''Cuvintele pe care le alegi in mod consecvent iti vor modela destinul.”
Anthony Robbins
''Cuvintele pe care le alegi in mod consecvent iti vor modela destinul.”
Anthony Robbins
Faptul ca esti parinte reprezinta una dintre cele mai mari oportunitati de evolutie posibile. Insa nu te agata de ideea de a fi un parinte perfect. Nu exista parinte perfect si oricum, copilul tau nu isi doreste un parinte perfect.
Niciun copil nu vine pe lume cu pretentia ca parintii sai sa fie perfecti. Copiii stiu foarte clar “in ce se baga”, inainte de a veni pe Pamant. Ei v-au ales ca parinti stiind exact cum sunteti, tocmai pentru a folosi relatia parinte-copil pentru a evolua; asa ca nu va simtiti vinovati daca ati mai facut greseli in relatia cu copilul vostru. Nu este niciodata prea tarziu sa schimbati lucrurile in bine. Indiferent ca ati facut o greseala in urma cu 5 ani sau in urma cu 5 minute, aveti posibilitatea ca Acum sa fiti parintele care va doriti sa fiti.
Indiferent ca tu esti un parinte mai “bun” sau mai “rau”, copiii tai vor invata niste lucruri din relatia cu tine si vor evolua.
Asadar, ideea este:
Ce convingeri/ idei/ valori/ principii iti doresti sa transmiti copilului tau?
Dupa ce te lamuresti in privinta acestei chestiuni, pasul urmator este sa devii un exemplu viu al omului care functioneaza in baza acelor convingeri/ idei/ valori/ principii.
Practic, copiii vostri reprezinta modul in care Universul va invita/impinge sa traiti aliniati cu Esenta voastra, sa va urmati Bucuria/ Pasiunea/ Creativitatea, sa va urmati mereu ghidarea interioara.
De aceea spunem ca, de fapt, copiii sunt cei mai mari profesori ai nostri. (Teal Swan)
,,Dacă vrem să schimbăm cu adevărat ceva la un copil, ar trebui să analizăm mai întâi acel lucru pentru a vedea dacă nu este ceva ce ar putea fi mai degrabă schimbat în noi înșine."
Carl Jung
Decalogul fericirii...
"Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul; iubiţi adevărul că el e lumină şi frumuseţe, e Dumnezeu.
Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.
Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sunt bune.
Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.
În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.
Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.
Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.
Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.
Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.
Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă."
Ernest Bernea
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
Nichita Stanescu
Dumitru Bâșcu - Wikipedia
''Dumitru Bâșcu a fost fratele după tată al lui George Enescu. Marele compozitor a ținut enorm la el și i-a vegheat toată viața destinul, Dumitru fiind mai mic cu 21 de ani decât marele compozitor. Mitruță, așa cum îl alinta familia, a venit pe lume dintr-o pasiune târzie a lui Costache Enescu, tatăl lui George Enescu. În familia lor, bărbații erau arătoși și pătimași. La fel cum George Enescu a fost un bărbat foarte frumos și căruia i-au plăcut femeile, așa a fost și tatăl său. Iar Costache Enescu avea obiceiul de a invita oaspeți străini, vara, la conacul lui de la Cracalia, nu prea departe de Dorohoi. Și așa s-a întâmplat că bătrânul Enescu s-a îndrăgostit de o foarte tânără poloneză, pe numele ei Maria Ferdinand-Suschi. O lăsase tatăl ei la conacul Eneștilor, peste vară, câteva luni. Când s-a întors ca s-o ia înapoi în Polonia, fata era gata însărcinată. Așa că a lăsat-o la Cracalia. Din dragostea tinerei poloneze pentru Costache Enescu s-a născut viitorul pictor Dumitru Bâșcu. Dar după un an, tânăra mamă a dispărut de la conac. Așa și-a intrat în atribuții sora lui Costache Enescu, Tinca, mătușa iubită și a lui George Enescu, și a lui Mitruță, care i-a ținut băiatului loc de mamă.''Continuare:https://www.formula-as.ro/2019/10/30...dumitru-bascu/
Expoziție Dumitru Bâșcu, fratele lui Enescu, la Bucureți
https://www.youtube.com/watch?v=J-ThRvc5s1E
https://www.youtube.com/watch?v=tJg54yK24uc
Virgil Profeanu
Alegeri...
Simtind viata de langa mine si viata din mine,
Mirosind pamantul rascolit de furtuna,
Gustand din seva cunoasterii,
Ascultand gandurile mele si cuvintele tale,
Vazand ca intr-o oglinda universul,
Simtind ca exist si ca am un rost,
- Aleg sa gandescˇ
Gandurile mi se amesteca si caut sensul...
Cuvintele nu isi mai gasesc forma...
Sa pictez viata mea pe o panza de paianjen in culorile sufletului?
Sa-mi cant gandurile cu corzile sufletlului?
Sa plamadesc paine din semintele iubirii?
Sa nascocesc cuvinte din sentimente nerostite?
Sa ma topesc in lucirea universului si sa devin vapaie?
Sa cred ca totul e sens si acolo unde inca nu zaresc?
- Aleg sa inspir din maretia nevazutuluiˇ
Luciri si ritmuri ma prind in joc frenetic,
Ochii mei se inchid si vad doar lumina...
Pipai materia de langa mine si nu mai stiu daca sunt eu sau doar lutul.
Ma strecor pe langa univers si incetez sa mai caut.
Ascult bataia unei inimi.
E a mea? Sau poate e inima ta...
- Aleg o raza si o duc spre gandˇ
Alege si tuˇ
by virgil profeanu
Adrian Păunescu - Toamna ca o revanșă
Sunt toți copacii încărcați de frunză,
muniția de toamnă e întreagă,
și-n prăbușirea prea adânc ascunsă
o mână tristă s-a decis să tragă.
Un singur gest mai trebuie în clipa
abia legată de un fir subțire,
și păsările lumii cu aripa
mai țin acest frunzar în năruire.
E-o toamnă ca o ultimă instanță
și ca un anotimp după-o beție,
și mâna tristă s-a atins de clanță
dar s-a retras: trăgaci putea să fie.
Și ce e cel mai trist din toate-acestea
e că apel nu poate să existe,
c-așa de natural s-a stins povestea,
încât pământu-i plin de frunze triste.
Și fiecare frunză e o mână,
care-a uitat de tutelarul umăr,
și ce va fi din toate să rămână
decât senzația de scrum și număr.
Atâta ține micul drept la vară,
atâta ține restul peste toamnă,
și fiecare frunză ce coboară
ne-acuză, ne arată, ne condamnă.
Cocori și gâște, rândunici și rațe,
se duc de-aici, să nu cumva să vadă
cum noi cu toate frunzele în brațe
ne pregătim de cea dintâi zăpadă.
În arbori plini de scrum e frunza-ntreagă
ca-n niște țevi de armă fără țintă,
și mâna tristă n-are chef să tragă
și gura tristă n-are chef să mintă.
În ochi bătrâni, cu lacrima etanșă,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintâi revanșă
a verii când credeam în nemurire.
Nu aparţin nici unei şcoli. Lucrez singur în ungherul meu.
Mă dau cu capul de pereţi! Da, dau tot ce am mai bun pentru artă şi este posibil ca niciodată să nu fie recunoscătoare faţă de ce fac pentru ea.
Am să beau lapte când vacile se vor hrăni cu struguri.
Căsătoria este un meniu invers, pentru că începe cu desertul.
Pictez lucrurile aşa cum sunt ele. Nu comentez. Înregistrez.
Toamna este primăvara iernii.
Henri de Toulouse-Lautrec
Henri de Toulouse-Lautrec | Post-Impressionist painter ...
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.11.2019 la 22:58.
Rondelul meu
Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.
Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.
Alexandru Macedonski
Momentan sunt 212 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 212 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje