"Fericirea nu este o destinatie, este o călătorie. Fericirea nu este mâine, este acum.
Fericirea nu este o dependență, este o decizie. Fericirea este ceea ce esti, nu ceea ce ai."
Osho
„ Dacă te duci departe, departe, în mijlocul unei păduri și devii foarte tăcut, vei înțelege că ești conectat cu tot ceea ce te înconjoară.”
Alan Watts
''Zborul este cel de al șaselea simț al inimii curate!''
Dumitru Ichim
Ceea ce ne inspaimanta mai mult este propria Lumina si nu intunericul din noi. Ne intrebam, indoindu-ne: “Cine sunt eu ca sa fiu geniala, superba, talentata, extraordinara?” De fapt, cine esti tu ca sa nu poti fi? Esti copilul lui Dumnezeu.
Marianne Williamson
În fiecare an, în noiembrie, după ce zilele încep să se micşoareze, încoronând cu mareţie orele toamnei, mă duc să vizitez crizantemele... Ele sunt, cu adevărat, cele mai raspândite şi cele mai diverse dintre flori.
Maeterlinck
''Fiind foarte răspândită în întreaga lume, este firesc ca semnificaţiile crizantemei să fie destul de diverse.
În China şi Corea este floarea asociată cu sărbătorile. De aceea este foarte prezentă drept cadou cu ocazia aniversărilor sau de sărbători. Orientul asociază crizantema cu sănătatea, viaţa lungă, cu vârsta înaintată şi cu înţelepciunea, dar şi cu fericirea, fiind considerată şi un simbol solar.
în Feng-Shui, crizantema este asociată cu norocul şi cu energia Yang, fiind un cadou potrivit de casă nouă.
În cultura europeană crizantema este considerată o floare funerară deaoarece perioada sa de înflorire coincide cu perioada în care credincioşii sărbătoresc ziua morţilor, iar crizantemele au devenit cele mai la îndemână flori pentru ornarea mormintelor.
În Statele Unite ale Americii crizantema este adusă la rangul de ‘Regină a toamnei’, fiind foarte apreciată pentru frumuseţea sa.''
Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.11.2019 la 20:43.
<<Nu avem nevoie de o listă de bine și rău, de table cu ce avem voie să facem și ce nu: avem nevoie de cărți, de timp și de tăcere. „Nu ai voie să…” e curând uitat, dar „A fost odată ca niciodată” dăinuie pentru totdeauna.>>
Philip Pullman
“Noi, cei care folosim cuvintele, avem un avantaj distinct față de semenii noștri: noi nu putem spune o minciună. Oricât de mult ne-am dori să facem acest lucru, noi ca bărbați și femei cu educație, nu putem spune o minciună în timp ce ne exercităm atribuțiile. Cu cât mai subtil am încerca să facem asta, cu atât mai sigur am trăda unele aspecte ale adevărului referitoare la viața noastră de până acum”.
Rudyard Kipling
'' Fără Dumnezeu nu există bucurie autentică, iar prezența Lui se simte la tot pasul. De la sufletele care ne apar în Calea ce-o avem de parcurs, până la natura care mângâie simțurile într-o doxologie nemărginită. Cea mai mare minune este să iubești toți oamenii. Și nu putem împărtăși celuilalt ceea ce nu suntem deja. Cred că nu ne lipsesc informațiile, ci experiențele. Viața nu este o formulă matematică general valabilă, ci trăire în Duh și în Adevăr.''
''Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine. Prezentul este timpul mântuirii. Amânarea înseamnă niciodată. Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste.''
'' Verbul meu este în inimă și pulverizează spre voi. E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.''
Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie!
"Mai spune-mi povestea cu Soarele care iubea atât de mult Luna, încât murea în fiecare seară, doar să o lase pe ea să respire...”'
Povestea Lunii si a Soarelui
“Spune-mi povestea despre cum Soarele a iubit Luna atat de mult incat a murit in fiecare noapte doar ca sa o lase pe ea sa respire”, i-a spus ea.
Odata, mai demult, cand viata pe pamant era mai simpla, Soarele stralucea mai tare decat orice si oricine altcineva. Oamenii erau recunoscatori si se bucurau de fiecare data cand soarele stralucea. Le aducea bucurie si speranta, el era insasi sursa caldurii lor.
Dar Soarele era singur, de unul singur in vastitatea cerurilor. Se uita in jos la oameni si la cum danseaza in lumina sa si se intreba daca destinul lui este sa traiasca o viata de singuratate. Probabil acesta a fost pretul pe care a trebuit sa il platesc fiindca am fost cea mai stralucitoare dintre stele, se gandea el…
Si totusi mai era si Luna acolo. In timp ce soarele devenea din ce in ce mai slab si incepea sa dispara de pe cer, incepea sa apara luna insotita de milioane de stele. Stralucirea ei avea un soi de frumusete trista caci de multe ori trecea neobservata. Atunci cand luna stralucea, oamenii dormeau. Stelele o priveau, dorindu-si si sperand ca intr-o buna zi Soarele si Luna sa se apropie pentru ca Luna sa nu se mai simta atat de goala si pustie in interior. Dar acest lucru nu era posibil. Luna era de neatins si se inconjura de o patura de intuneric in timpul noptilor reci.
Pana cand intr-o zi, cand Soarele s-a strecurat afara din Ceruri, el a reusit sa o zareasca pe fuga. Ea i-a aruncat o privire, o parte din fiinta ei fiind expusa la lumina. Atunci soarele a stiut ca si luna poate straluci si in inima lui a inflorit o raza de speranta.
Asa ca pe cand stelele hoinareau in noapte, soarele s-a indragostit. Iremediabil, precum un bulgare de zapada care se rostologeste la vale pe un munte… Cat de mult si-a dorit sa o vada. Mai mult decat momentele fugitive pe care le-a impartasit cu ea la rasarit si la apus. Insa luna era de neatins. Este imposibil. Era cu neputinta.
“Pleaca”, i-a soptit ea in una din acele nopti, vocea ei fiind la fel de dulce si dureroasa precum ultima raza de lumina a diminetii. “Du-te si lasa-ma sa respir, caci eu si cu tine avem sortile decise. Tu luminezi ziua si eu arunc sclipiri de lumina noptii. Nu putem fi niciodata impreuna. Legatura dintre noi ar fi impotriva a ceea ce cred toti oamenii, impotriva a tot ce se cunoaste". In timpul verii, el obisnuia sa stea putin mai mult in caz ca ea se razgandea. Dar in zadar…
“Sa nu indraznesti sa iti abandonezi binecuvantarea luminii tale pentru intunericul meu. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care, cu ultimele puteri, luna a reusit sa i le spuna Soarelui, a spus el.
Best Sun And Moon Stock Photos
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.11.2019 la 00:37.
Oriunde există un Centru al lumii.
Odată aflat în acest centru, esti la tine acasă,
esti cu adevărat în adevăratul sine si în centrul cosmosului.
Exilul te ajută să întelegi că lumea nu îti este niciodată străină, de îndată ce ai în ea un centru.
Mircea Eliade
ray h. mercado photography
Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.
Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită.
Nichita Stanescu
Vladimir Volegov
Sunetul Fiintei esentiale răsună necontenit.
Problema este de a sti dacă noi, ca instrumente, îi suntem acordati
pentru ca el să răsune în noi
si pentru ca noi să-l auzim.
K.G. Durckheim
„Există un loc în noi unde nu este boală, durere, singurătate, supărare, depresie, frică sau îmbătrânire, ci numai pace, dragoste şi bucurie. În acest loc al nelimitării este posibil să împlinim toate lucrurile. Acesta este eternul sine lăuntric. Adevărată bucurie a vieţii vine când puteţi trăi în acest loc tot timpul.”
Sri Vasudeva
Eu am rămas la nivelul melodiei. Armonia o gust din snobism. Într-un sistem eu caut melodia, aşa cum într-un dialog caut căldura sufletească.
Petre Tutea
Jos, la albia mării, scot violina din scrinul ei, direg coardele, mirare!... Mă reazem de un pisc de stâncă ce străbătea din mare şi gândesc ce oare să cânt. Ah', îmi răspunsei în gând: "Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana şi Mediterana să o ducă oceanului şi să ştie şi antipozii noştri dincolo că numai un cântec e coborât din cer şi acela e Doina..."
Ciprian Porumbescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.11.2019 la 02:34.
"Toţi avem un basm în noi, pe care nu ni-l putem citi singuri. Avem nevoie de cineva care, cu mirare şi încântare, să ni-l citească şi să ni-l povestească."
Pablo Neruda
Momentan sunt 151 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 151 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje