Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !

[latan.elena]

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină! ”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,

o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina, ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd – minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Lucian Blaga
(din volumul „Poemele luminii”, 1919)

[latan.elena]

„M-am născut prea mândră, prea mândră şi prea fragilă. Iar dacă regret că atunci când sufăr, sufăr de o sută de ori mai intens decât alţii, sunt sigură că atunci când sunt fericită, sunt de o mie de ori mai fericită decât ei.“



A fascinat generaţii la rând cu vocea ei, cu forţa interioară pe care o emana şi cu frumuseţea sa dură. A devenit întruchiparea desăvârşită a Divei, sfâşiată între capriciile mărunte şi lirismul sublim. A rămas în memoria tuturor sub numele „La Divina“, cea care a dat glas pe scenă atâtor personaje cu destin tragic, trăindu-şi totodată propria tragedie şi nefericire în afara scenei. Acest roman surprinde momentele mai puţin cunoscute şi câteva aspecte foarte controversate din viaţa Mariei Callas: copilăria ei şi relaţia defectuoasă pe care ar fi avut-o cu mama sa; ascensiunea şi succesul cunoscut în cele mai faimoase opere din lume; micile mari rivalităţi cu alte voci celebre ale vremii sale; legătura de dragoste cu Aristotele Onassis şi presupusa venire pe lume a copilului lor, mort la câteva ore după naştere; izolarea de lume şi tristeţea pierderii vocii. O biografie romanţată, construită pe baza mărturiilor celor mai apropiaţi prieteni ai Mariei Callas şi pe corespondenţa sa cu aceştia.

Citeşte câteva pagini

Sursa:http://www.humanitas.ro/humanitas/prea-m%C3%A2ndr%C4%83-prea-fragil%C4%83-romanul-mariei-callas

[latan.elena]

2 decembrie 1935, Poiana Mărului, Mălini, Suceava se năștea Nicolae Labiș (d. 22 decembrie 1956, București) poet pe care criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”.
... de la Lumea Poeziilor










Nicolae Labiș, ,,cal alb călcând neiubirea-n picioare”

[latan.elena]

''Frumuseţea lumii are două tăişuri, una de bucurie, una de suferinţă, tăind inima în două.''
Virginia Woolf



''Viața unui scriitor ține de domeniul exemplarității, pentru că, spre deosebire de ceilalți oameni, ea trece printr-o dublă expunere, ca printr-o perdea de raze X a căror doză îi poate fi, câteodată, fatală. Pe lângă faptul că trăirile, viziunile, proiecțiile sale depășesc limita umanului, atât de mult, nefiresc de mult atașat de contingent, simte și nevoia de a le încarna într-un text care nu face altceva decât să descompună, bucată cu bucată, toată acea construcție interioară pe care o susține cu propria ființă chiar înlăuntrul lui, simțind în proporție dublă, trăind în proporție dublă, o dată în sine, apoi în carte.
Probabil că puțini oameni realizează faptul că, citind, consumă, rând cu rând, însuși corpul eteric al scriitorului, hrănindu-se din visurile lui pentru a-și contura propriile visuri, devorând cu pasiune fabulația lui pentru a-și urzi propriul imaginar, pentru a se vindeca, a găsi răspunsuri sau a se consola cu gândul că existența nu e decât o repetiție a acelorași tipare, într-o formă mai mult sau mai puțin mimetică…''

Continuare:https://bel-esprit.ro/mari-iubiri-virginia-woolf/

[latan.elena]

Iertarea, un proces care ne aduce libertate

Ce este iertarea? Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că "iertând altuia, nouă ne iertăm".

Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstram mânie ascunsă în "ţinerea de minte a răului", amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele. Iniţial, a simţi furie intensă sau mânie pentru o nedreptate trăită este o reacţie sănătoasă, firească şi uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăveşte este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorinţă de răzbunare, care ne parazitează şi se hrănesc din energia sufletului nostru. E nevoie de timp pentru a ierta. E nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenarile în care noi ne facem dreptate, despre care greşit şi inutil credem că va vindeca durerea pe care o trăim.

Iertarea, o faptă de iubire

A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi înşine. Nici o vină, fie şi una explicabilă, nu este, în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi elibera pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică în mod obligatoriu reluarea relaţiei.Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.''

Mai mult:https://ziarullumina.ro/societate/ie...ele-10601.html

[latan.elena]

Să lucrezi cu pasiune, acesta este secretul fericirii.





Opera de artă este mijlocul prin care artistul îşi manifestă împătimirea.



Îmi place o pictură care mă face să doresc să cutreier prin ea.



Din când în când trebuie să încerci lucruri care sunt peste capacitatea ta.



Dacă totuşi s-ar putea explica şi descrie un tablou, pictura nu ar mai fi artă.



După părerea mea, tabloul trebuie să fie vesel şi frumos! În viaţă există prea multă monstruozitate ca să mai fabricăm şi noi lucruri urâte.



Fără sânul femeilor, n-aş fi devenit pictor, niciodată.





Acest desen mi-a luat cinci minute, dar mi-au trebuit şaizeci de ani ca să ajung să-l fac.



Durerea trece, dar frumuseţea rămâne.



Uneori e bine să ne luptăm cu imposibilul.



Am avut nevoie de patruzeci de ani pentru a descoperi că regina tuturor culorilor este negrul.



Pentru un pictor nu e îndeajuns să fie un meşteşugar deştept, trebuie să-i mai placă să-şi răsfeţe pânza.

Auguste Renoir


10 Most Famous Paintings by Pierre-Auguste Renoir ...

[latan.elena]

“Cei mai multi oameni mor cu muzica lor inca in ei. De ce se intampla asta? De cele mai multe ori pentru ca ei se tot pregatesc sa traiasca. Fara sa isi dea seama insa timpul s-a scurs.”
Oliver Holmes



,,Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întâlnind tâlhari, fantome, uriaşi, bătrâni, tineri, soţii, văduve, frati infideli, dar întotdeauna întâlnindu-ne pe noi înşine.”
James Joyce, “Ulisse”



''Creatorul ne-a fãcut creativi.
Creativitatea noastrã este cadoul pe care ni l-a fãcut Dumnezeu.
A-l utiliza este cadoul pe care noi i-l facem lui Dumnezeu.
A accepta acest târg înseamnã
a începe sã ne acceptãm pe noi însine în toatã autenticitatea.''
Julia Cameron- Calea artistului


Tomasz Alen Kopera Art

[latan.elena]

TU
Nesfârșit e cerul
Care se-ncepu,
Nesfârșita-i ziua
Unde ești și tu.

Soarele e palid,
Dus în vechi povești-
Nesfârșită-i zarea
Largă,unde ești.
Nicolae Labis

[latan.elena]

''Există câte o Lună în fiecare fiinţă umană.Învaţă să te apropii de ea.''
Rumi



Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.
Rabindranath Tagore