La blouse roumaine
Udatul Ionilor la Tălmăcel, un obicei păstrat din străbuni la Tălmăcel, în județul Sibiu.
"În ziua Sf. Ioan Botezătorul, de cum se ivesc zorile, întregul sat vuieşte a sărbătoare. După slujba religioasă, porneşte spre râu alaiul format din feciori călări ce poartă steaguri tricolore, copii şi juni îmbrăcaţi tradiţional, un car alegoric tras de boi împodobiţi cu ţesături şi mărgele şi mai în urmă, măgăruşii cu moşul şi baba din paie.
Ajunşi la râu, pe versuri tradiţionale, junii îi udă rând pe rând pe toţi ce poartă numele de „Ion”. Şi pentru a uita de gerul de afară, Ionii udaţi sunt răsplătiţi cu colaci, vin şi ţuică. Sărbătoarea continuă apoi pe uliţele strâmte ale satului cu dansuri şi cântece specifice locului.
Udatul Ionilor a devenit o sărbătoare cu adevărat spectaculoasă care transmite un strop din veselia şi emoţia întregului sat.
Despre apa repede şi rece, din locul în care se desfăşoară ceremonialul „Înmuierea Ionilor şi Ioanelor“, se spune că nu îngheaţă niciodată, oricât ar fi gerul de aspru şi zăpada de groasă. Documente vechi amintesc cum că dorinţa includerii în alai a cailor-călări şi a boilor înjugaţi la carele împodobite cu crenguţe de brad, cu ţoale şi cu panglici colorate, ar fi aparţinut sătenilor plecaţi în cătănie în oastea Împăratului de la Viena. Se mai spune, de asemenea, că mult mai-nainte de anul consemnat în scris al obiceiului,1906, pe locul în care mai dăinuie casa de locuit cu numărul 287, ar fi existat o cârciumioară, pe care sătenii-plugari şi oieri o numeau „La Cămară“. Aici, de ziua numelui lor, se strângeau Ionii pentru a-şi cinsti cu băutură prietenii-bărbaţi însuraţi, precum şi pe feciorii-recruţi, pregătiţi de a pleca în cătănie.
(...) ”De Bobotează ştiu că părinţii mă trimiteau la râu, dezbrăcat, fără nimic pe mine, doar cu un cearceaf, şi mă udam pentru a mă purifica. Apa este și un element al purificării noastre spirituale.""
Text https://turism.talmaciu.ro/udatul-ionilor-de-la-talmacel-t…/
Foto Sibiul meu, Marco AL. Locuri, oameni și datini
Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.01.2020 la 22:29.
Mănăstirea Putna
,,Dacă eşti într-o mănăstire, trebuie să-ţi mai spună cineva ce este o mănăstire? Da, trebuie să-ţi spună! Ştiţi de ce trebuie să-ţi spună? Pentru că, de multe ori nici tu, care trăieşti într-o mănăstire, nu ştii foarte bine ce este mănăstirea. Mănăstirea, în definiţia ei, este ,,un aşezământ de rugăciune, de învăţătură şi de muncă, în care trăiesc călugării". Nu spune mult lucrul acesta. Dar vă spun eu acum ce este mănăstirea. Mănăstirea este tinda raiului, este casa lui Dumnezeu, este poarta cerului şi locul împlinirilor. Aşa trebuie să fie o mănăstire.
Aşa ceva trebuie să gândească cineva despre o mănăstire: ,,Nu-i altceva aici decât casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta cerului". Pe aici, pe calea aceasta se ajunge în cer. Prin așezământul acesta se ajunge în cer. Prin instituţia aceasta se ajunge în cer. Prin această rânduială de mănăstire, se aduce cerul pe pământ.
Există posibilitatea aceasta, să aduci cerul pe pământ înainte de a ajunge tu în cer, si deci faci din pământ - cer. Trăiești o viaţă cu gândul la Dumnezeu, iar ,,Hristos se face toate pentru cel ce crede", cum zice sfântul Marcu Ascetul. Atunci ai linişte sufletească şi ajungi la cer, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului."
Părintele Teofil Părăian
Biserica Sf. Manastiri din Ieud.
''O cale sfanta intre pamant si ceruri.''
Manastirea Moldovita --- Bucovina
Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.01.2020 la 23:07.
Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim.
Friedrich Nietzsche
"...in fiecare om este un ochi al sufletului, care... este cu mult mai pretios decat zece mii de ochi trupesti, caci numai el vede adevarul."
Platon
"Oamenii de ştiinţă spun că suntem făcuţi din atomi ... dar cineva mi-a şoptit că suntem făcuţi din poveşti ..."
Eduardo Galeano
''Există o lumină care străluceşte dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte. Aceasta este lumina care străluceşte în inima ta.''
Chandogya Upanishad
''Dumnezeu nu se ascunde în nici o religie, nici o cale spirituală ci doar se tăinuiește ca tăcere adâncă în inimile voastre!''
