Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
" Putem vorbi în flori?
Va fi mai uşor pentru mine să înţeleg."
„Nayyirah Waheed
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
" Putem vorbi în flori?
Va fi mai uşor pentru mine să înţeleg."
„Nayyirah Waheed
„O vorbă bună nu costă nimic, și totuși este cel mai scump cadou.”
Daphne du Maurier
„Cum vorbim așa suntem.”
Camillo Brero
„Orice lucru sincer împărtășit dublează bucuria.”
Italo Calvino
„Bagă de seamă ce faci cu viaţa ta, că nu e veşnică!”
Ileana Vulpescu
''Οmul este creat după chipul unui Dumnezeu care este Iubire. Cu mâini pentru a oferi, cu inimă pentru a iubi și cu două brațe care sunt exact atât de lungi cât să îmbrățișeze pe altul. ''
Phil Bosmans
"Iubirea este un fruct care se coace în orice anotimp şi poate fi atins de mâna oricui."
Maica Tereza
Fă orice, numai să ţâşnească bucuria! Fă orice, numai să
apară extazul!
Henry Miller
Raiul este în cer sau pe pămînt?
"Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic
când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.
Apă şi foc, gheaţă şi fum, -
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig."
Nichita Stănescu
„Corpul călătorește, dar nu el e călătorul...”
Anna Bianson
Viaţa fără libertate,
E ca un corp fără spirit.
Khalil Gibran
Dormi !
De ce te temi? au nu esti tu cu mine?
Las' ploaia doar sa bata in feresti
Las' vantul trist prin arbori sa suspine
Fii linistita tu! Cu mine esti
Ce te-ai sculat si te uiti in podele?
Uimita pari si pari a astepta
Nu poti vedea cu ochii printre ele
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva?
Lasa-te-n perini-eu iti voi da pace
Dormi tu-si lasa sa raman destept
Pe cand citesc intotdeauna-mi place
Din cand in cand sa cat la tine drept
Sa vad cum dormi
Sa te admir cu drag
Cu gura-abia deschis-ncet respiri
De pe condei eu man-atunci retrag
Patrunde pacea tristele-mi gandiri
Frumoasa esti...o prea frumoasa fata
Ca marmura de alba-i a ta fata
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in brata
Dar te-ai trezit...pacat! si nu ma-ndur
Dormi linistit c-un brat pe dupa cap
Din cand in cand cu ochiul eu te fur
Din cand in cand din mana cartea scap
Si-s fericit...Pulseaza lunga vreme
In orologi cu pasii uniformi
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila...Dormi!
Mihai Eminescu
Richard S.Johnson - paintings
Clipa magica
În fiecare zi - împreună cu soarele - Dumnezeu ne oferă o clipă în care e posibil să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. Iar în fiecare zi pretindem că nu realizăm momentul, ne străduim să credem că această clipă nu există, că ziua de azi e la fel cu aceea de ieri şi va fi identică cu cea de mâine. Dacă am fi atenţi, am putea descoperi clipa magică.
S-ar putea ascunde în momentul în care băgăm cheia în uşă, dimineaţa, în tăcerea de după cină, într-o mie şi unul de lucruri ce ni se par identice. Această clipă există - atunci, toată puterea stelelor ne pătrunde pentru un moment şi ne permite să înfăptuim miracole.
Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magică ne ajută să ne schimbăm, ne ajută să ne urmăm mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile şi ne vom confrunta cu multe dezamăgiri, dar toate sunt pe cât de tranzitorii, pe atât de inevitabile, iar la final vom fi mândri de ce am lăsat în spatele obstacolelor. Cândva, în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă.
Nefericiţi sunt cei care se tem să-şi asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiţi, niciodată deziluzionaţi, niciodată în suferinţă, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, când privesc înapoi - pentru că întotdeauna privim înapoi - îşi vor auzi inima şoptind: „Ce ai făcut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semănat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfânt ţi l-a încredinţat? L-ai îngropat adânc, într-un mormânt, de teamă că-l vei pierde. Aceasta îţi este moştenirea: certitudinea că ţi-ai risipit viaţa“.
Nefericiţi sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru că atunci când, poate, vor crede în miracole, aceste clipe magice ale vieţii se vor fi scurs deja. Trebuie să ascultăm copilul care am fost, care încă trăieşte în noi. Acest copil cunoaşte înţelesul clipelor magice. Îi putem înăbuşi oftatul, dar nu-l putem reduce la tăcere.
Dacă nu vom renaşte, dacă nu vom privi din nou viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu are sens să mai trăim. Te poţi sinucide în multe feluri. Aceia care încearcă să-şi ucidă trupul încalcă legea lui Dumnezeu. Dar şi aceia care încearcă să-şi ucidă sufletul încalcă legea lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor este mai puţin vizibilă în ochii omului.
Să fim atenţi la ceea ce copilul din noi încearcă să ne spună. Să nu ne ruşinăm şi să nu-l înfricoşăm, deoarece se simte singur şi abia dacă se face auzit. Să-l lăsăm să ia din când în când frâiele existenţei noastre. Acest copil din noi spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă.
Să-l facem să se simtă iubit din nou. Să-i facem pe plac - chiar dacă asta ar însemna să acţionăm într-un fel neobişnuit, chiar dacă ne-ar face să părem nebuni în ochii altora. Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă ascultăm copilul pe care îl purtăm în suflet, ochii ne vor străluci încă o dată. Dacă nu pierdem legătura cu acest copil, nu vom pierde nici contactul cu viaţa.
Paulo Coelho
Mihai Eminescu - Scrisoarea I
(fragment)
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
"Poate îngerii sunt cele mai frumoase gânduri ale noastre rătăcind prin spaţii.''
~ Khalil Gibran ~
Momentan sunt 136 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 136 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Marcaje