Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''Atata timp cat voi trai, voi auzi cascade si pasari și vanturi cantand. Voi interpreta pietrele, voi invata limba inundatiilor, furtunilor si avalanselor. Voi familiariza cu ghetarii si gradinile salbatice si ma voi apropia cat mai mult de inima lumii.''
John Muir
''Pentru a putea să vezi o lume în bobul de nisip şi Paradisul în floarea din pădure, îndeasă infinitul într-o palmă şi eternitatea într-o oră.''
William Blake
''Un copil e pur, el nu judecă, de aceea nu este răpus de suferință. El respiră, noi ne sufocăm. El zboară, noi ne târâim. El cântă, nouă ni s-a uscat vocea. El iubește, noi am uitat să iubim, să simțim și să dăruim.''
Un fragment extras din cartea MIKEL
„Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!” — Lucian Blaga
„Cel mai frumos din toate câte sunt frumoase, este sufletul cel frumos.”
Mihai Eminescu
''Eu și tu sunem aceeași ființă, nu pot să-ți fac rău fără să mă rănesc''.
Mahatma Gandhi
David Croitor
Când mi-e dor de copilarie, mă uit la niste poze..
David Croitor
https://www.youtube.com/watch?v=v4Pagy6M2GI
https://www.youtube.com/watch?v=ox2QTySzJQA
Vis vegetal
As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.
Magda Isanos
''Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt bun, a unui compliment onest, a actului de a-ţi păsa, a tuturor acelor lucruri mărunte care au mare potenţial de a schimba o viaţă.''
Leo Buscalia
''Lasa-ti sufletul sa infloreasca in bucurie, in armonie si fericire! „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine”, caci Dumnezeu ti-a pus un giuvaier viu, plin de bucurie, in templul tau de pamant, ca sa ai un scut sa nu vopsesti peste rugina, ci sa-ti pastrezi sufletul mereu in lumina… Ai uitat, ca si tu esti creat un unicat, ca sa fii deplin multumit si prin credinta sa ajungi fericit la punctual final de biruinta?''
Prof. Dumitru Buhai
Camil Petrescu - Fragment II
Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluţie murdară şi opacă
Arunci un mic cristal şi totul e pe cale
Treptat şi lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.
În treacăt mi-ai zâmbit
Funigel zburat şi sfială
Şi până dimineaţă mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.
Unele drumuri ne duc mai degraba spre un destin, decat spre o destinatie.
Experimentul doctorului Ox (1872)
Tot ce un om poate imagina, intr-o zi un altul va realiza.
Ocolul Pamantului in 80 de zile (1872)
Putem infrunta legile create de om, dar in fata legilor naturii suntem neputinciosi.
20.000 de leghe sub mari (1870)
Singuratatea, izolarea si lucrurile dureroase sunt dincolo de anduranta umana.
Insula misterioasa (1874)
Am vrut sa vad ceea ce nimeni nu a observat niciodata, chiar daca ar trebui sa platesc pentru aceasta curiozitate cu propria viata.
20.000 de leghe sub mari (1870)
Dincolo de toti maestri din lume, nevoia este cel mai bun profesor.
Insula misterioasa (1874)
Atata vreme cat este viata, exista si speranta.
Casa cu aburi (1864)
Am fost ferm convins ca ultima ora din viata mea se apropie si, cu toate acestea, cel mai ciudat era faptul ca ma gandeam doar la diferite ipoteze copilaroase. In astfel de momente, nu ne putem alege gandurile. Ele ne coplesesc.
Calatorie spre centrul Pamantului (1864)
Trenurile, ca timpul si refluxul, nu se opresc pentru nimeni.
Ocolul Pamantului in 80 de zile (1872)
Ce carte mare ar putea fi scrisa cu ceea ce se cunoaste! Dar mult mai mare ar fi cartea cu tot ce nu se cunoaste.
Orasul plutitor (1870)
In ciuda parerii unor oameni cu minte ingusta, care ar vrea sa inchida rasa umana pe acest glob ca în interiorul unui cerc fermecat, din care nu avem voie sa iesim vreodata afara, noi vom calatori intr-o zi pe luna, pe planete si pe stele cu aceeasi usurinta, rapiditate si siguranta cu care facem acum o calatorie de la Liverpool la New York.
De la pamant la luna (1865)
Omul nu este niciodata nici perfect, nici multumit.
Insula misterioasa (1874)
Sansa, ce acum pare pierduta, se poate prezenta in ultimul moment.
Ocolul Pamantului in 80 de zile (1872)
Este deja o certitudine ca obiectele neinsufletite din jurul tau au o actiune directa asupra creierului tau.
