilalti baieti de varsta mea, m-am apucat temeinic de citit romane de dragoste.Cel putin asa m-a sfatuit un prieten mai mare, care avea experienta in domeniu, si pe care l-am intrebat de unde vine succesului sau.El mi-a spus ca tot ce stie se bazeaza pe ceea ce a citit in romane si ca urmare m-a indemnat si pe mine sa las totul si sa pun mana pe carte.Asadar, n-am mai stat pe ganduri si am dat fuga la biblioteca orasului(eram deja la liceu), unde pe loc mi-am facut fisa si fara sa intreb pe nimeni, deoarece mi-era rusine mai ales de doamnele bibliotecare, am cotrobait prin toate rafturile pana am dat de zona care ma interesa si anume raftul cu romane de dragoste. Fiindca nu aveai voie sa iei decat trei carti, am luat pentru inceput doua de dragoste si una aiurea ca umplutura, ca sa nu bata la ochi, zicandu-i bibliotecarei ca de fapt pe mine a treia carte ma intereseaza, insa daca tot pot lua trei , atunci am zis sa iau la nimereala inca doua, nu conteaza de care sunt,carti sa fie.Numai ca doamna de la ghiseu,m-a citit din prima, si asta numai din priviri, fara sa banuiasca faptul ca inima mea facea treispe paispe in cosul pieptului, mai sa sara de acolo. In fine,doamna a zambit cu subanteles, in timp ce eu ma rosisem mai ceva ca vermillonul de cadmiu, a completat fisa si mi-a pus in brate cartile, urandu-mi totodata si lectura placuta. Odata ajuns acasa, dupa ce mi-am terminat treburile la care ma punea tata dupa ce veneam de la scoala, n-am mai facut nicio tema, ci m-am apucat de citit.Si am citit asa zile intregi si carti de-a randul, pana ce in imaginatia mea incepusem sa devin cel mai mare cuceritor si demolator de inimi. La inceput, cateva saptamani, poate si mai mult, n-am cucerit nimic, deoarece nu gaseam pe nimeni disponibil, toate inimile erau deja cucerite de altii. Dar asta pana intr-o seara lunga de toamna, cand linistea se asternuse peste sat, ferestrele se imbracasera in negru, iar eu coplesit pana in adancuri de un amor nemarturisit si neimpartasit cu nimeni,am iesit sa ma preumblu de-a lungul ulitei. Mergeam pe langa garduri, framantat si melancolic, intr-o tacere absoluta, cand deodata aud din dreptul unei porti o voce de fată, suavă,abia șoptita si intrebatoare: da'unde merge domnu' asa preocupat,poate la vreo draguță si eu nu stiu ? La inceput am tresarit speriat, insa dupa cateva clipe mi-am dat seama că langa stalpul portii statea sprijinita Veronica, o fata din vecini, frumoasa foc,blonda si cu pistrui, cu un an mai mare decat mine,dar si cu vreo jumatate de cap mai inalta. Am incercat sa-i raspund cumva,insa m-am bâlbâit ca un prost si n-am putut îngăima niciun cuvant mai acătarii, insa domnisoara simtindu-mă de departe cam ce-mi poate(sau ce nu-mi poate) pielea, a venit langa mine, m-a cuprins de dupa mijloc, apoi intr-o fractiune de secunda mi-a atins obrazul cu buzele.Am inlemnit de emotie, tremuram ca varga si nu puteam scoate o silabă.Eram mut ca lemnul.Fata, parca inadins, m-a luat de manâ, era prima fata care ma lua de mana,of,si m-a tras langa ea. Ne sprijineam amandoi de stalp, luna isi vedea de mersul ei, tăcerea urla, iar eu nu stiam daca mai exist sau nu.Ma topisem cu totul.Si parca asta n-ar fi fost de ajuns, Veronica m-a strans cu putere la pieptul ei,in timp ce eu tineam mainile atarnand pe langa corp,neindraznind s-o iau in brate, dupa care mi-a soptit la ureche: maine seara pe la ora asta sa mai vii! Vii, promiti? Ce să promit cand eu aveam lacat la limbă? Atat am putut ingaima, un da sfios si stins, dupa care m-am desprins din bratele ei si am luat-o la fugă cuprins de rusine si spaimă. Alergam in susul ulitei in plina noapte, parca paseam pe strazile raiului, asa era starea mea, iar daca fericirea a existat vreodata, cu siguranță ca atunci a existat. A fost o stare de nedescris, o fericire de dincolo de cuvinte, a fost clipa aceea cand n-am mai fost om, am fost inger, sau cine stie ce am fost, pentru că nu mai eram in stare să judec.
Toate romanele de dragoste pe care le citisem pana atunci nu valorau nici cât secunda in care Veronica mi-a atins obrazul cu buzele, toate bibliotecile din lume n-ar fi fost in stare sa egaleze imbratisarea ei de o clipa.
Povestea pe care v-am spus-o e o poveste ca toate celelalte, insa in miezul ei se afla un adevar absolut, si anume acela ca toate cartile din lume nu pot cuprinde nici macar o clipa de fericire adevarata.Fericirea se traieste si atat. Acum, ca sa merg spre tinta pe care mi-am propus-o voi rosti un adevar fundamental pentru existenta mea ca om: am citit multe despre Dumnezeu, l-am cautat peste tot si in toate felurile, l-am cautat in povestirile altora, insa pana cand n-am simtit cu adevarat, mana Lui infasurandu-mi delicat umerii si pana cand intr-o buna zi nu L-am auzit soptindu-mi la urechea inimii,te iubesc cu o iubire vesnica, n-am stiut ce inseamna fericirea. Fericirea mea este sa fiu totdeauna cu Domnul meu.Amin!
Seara binecuvantata tuturor!

[latan.elena]

Sunt momente din viață în care să stai pe loc este cea mai bună alegere, trebuie să te concentrezi în jurul energiei tale și să lași viscol să curgă. Nu e ceva pasiv, înseamnă să fii ochiul unui ciclon.
Pierluigi Cappello



Când sufletul tău este pregătit, lucrurile sunt și ele.
(w. Shakespeare, Henry al V-lea)



''Iată care este diferenţa dintre emoţiile pozitive şi cele negative: dacă deveniţi conştient de o anumită emoţie, iar în lumina lucidităţii dumneavoastră, ea dispare, a fost o emoţie negativă. Dacă deveniţi conştient de o altă emoţie, cu care deveniţi una, dacă emoţia respectivă va cuprinde întreaga fiinţă, atunci este vorba de o emoţie pozitivă. Lumina conştiintei acţioneazã diferit în cele două cazuri: ea le dizolvă pe cele negative, capabile să vă otrăvească viaţa şi le amplifică pe cele pozitive, beatifice, extazice, cu care fiinţa ajunge să devină una. Aşadar, pentru mine acesta este criteriul: dacă luciditatea amplifică emoţia, aceasta este pozitivă; dacă luciditatea dizolvă emoţia, a fost o emoţie negativă. Tot ceea ce nu poate rămâne în lumina conştiinţei este un păcat, şi tot ceea ce creşte în lumina conştiintei este o virtute. Virtutea şi păcatul nu sunt concepte sociale; ele se referă la realizările noastre interioare. ''
Osho

[latan.elena]

Dacă arta hrănește rădăcinile culturii noastre, societatea trebuie să îl lase pe artist liber să-și urmeze viziunea indiferent unde îl duce.
John F. Kennedy



Un artist este un visător care consimte să viseze lumea actuală.
George Santayana



În lumea fericită a artei timpul nu mai are putere și nu mai are înțeles și cine, înălțat în sfera ei, a știut să plăsmuiască forma frumoasă, acela desigur -dar numai acela- a ajuns pe calea nemuririi.
Titu Liviu Maiorescu










victor frimu pictor

[latan.elena]

Dacă sunteţi cu adevărat înţelepţi, nu vă puteţi imagina un univers mai bun. Nimic nu poate fi mai bun decât realitatea aşa cum este ea.

Omul devine cu adevărat om atunci când îşi asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este: ăsta e primul curaj, cel mai mare curaj.

Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.

Numai ce nu-ţi poate fi luat de moarte putem spune că este cu adevărat real. Orice altceva este iluzoriu şi este format din aceeaşi substanţă din care sunt formate şi visele.

Căutăm pietre. Căutăm flori. Căutăm fluturi. Căutăm adevăruri. Dar întotdeauna trebuie să ne amintim că important e ce căutăm, nu ce găsim. Ce găsim e numai o scuză...

Adevărul se compune dintr-o singură energie cosmică. Adevărul este alcătuit din unicitate, realitatea e alcătuită din multitudine. Realitatea e mulţime, adevărul - întregire.

Încrederea mea în existenţă este absolută. Dacă există măcar un adevăr în ceea ce spun, acela va supravieţui... Cei ce vor rămâne interesaţi de munca mea vor conduce în continuare torţa, dar fără să impună aceste adevăruri celorlalţi. Eu voi rămâne întotdeauna sursă de inspiraţie, de lumină pentru discipolii mei şi sunt sigur că ei vor simţi aceasta şi când eu nu voi mai fi. Doresc ca ei să dezvolte munca mea şi să emane în jurul lor dragoste, puritate, înţelepciune, luciditate, calităţi care nu sunt monopolul nimănui, care nu sunt dependente de niciun sistem filozofic sau religios. Doresc ca oamenii să devină proprii lor stăpâni, să nu mai fie dominaţi şi controlaţi de alte persoane.

Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conţine şi renunţarea, numai atunci se poate numi iubire. Dacă renunţarea este destul de mare ca să conţină şi iubirea, abia atunci este cu adevărat renunţare. Şi cea mai mare creştere posibilă este atunci când un om le manifestă pe amândouă.

Veniţi la mine pentru că sunteţi frustraţi de banii voştrii, de succesul vostru, de viaţa voastră. De-abia când nevoile corpului vostru sunt împlinite apar nevoile psihologice. Când şi acestea sunt împlinite, dar golul interior persistă, sunt resimţite necesităţile spirituale: nevoia de a medita, dorinţa de a te ruga, "foamea" de Dumnezeu şi de Adevăr.

Dacă adevărul nu este al vostru, atunci nu este adevăr. Pentru a fi adevăr trebuie să vă aparţină, să provină din experienţa voastră; adevărul nu poate fi împrumutat.
Osho



''Tu ești adevăr! Dar asta se poate întâmpla doar în tăcere totală, când nici măcar un gând nu se mișcă, când mintea nu are nimic de spus, când nici măcar o undă nu este în conștiința ta. Când nu este nici o undă în conștiința ta, conștiința rămâne nedistorsionată. Când există o undă, există distorsiune.

Mergi la un lac. Stând pe margine, uită-te la reflexia ta. Dacă sunt valuri, unduiri pe lac, iar vântul suflă, reflexia ta tremură. Nu poți să-ți dai seama ce și cum – unde îți e nasul și unde îți sunt ochii – poți doar să ghicești. Dar când lacul este tăcut iar vântul nu bate, și nu este nici măcar o undă la suprafață, brusc tu ești acolo. În perfecțiune absolută, reflexia este acolo. Lacul devine o oglindă.

De fiecare dată când un gând se mișcă în conștiința ta, el distorsionează. Și sunt multe gânduri, milioane de gânduri, grăbindu-se în permanență, și e mereu oră de vârf. Douăzeci și patru de ore pe zi e oră de vârf, și traficul continuă și continuă și continuă, și fiecare gând este asociat cu mii de alte gânduri. Ele se țin toate de mână și sunt legate și interconectate, și toată mulțimea se grăbește în jurul tău. Cum poți să știi care este adevărul? Ieși afară din această mulțime.''

Mai mult :http://oshojoy.ro/osho-despre-ce-este-adevarul-ii/

[latan.elena]

Decenii întregi le–am spus celor din public cã,
dacã doresc sã depãseascã banalul din vietile lor,
trebuie sa fie dispusi sa–si schimbe imaginea de sine.
Pentru a face acest lucru,
ei trebuie sã înteleagã pe deplin cã
imaginea lor de sine se bazeaza
pe toate lucrurile pe care au ajuns sa le considere adevarate.
Astfel, dacã duc o viatã banalã,
lipsitã de sentimentul cã–si împlinesc menirea divinã,
trebuie sã realizeze cã
adevãrurile lor interioare i–au adus în acest loc,
numit banal.
Asadar, pentru a vã înnobila viata,
sunteti provocati sã vã schimbati imaginea de sine
– adicã, sã schimbati lucrurile despre care, înainte,
credeati cã sunt adevãrate.
Wayne Dyer



Unele lucruri sunt reale doar pentru că ele reprezintă ceea ce credem noi. Când aflăm adevărul şi îl credem, vechea realitate nu mai este reală pentru noi şi îşi pierde influenţa asupra noastră. Adevărul ne eliberează.
C. Terry Warner
















Achraf Baznani

[latan.elena]

''Eu nu sunt facut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e facuta pentru mine, si oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocita. Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede numai raul, numai defectele, numai partea umbrei. Satul de viata fara a fi trait vreodata, neavand un interes adevarat pentru nimic in lume, nici pentru mine insumi, sira spinarii morale e rupta la mine, sunt moraliceste desalat. Si Dta ma iubesti inca, si Dta nu vezi ca sunt imposibil, ca-ti arunci simtirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ti fi recunoscator macar?''
Mihai Eminescu

[latan.elena]

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port...
Lucian Blaga



“Poate ca nu sunt stele, poate ca sunt doar deschideri ale cerului de unde dragostea celor pe care-i iubim se revarsa asupra noastra si ne lumineaza spunandu-ne ca sunt fericiti.”