Atmaji Maharaj
"Dragostea este singurul lucru pe care suntem capabili să-l percepem, care transcende timpul şi spaţiul"
kamui @leossenas Instagram Profile | PicoMico
Dragoste, Dumnezeu te-a învelit într-un zâmbet peltic
aproape prea mic, cum să zic,
îți tot ies de sub el umerii strâmți, visul șăgalnic, șalul,
cum glezna-ți răsare din valul
sărat și dungat, răsfățat,
ba, sincer, aș spune chiar rău
cu-ncâlcirea de vrăbii a părului tău.
Și văd uneori cum tresare,
robit de hamei și mărare,
un dor arțăgos, rușinos,
din liniștea lumii întoarsă pe dos,
îți intră sub pleoape ca într-o casă,
face din tine o funie groasă,
face din tine o mânăstire
cu coaja subțire
și taie-n căpruile uși câte-un rând
de lemn fumegând,
îl pune pe frunte, în gând,
râde plângând.
Mai mereu ajunge la tine
(sprijinit într-un toiag de rugine)
câte-un poem străveziu
(poartă palton aiurit, demodat, fistichiu),
intră pe ușă, lasă afară
o juma’ de țigară, un arcuș friguros de vioară, o gară
și o mie de frați
tremurați, asudați ,
bea rouă de pe crupa ta regală de marți,
îți dă ocoale mari și te-ntreabă:
dansați?
Camelia Radulian - Dragoste
TANIA MARCOVTSEV :https://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com
/2013/03/Tatyana-Markovtsev.html
''Ades, pe mare, luna-ngândurată
Sub văl de nori alunecă tăcută,
Dar marea tot o simte și, zbătută,
Spre dânsa, vuietând, se-nalță toată...''
Panait Cernea
„ Cerşind din poartă în poartă, o apucasem pe drumul din sat, când carul tău de aur s-a ivit în zare, asemenea unui vis minunat. Priveam cu uimire, întrebându-mă: Cine este Regele regilor? Speranţele mele au tresăltat de bucurie şi mă gândeam: S-a isprăvit cu zilele negre! Şi eram gata, aşteptând pomenile nemaivăzut de bogate, ce aveau să curgă, ploaie, pretutindeni în ţară.
Carul s-a oprit în dreptul meu. Privirea ta a căzut asupra mea şi ai coborât zâmbind. Am simţit că venise, în sfârşit, norocul vieţii mele. Atunci deodată, mi-ai întins mâna dreaptă şi ai întrebat blând:
–Ce ai să-mi dăruieşti?
,,Ce joc regesc mai era şi acesta? Să întinzi mâna cerşetorului, pentru a cerşi de la el?” Eram încurcat şi stăteam nedumerit; nu ştiam ce să fac… într-un târziu am scos, încet din desagă, un bob micuţ de grâu şi ţi l-am dat… Seara târziu, nu mică mi-a fost mirarea, când, deşertându-mi sacul, am găsit un bob de aur printre bietele grăunţe…
Atunci am plâns amar şi m-am întrebat trist şi deznădăjduit:
–De ce n-am avut oare puterea să-ţi dăruiesc totul?
Rabindranat Tagore
The Art of Kinuko Y. Craft
Esenţa bunătăţii iubitoare este de a fi capabil să oferi fericire. Poţi fi căldura şi strălucirea razelor soarelui pentru o altă persoană. Nu poţi să-i dăruieşti fericirea până când nu o ai în tine. Clădeşte-ţi, aşadar, o casă în interiorul tău, acceptându-te şi învăţând să te iubeşti şi să te vindeci pe ţine însuti. Învaţă cum să practici grija, înţelegerea astfel încât să creezi clipe de fericire şi bucurie pentru propria ta împlinire. Abia apoi ai ceva de oferit celeilalte persoane...
Când ne cultivăm şi ne sprijinim propria fericire, ne cultivăm capacitatea de a iubi. Din această cauză, a iubi înseamnă a învăţa arta de a ne cultiva propria fericire...
Înţelegerea suferinţei altuia este cel mai mare dar pe care i-l poţi face. Înţelegerea este celălalt nume al dragostei. Dacă nu înţelegi, nu ai cum să iubeşti.
Viaţa poate fi găsită numai în prezent. Trecutul a trecut, viitorul nu a ajuns încă iar dacă noi înşine nu ne întoarcem în clipa prezentului, nu putem fi în contact cu viaţa.
Thich Nhat Hanh
Noaptea are o mie de ochi
Noaptea are o mie de felinare
Iar zilei unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina lumii moare
Odată soarele apus.
Mintea are o mie de felinare,
Inimii unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina vieţii moare
Dacă iubirea a apus.
Francis William Bourdillon
Momentan sunt 106 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 106 vizitatori)
Marcaje