“Uneori, destinul nostru se aseamănă cu cel al unui pom fructifer in timpul iernii. Cine ar putea să creadă că acele ramuri golașe vor inverzi și vor purta din nou flori, după trecerea iernii?"
Goethe
''La-ntaia incercare de n-ai izbutit sa m-ajungi...nu pierde nadejdea.
Daca nu ma gasesti intr-un loc, cauta-ma intr-altul, eu undeva m-am oprit si te astept.''
Walt Whitman
Dacă ești prea obosit să vorbeşti , stai lângă mine.Pentru că eu vorbesc fluent tăcerea.
R.Arnold
O tanara artista din Rusia, pe numele ei Katerina Plotnikova, a realizat o serie de fotografii incredibil de frumoase ce au in centru animale salbatice si modele de o frumusete poetica, in ipostaze tandre si duioase. Ideea ei este una extrem de indrazneata, iar imaginile rezultate sunt unele misterioase, dar senine si pline de nostalgie.
Imaginile nu sunt trucate cu ajutorul programelor computerizate, ci cat se poate de reale! Ideile indraznete ale artistei s-au materializat cu ajutorul unor oameni specializati in dresajul animalelor, dar si cu ajutorul unor modele profesioniste.
Contrastul dintre animalele salbatice si fragilitatea plina de frumusete poetica a modelelor transforma scenele in unele misterioase, dar senine si pline de nostalgie, amintindu-ne de legatura fundamental puternica ce exista intre toate fiintele vii.
Imagini de basm! Oameni si animale salbatice in ipostaze din ...
katerina plotnikova photography
''Îmi place toamna. Acest anotimp trist e propice rememorărilor. Când copacii rămân fără frunze, dar cerul încă are la amurg nuanţa aceea roşiatică ce aureşte iarba ofilită.''
Gustave Flaubert
''Toamnă blândă, eu pe mine mă am
și m-aplec în apele tale cerul să beau,
gingașă fugă de-abisuri de arbori.''
Salvatore Quasimodo
Tu, care nu m-ai întâlnit și n-ai să mă vezi, poate, niciodată,
n-aș vrea să crezi că mi-ai rămas străin... și-adeseori, chiar fără să-ți dai seama ... ți-am dat să porți în piept, o clipă, propria-mi inimă!
Anatol E. Baconsky
Meditație în ritm de maree
de A. E. Baconsky
Numai tăcând și gândindu-te singur la toate,
ajungi să-nțelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puține rămân lângă tine,
numai văzând cum se-aprind și se sting noaptea
toate cărările tale greșite – numai lăsând
să te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să știi
că regretul e șarpele galben pe care-ntr-un vis
îl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,
adormind și trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt:
drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru și brun
cineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de rău
e mai bună tăcerea. Numai tăcând și gândindu-te singur
ajungi să-nțelegi că trecutul e-o casă pustie,
pentru toate păcatele tale
izbăvirea e numai în timp, e numai în roșu,
e numai în oameni, în faptele lor. Liniște-n urmă!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n față. Aleargă uitând,
ceea ce nu vei uita va veni după tine o dată cu turma
de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar înainte, totul sunt anii
care ard și te-ntâmpină-n cale.
Octavian Paler, „Logica inutilă”
Aşa se întîmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi cîtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sînt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar cînd nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
Înserare
Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.
Şi singur, neaparţinând niciunde,
nici sumbru precum mutul adăpost,
nici sigur că vecia-ţi va răspunde,
cum suitoarei stele dat i-a fost -
rămâi să descâlceşti (de s-ar putea)
această viaţă coaptă, cruntă, mare;
şi-ţi dă prin gând, cum şezi între hotare:
acum eşti piatră, şi acum eşti stea.
Rainer Maria Rilke
''Numai simțurile și nimic altceva pot lecui sufletul, la fel după cum numai sufletul și nimic altceva poate lecui simțurile.''
Oscar Wilde
''Candva totul va fi bine,
iata speranta.
Acum totul este bine,
iata iluzia...''
Voltaire
''Adesea întâmplările pe care le trăim nu pot fi spuse în cuvinte, deci cine încearcă s-o facă comite o mare greșeală.''
Rainer Maria Rilke
„Când câştigăm, să nu ne facem iluzii. Când pierdem, să nu ne pară rău.”
Marcus Aurelius
„Unde e mai multă lumină, umbrele sunt mai întunecate.”
Johann Wolfgang von Goethe
„Nu le cere oamenilor ce nu le poți tu da.”
Constantin Noica
„Unele defecte bine temperate strălucesc mai viu decât virtuțile ascunse.”
Francois de La Rochefoucauld
„Viitorul pătrunde în noi și ne schimbă înainte de a se întâmpla...”
Rainer Maria Rilke
Art Taeil Kim
Nu poți „să intri cu forța” în sufletul altui om, pentru că sufletul – este sfânta sfintelor, și acolo poți intra doar dacă ai fost invitat înăuntru.
Uneori poț sta la ușă și bate, așa cum face Hristos la uşile sufletelor noastre, dar încet și discret. Iar dacă nu ți se deschide, este mai bine să te retragi. Dragostea pentru aproapele trebuie să fie înțeleaptă.
Mitropolituli Ilarion Alfeyev
Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vei vrea să te întorci la trecut.
Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil sa te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.
Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoana doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați și că acela care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua pentru tot restul vieții să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveți că a scuza poate oricine, dar că a ierta doar sufletele cu adevărat mari pot.
Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten e foarte probabil ca prietenia să nu mai fie niciodată la aceeași intensitate.
Cu timpul îți dai seama că, deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o buna zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență, trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îți dai seama că acela care umilește sau disprețuiește o ființă umana mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă va determina ca, în final, acestea să nu mai fie așa cum sperai.
Cu timpul îți dai seama că, în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai în exact acea clipă.
Cu timpul vei vedea că, deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, iți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…
Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, sa spui că ai nevoie, să spui că vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.
Dar, din păcate, se învață doar cu timpul…
Jorge Luis Borges
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.12.2019 la 01:59.
Ah, stelele
Toate isi lasa umbra in lume :
o frunza, iubitul, un flutur, un nume,
si toate gusta lumina pamantului,
pana si urmele vantului.
Numai stelele, stelele n-au caldaram,
nu lasa umbra pe nici un taram
Ah, stelele, stelele!...
Veronica Porumbacu
Momentan sunt 24 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 24 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje