Elena Latan

[latan.elena]

LA MULTI ANI, ROMANILOR DE PRETUTINDENI !

​

Cuza Vodă
Vasile Alecsandri

Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei
Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sădit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veciniciei
Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României,
Nălţând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire şi sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte
Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,

Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere
Şi vezi a ţării tale frumoasa renviere,
Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,

Acum te odihneşte gustând eterna pace
În taina măiestoasă a morţii care tace,
Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească
Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...

Sunt nume destinate, ca numele tău mare,
Să steie neclintite pe-a Timpului hotare
Şi vecinic să răspândă o falnică lumină
Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!



Hora Unirii
Vasile Alecsandri

Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!

Amândoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grabire
Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si sa vada sfântul soare
Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!







Andrei Bârseanu
Pe-al nostru steag e scris Unire

Pe-al nostru steag e scris Unire,
Unire-n cuget şi simţiri
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniţi în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

Şi-n cartea veşniciei scrie
Că ţări şi neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Ştiind că-n viaţa trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Şi chinul morţii-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.







Unirea Principatelor Române - Wikipedia

[latan.elena]

Umbre la Iași
Adrian Păunescu

Aud pe-aici, pe lângă mine paşi
Vin voci străvechi să cânte şi să mustre,
Un paradis e îngropat la Iaşi
Sub străjuirea umbrelor ilustre.

Vin voievozi cu degete subţiri,
Un stins condei îşi plânge arabescul,
Ceva se va-ntâmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.

Alecsandri va regăsi discret
Durerea şi misterul din talangă
Şi lângă umbra marelui poet
Va creşte metafizica lui Creangă.

Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicţionaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-şi coase orice petic.

Sunt clipe, uneori, sunt zile chiar,
Când vin fantomele de cai în tropot,
Atunci Moldova toată-i un altar
Proteguit de fiecare clopot.

Întregul Iaşi e desenat frumos
Şi orice pas al frunzelor rămâne
De parcă, el e dintr-un nobil os
Biblioteca Patriei Române.

Arhitectura lui e de amurg,
E o chindie fiecare casă,
De-atâtea umbre ce din vremuri curg
Întregul Iaşi e-o noapte luminoasă.

Aici un tei ajunge împărat,
Şi o bojdeucă intră în legendă,
Aici, pereţii au încorporat
O stare genială permanentă.

Aici, mai dulce curge vinu-n teasc
Şi om mai bun ca moldoveanul nu e,
Aici, chiar şi copiii când se nasc
În faşă au proiectul de statuie.

Eterni sunt toţi în fiecare zi,
De struguri veşnici fumegă povarna.
Ca o-nflorire de mitropolii
Îşi regăseşte ziua sfântă iarna.

E ziua de unire dintre fraţi,
Când Iaşul a ales cu bărbăţie
Decât fruntaş între înstrăinaţi,
Mai bine-al doilea-ntr-o Românie.

De ce-au ales nu Iaşi, ci Bucureşti,
În fond, întregul Iaşi era un templu?
Voi, clăditori ai soartei româneşti,
Purtarea Iaşului e un exemplu.

Şi umbrele ilustre care vin
Să scuture de orice rele piatra,
Încuviinţează pasul spre destin
Şi laudă acestei patrii vatra.

Şi mai ştiau acei ce-au acceptat
Că Iaşu-i Iaşi, că nu-l sfarâmă timpul,
Că zeii unui neam neînfricat,
Aici la Iaşi şi-au hotărât Olimpul.

[latan.elena]

Pictura lui Theodor Aman – „Unirea Principatelor”

BALADA UNIRII

Maica mare are mii
De ani mari între vecii,
Dar mai tînără mereu
S-a-ntrecut cu Dumnezeu.
Omul dintr-însa altă floare,
Pentru lumea trecătoare.
Ea venind și pe la noi,
A dat florile-i mai noi.

A intrat cu ochii-n cer
Pe la Porțile de Fier,
Alegîndu-și cale grea :
Muntele și Dunărea,
Și trecînd-o fără pod,
Fără drum și nici norod.
Între munți de cremene
A făcut să-i semene
Trei fecioare gemene.
Le-a făcut și-apoi s-a dus
Să se-ntoarcă într-apus,
Și-a rămas sora cu sora
Vrajbă-n calea tuturora,
Cîteștrei și cîte una
Dușmănite-ntodeuna.
Doritoare să se vadă,
Din livadă în livadă,
Se uitau doar între ele
Printre spini și prin zăbrele,
Alergînd prin ghimpi oprite,
Obosite și rănite.
Numai cîntecele toate
Puteau negura străbate,
Și trăiau îndurerate.
La fîntîna dintr-o zare
Se-ntîlneau, cu trei urcioare,
Sorbind visuri și răcoare.

Într-o zi s-au sfătuit,
Cumpăna de răstignit
S-o dărîme negreșit.
Secerîndu-și rapița
Două-au spart și granița.
Și din seceră scînteia
O trezi pe cea de-a treia.
Suferință cu noroc,
Au luat granițile foc.
Și-mprejur de munți și țară
Se făcuse foc și pară,
Lanțurile li s-au rupt
Cu dușmanii dedesupt.
Și în fostul cimitir,
Peste spini și peste pir,
Se încinse hora mare
Pentru Sfînta Sărbătoare
A frumoaselor fecioare,
Cu grădinile de brîu
Pisc cu pisc și rîu cu rîu,
O cunună, o brățară,
Curcubeu culcat pe țară.
Și d-acu veciile
Vor trăi cu miile.

Tudor Arghezi
14 ianuarie 1966 Otopeni.


Th. Aman – Hora Unirii la Craiova

[latan.elena]

''Cărţile cărate de el în desagii grei ajungeau, pe ascuns, în casele copiilor ţăranilor români ardeleni, iobagi şi slugi pe moşiile grofilor şi nemeşilor unguri, maghiari, secui, ca şi ale baronilor saşi. În toamna anului 1896, el va porni, pe jos, către Roma, capitala Italiei, pentru a aşeza pe soclul Columnei Împăratului Traian un pumn de ţărână şi de grâu românesc, în semn de cinstire a eroilor căzuţi în războaiele daco-romane.După 45 de zile de drumeţie a ajuns la marginea oraşului etern l-a salutat cu: „Bine te-am găsit, maică Romă”. A pătruns în Roma prin Via Compana a trecut pe lângă Terme, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu şi Palatinul, Forul Roman şi…deodată – Columna.„- No că asta este! ”. Aici, obosit şi cu ochi înlăcrimaţi, ciobanul din Cârţişoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el. Şi-abia apoi şi-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma.





Din desaga lui din lână vârstată, mirosind a mămăligă şi caş, a scos un săculeţ cu pământ luat din grădina casei din Cârţişoara şi l-a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframă legată cu nod a scos şi un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat în ţărână. Şi fiindcă venise noaptea şi datoria era împlinită, s-a întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, că intrase şi el în mulţimea de pe Columnă, printre dealurile săpate în piatră, pe sub pădurile dese, păşind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munţii lui de acasă. Sus, pe cer, Cloşca cu pui şi Ursa Mare dovedeau că ajunsese în Cărţişoara, pe malul Balei, împreună cu tot neamul său.Când s-a trezit a doua zi, dimineaţa, în jurul lui erau strânşi o mulţime de gură-cască: poliţişti, pompieri, măturători, precupeţe… Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.''

Continuare:https://ziarulunirea.ro/24-ianuarie-...5yiXjvCTYU_7WP

[latan.elena]

Marama de borangic

I.

E noapte pe pamanturi si pan'la galaxii!
Frumoaso, cu marama de borangic sa vii,

S-o potrivim pe iarba adancilor gradini,
Asupra-i sa se cearna luceferii senini...

in infinitul spatiu, de cine stie cand,
Maestrul timp, la roata fantastica lucrand,

Planete slefuieste in site si tipsii,
Si pulberea se-ntinde in urma, galaxii!

II.

O, parca vad in alta planeta, colo-n hau,
O fata stand, ca tine, langa iubitul sau,

Si poate ca marama si-a asternut-o jos,
Pe ea sa cearna pulberi Pamantul luminos,

Cand se arata-n spatii, beteala picurand,
Pe mari din alte sfere corabii petrecand,

Si iat-o cum tresare, privindu-l de la geam,
O fata ca si tine, cu trupul zvelt, de ram...

III.

Ar trebui, frumoaso, si noi sa fim merei,
Ca marmura cioplita candva in Propilei,

Sa tot traim cu sete de foc mistuitor:
Putine-au fost in urma, prea multe-n viitor!

imbratisati in poarta acestor evi superbi,
Sa sarutam pe frunte intaii pui de cerbi

Adusi de sus, in nave mai iuti ca niste plumbi,
De primii si-ndraznetii vazduhului columbi!

Si de-oi pleca in ceasul ca inima de bun,
S-aduc de proba aur si grau de pe Neptun,

Abia s-o coace painea in vatra pan' ma-ntorn:
Pe-atunci va fi distanta cat un ecou de corn.

Eusebiu Camilar


''Marama, poezie de borangic ''

[latan.elena]

„Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.”
Regina României Maria



Viaţa nu este decât gândire.
Sara Teasdale

[latan.elena]

"Să râdeți, pentru că râsul este muzica sufletului. Să vă jucați - e secretul tinereții. Să citiți - este fântâna înțelepciunii. Să gândiți - este izvorul puterii. Să fiți calmi este calea spre fericire. Să fiți buni este cheia succesului. Și să iubiți - este rațiunea de a trăi."

"Nu-și crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreținut și ușor de depistat."

"Copilăria, cadoul pe care ni-l face viața pentru ce vom avea de îndurat."

"Familia şi bunul Dumnezeu sunt două coordonate după care trebuie să te ghidezi."

"Dacă vei fugi de lângă mine alergând cum aleargă lumina, dacă te vei ascunde în cele mai de ne-găsit locuri, cel care te va ajunge oricând și găsi oriunde va fi dorul meu."

"Nu am cerut ceva anume de la viață. Am trăit pur şi simplu. M-am scăldat în limitele unor legi morale pe care le iubesc şi le respect. Nu trebuia să cer ceva anume. Trebuia poate, să dau ceva anume. Sunt un drept credincios, predestinat la a face anumite lucruri şi nu altele."

"Îmi doresc să fiu mult mai bogat decât anul trecut şi mult mai sărac decât cel care vine. Spiritualiceşte."

"Poate că am pierdut, din neatenţie sau din risipire. Totuşi, cred că am urcat în câteva trenuri care mi-au folosit. Pentru un om, esenţial este să încerce."

"Sunt chiriașul propriului trecut,
Acolo unde doru-i absolut,
Sunt chiriașul anilor ce-ncep să doară,
Stăpânul lui Acum și-Odinioară."

Sursa:https://www.kudika.ro/articol/spirit...u-malaele.html

Imagini pentru desene de horatiu malaele

[latan.elena]

"Caută-te pretutindeni. Vei găsi în alți oameni bucăți din tine."
Andreea Russo



„Viața nu este ce ai trăit, ci ce iți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti.”
Gabriel Jose Garcia Marquez



"Omul este cu adevărat extraordinar doar atunci când acţioneaza cu pasiune.”
Benjamin Disraeli



"Trăiesc printre noi persoane pline de ură. Dar mai trăiesc şi ceilalţi.
Din fericire."
Angelo de Pascalis



"Există darul scrisului, al vorbitului, şi nimeni nu-şi aminteşte de darul ascultării, deşi ar fi primul. De la care maestru să mai înveţi astăzi arta de a asculta?"
Mircea Oprea



„Aceleași sentimente ne tulbură și ne fac fericiți; fără furtuni pânzele corăbiilor ar fi doar niște cârpe."
Victor Hugo



"De fiecare dată când aud pe cineva că oftează zicând 'viața e grea', sunt tentat să întreb 'în comparație cu ce?'"
Sydney Harris



"Trăiește-ți viața în așa fel încât, de fiecare dată când copiii tăi se gândesc la dreptate, afecțiune și integritate, se gândesc la tine."
H. Jackson Brown Jr.


abdullah evindar photography

[latan.elena]

Omul este după chipul lui Dumnezeu.
Viaţa într-un corp uman este ultima etapă de evoluţie pe acest pământ.

Pe planul subconştient al spiritului există atâtea comori ascunse
pe care nimeni nu le-a văzut vreodată !

Plonjaţi fără rezervă în aceste adâncuri misterioase care sunt în voi
şi încercaţi să descoperiţi aceste adevăruri ascunse.

Iluminaţi-vă şi pe voi înşivă şi lumea
cu flacăra arzătoare a
vieţii interioare.
Mâ Ananda Moyî




Age 11



Age 12


Age 13

Age 14

Age 15








Age 17


Age 18


spiritual paintings by akiane

[latan.elena]

''Adevăratele suflete care izvorăsc de la Sursă nu sunt niciodată pierdute. Ele sunt asemeni unui vultur care zboară în înaltul Cerului, căutând și explorând. Orizonturile îndepărtate le cheamă; ele zboară și privesc minunea Creației, văzând frumusețea în fiecare frunză, piatră, copac. În imensa vastitate a a oceanelor, a Soarelui, a stelelor, a miriadelor de ființe – mici și mari – ele recunosc că totul este Unul.''
Judith Kusel