Calatorie spre centrul Pamantului (1864)
Moartea, inceputul lucrurilor eterne, este doar sfarsitul grijilor pamantesti.
Cinci saptamani in balon (1863)
Atata vreme cat inima inca bate, carnea inca se misca, nu pot accepta ca o fiinta inzestrata cu vointa sa cada in disperare.
Calatorie spre centrul Pamantului (1864)
Jules Verne
Photographize
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.02.2020 la 00:40.
E important să ştii să taci, să taci şi să vorbeşti tăcând.
Viaţa este acolo unde te regăseşti, momentul în care simţi că îţi aparţine clipa şi că în ea stă ascunsă o viaţă întreagă.
Fiecare om, dacă este atent, are în viaţă o întâlnire care îl marchează, poate chiar mai multe. Dar o întâlnire revelatoare are sigur fiecare om, o întâlnire care te ajută să te descoperi, să te cunoşti, să fii.
Nimeni, în afara ta, nu te cunoaşte mai bine. Nimeni nu are de unde să ştie ce te doare şi ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Şi totuşi, nu poate să ştie dacă acolo unde el calcă e cărare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi.
“După cei 33 de ani, Floarea-Soarelui a plecat de pe câmp. A lipsit o veșnicie, cât o șoaptă. Un desen colorat a chemat-o să anime viața unui copil și să prefacă hârtia în sânge, creioanele colorate, în celule vii, imaginile, în vise. În tot acest timp, Zmeul Albastru a început să se usuce. Nu a știut în care poveste să o caute și fără ea a început să își piardă câte un deget, câte un fir de păr, câte o unghie, până ce sufletul aproape că i s-a uscat de dor. Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia. Visele nu țin de sete. Doar că, atunci când două suflete se iubesc, în adâncul pământului, acolo unde își întâlnesc rădăcinile, știu adevărul. Pot să se mintă prin cuvinte, dar nu și prin respirație sau prin privire sau prin gând.”
Ce ne spunem când nu ne vorbim – Chris Simion
'' Înainte de a începe, vreau să vă avertizez că nu este un basm, este ceea ce trăiesc. În corpul meu nu sunt numai eu. Mai trăiește un alt corp, imaterial, un corp mic, minuscul, aproape insesizabil, un fel de pui de om, un copil. A intrat în mine prin inimă, s-a dus pe toate arterele, s-a strecurat în fiecare celulă și m-a cotropit. Când a început vraja era seară, soarele mergea să se culce. Așteptam într-o sală parțial goală, dominată în mijloc de o scară dublă de lemn cu urme dese de vopsea. Aveam ușa sufletului deschisă. El a intrat brutal, fără să ciocănească, și m-a întrat dacă poate să măture. Avea părul lung, creț, ochii negri, mari, un trening negru, niște teniși made in China de aceeași culoare, cu talpa albă și visuri de sticlă. Avea în mână o mătură de paie cu coada strâmbă ca de vrăjitoare, diferită de acelea pe care le cumperi de pe stradă de la vânzătorii ambulanți care strigă “mătura, mătura”. În privire purta o pereche de aripi. Copilul ăsta stătea în pragul ușii cu ochii ațintiți spre mine și mă fermeca. M-a prin în mrejele lui și n-am putut să mă dezlipesc. M-a întrebat pentru a doua oară dacă poate să măture. Eu i-am spus că aș prefera să dansăm. S-a lipit de corpul meu și am simțit cum a intrat în mine o emoție ca un fel de curent electric. Dansam fără să știu ce. M-a întors de zeci de ori de la stânga la dreapta, m-a învârtit pe cer, m-a lăsat să alunec pe pământ, m-a amețit cu versuri din Minulescu și din nou m-a urcat și am sărit șotronul pe stele. La final mi-a spus că m-a învățat vals. Așa au trecut 117 ani. Intrăm în al 118-lea anotimp de când a început ziua aceea și nu s-a mai terminat niciodată. Dacă nu trăiești asta, habar n-ai că poți să dansezi 117 ani neîntrerupt și să nu obosești.”
40 de zile – Chris Simion
Indigo
''Apa intr-un vas este luminoasă, apa din mare este întunecată. Adevarul marunt se exprima prin vorbe clare, marele adevar se exprima printr-o mare tacere.''
Rabindranath Tagore
''Dincolo de pamant si infinit.
Cautam sa aflu cerul unde vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit
"Si cerul si infernul sunt in tine"
Omar Khayyam.
Momentan sunt 792 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 792 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje