Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Viaţa nu se alcătuiește din timp, ci timpul se umple cu viaţă! -Ramona Sandrina Ilie
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Viaţa nu se alcătuiește din timp, ci timpul se umple cu viaţă! -Ramona Sandrina Ilie
„Învățați-i pe copiii voștri că nu au nevoie de nimic din afara lor pentru a fi fericiți – nici o persoană, nici un loc sau lucru – și că adevărata fericire se găsește înăuntrul lor. Învațați-i că lor le sunt de ajuns ei înșiși. Învățați-i pe copiii voștri că eșecul este o ficțiune, că fiecare încercare este un succes și că fiecare efort este ceea ce duce la victorie – eșecul nefiind cu nimic mai puțin onorabil decât succesul.
Învățati-i pe copiii voștri că sunt profund conectați la tot ce înseamnă viața, că sunt Una cu toți oamenii și că nu sunt niciodată separați de Dumnezeu. Învățați-i pe copiii voștri că ei trăiesc într-o lume a abundenței spirituale, că este destul pentru toată lumea și că primesc cel mai mult atunci când dau cel mai mult – nu atunci când adună cel mai mult.
Învățați-i pe copiii voștri că nu li se cere să fie sau să facă nimic pentru a fi aleși să trăiască o viață plină de demnitate și împliniri, că nu trebuie să intre în competiție cu nimeni pentru nimic și că binecuvântările lui Dumnezeu sunt revărsate asupra tuturor.
Învățați-i pe copiii voștri că nu vor fi judecați niciodată, că nu trebuie să-și facă griji că s-ar putea să nu înțeleagă totul cum trebuie și că nu trebuie să schimbe nimic sau “să devină mai buni” pentru a fi văzuți ca perfecți și frumoși de către ochii lui Dumnezeu. Învațați-i pe copiii voștri că pedepsele și consecințele nu sunt unul și același lucru, că moartea nu există și că Dumnezeu nu va condamna niciodată pe nimeni.
Învățați-i pe copiii vostri că nu există condiții atunci când e vorba de iubire, că nu trebuie să-și facă griji pentru faptul că ar putea pierde vreodată dragostea voastră sau a lui Dumnezeu și că propria lor dragoste, oferită în mod necondiționat, este cel mai mare dar pe care-l pot da ei lumii întregi.
Învățați-i pe copiii vostri că “A FI SPECIALI” nu înseamnă a fi mai buni, că a pretinde că sunt superiori altora nu înseamnă a se vedea ca „Cine Sunt Ei cu Adevărat”, și ca e o mare mângâiere în a recunoaște că “drumul meu nu este cel mai bun; este doar un drum diferit”.
Învățați-i pe copiii voștri că nu există nimic ce ei nu pot face, că iluzia ignoranței poate fi eradicată de pe Pământ și că oricine nu are în realitate nevoie de nimic altceva decât să fie redat lui însuși, amintindu-i-se Cine Este El cu Adevărat.
Învățați-i aceste lucruri și îi veți fi învățat ceva măreț. Învățați-i aceste lucruri – nu cu cuvinte, ci cu fapte. Nu cu discuții – ci cu trăirile voastre, cu exemplul vostru de viață.
Ceea ce le faceți voi copiilor voștri îi va emula și ei vor deveni așa cum sunteți voi. Și mergeți acum și învățați-i aceste lucruri nu numai pe copiii voștri, ci pe toți oamenii și pe toate națiunile. Asta deoarece toți oamenii sunt copiii voștri și toate națiunile sunt casa voastră.Este momentul să împărtășiți împreună cu lumea întreagă această viziune minunată. Este viziunea tuturor minților care au cercetat vreodată cu adevărat, a tuturor inimilor care au iubit vreodată cu adevărat, a sufletelor care au simțit vreodată cu adevărat Unimea în viață.”
“Comuniune cu Dumnezeu”- Neale Donald Walsch
Aș spune că îți poți propune ca scop în viață lucruri mai rele decât acela de încerca să fii mai bun. În clasa a șaptea, un copil nou s-a alăturat clasei noastre. Din motive de confidențialitate, îi voi spune “Elena”. Elena era scundă și timidă. Purta o pereche de ochelari cu rame albastre și rotunjite, genul de ochelari care, pe atunci, doar doamnele vârstnice îl purtau. Când se simțea neliniștită – ceea ce se întâmpla mai tot timpul – avea obiceiul să-și prindă un smoc de păr cu gura și să îl mestece.
În fine: a venit la școala noastră, în cartierul nostru și a fost ignorată în cea mai mare parte a timpului (și din când în când tachinată – “Părul tău are un gust bun?” și alte lucruri de genul aceasta). Îmi dădeam seama că o doare: încă îmi amintesc cum reacționa după o astfel de insultă: ochii plecați, îndoindu-și puțin spatele ca și când tocmai și-ar fi reamintit care este locul ei în lume, încercând, pe cât posibil, să dispară. După o vreme chiar a dispărut, strângând, în continuare, o șuviță de păr în colțul gurii.
Uneori mi-o amintesc stând singură în curtea din fața casei, de parcă i-ar fi fost teamă să plece de acolo. Iar apoi s-a mutat din cartier. Asta a fost tot. Nicio mare tragedie, niciun final terifiant: într-o zi era acolo, a doua zi nu a mai fost. Sfârșit de poveste.
Acum, de ce încă mai regret asta? De ce, patruzeci și doi ani mai târziu, încă mă mai gândesc la asta? Comparativ cu cele mai mulți dintre copii, eu m-am purtat, de fapt, destul de frumos cu ea. Nu i-am adresat niciodată vreun cuvânt rău. Ba, uneori, aproape că i-am luat apărarea. Cu toate acestea, gândul încă mă sâcâie.
Ceea ce regret cel mai mult în viață sunt eșecurile în ceea ce privește bunătatea. Acele momente când o altă ființă umană a fost acolo, în fața mea, suferind, iar eu i-am răspuns… doar înțelegând. I-am răspuns cu rezerve. Distant. Sau, privind de la celălalt capăt al telescopului: de cine din viața ta îți amintești cu cea mai mare dragoste, cu cele mai pure sentimente de căldură sufletească? De cei care ți-ai au arătat bunătatea, desigur.
Bunătatea se dovedește a fi, în cele din urmă, greu de arătat: începe cu un curcubeu sau un cățeluș, iar apoi se extinde înglobând… ei bine… totul.”
Fragmente din discursul rostit de către George Saunders, în 2013, la festivitatea de absolvire a studenților din cadrul Universității Syracuse.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.11.2019 la 13:23.
Cei mai frumoși oameni – eu îi numesc pe cei care au fost nevoiți să se confrunte cu viața reală, cu toate problemele și nedreptățile ei. Pe cei care și-au simțit vulnerabilitatea și deznădejdea, care au fost expuși unui adevărat pericol și au depășit dificultățile. Și nu neapărat se disting printr-o frumusețe exterioară incredibilă. Frumusețea lor este unică și specială.
Oamenii – sunt creaturi uimitoare, dar printre ei există persoane cu adevărat extraordinare. Persoane care au ajuns la fund, au fost bătute de soartă, iar acum stau în fața noastră, atingând un nou nivel.
Sunt femei și bărbați care la un moment dat au pierdut tot ce îi făcea fericiți și îi inspira să-și continuie drumul. Ei au găsit în sine puterea necesară pentru a se ridica. Iată ce consider eu adevărata frumusețe, care eclipsează lucrurile banale, nesemnificative și inutile.
Ei au renunțat la suferințe, nedorind să se concentreze asupra trecutului. Probabil acest echilibru le oferă o putere suplimentară. Acești oameni cunosc ce este frica și disperarea, dar nu au altă posibilitate decât să-i opună rezistență.
Ei nu sunt superiori. Ei, ca și ceilalți, se înfurie și se indispun dacă li se întâmplă ceva rău. Singura diferență este cât de repede revin la viață.
Ei sunt adevărați eroi care prețuiesc viața. Dar cel mai impresionant lucru este profunzimea emoțională, capacitatea de a găsi un echilibru între probleme și sentimente. În opinia lor, nu poți fi numit bogat până când nu deții ceva ce nu poate fi cumpărat cu bani.
Și de asemenea, ei conștientizează importanța compasiunii. Ei înțeleg cât de important este să fii credincios și să-i apreciezi pe cei care nu te abandonează la greu.
Ei știu că poți pierde totul într-o clipă, de aceea este atât de important să rămâi întotdeauna bun, să nu-ți pierzi simțul umorului și să te bucuri de viață în fiecare zi.
Fiecare dintre noi are eșecuri, dar cu fiecare greșeală devenim mai maturi și mai înțelepți.
Unii oameni cred că atunci când învățăm o lecție – durerea dispare, chiar dacă sufletul și corpul sunt acoperite de cicatrici. De aceea, oamenii frumoși nu se pot lăuda cu un drum de viață simplu. Nu poți aștepta vindecare, dacă pentru început nu accepți problema.
“Cei mai frumoși oameni pe care ii cunoaștem sunt cei care au suferit eșecuri, au trecut prin suferință, au luptat, au pierdut și, în cele din urmă și-au găsit drumul. Acești oameni sunt foarte apreciați, sunt sensibili și înțeleg viața care îi umple cu blândețe, compasiune și preocupare profund iubitoare. Frumoși – oamenii nu se nasc.” – Elizabeth Kubler-Ross.
Sursa:https://relatii.net/2019/07/16/cei-m...a-se-ridice/?f
" În lume nu e nimic mai frumos decît un suflet sensibil care dăruiește iubire."
Savatie Baștovoi
Iulia Ștefan
Iertarea este o mare tăcere...
Mie și acum îmi pare ciudat când oamenii își cer iertare. Ce, parcă poți șterge o durere, o trădare, o supărare cu două cuvinte?! Eu și acum tac sau răspund din inerție. Ai venit la om, ai intrat în viața lui, privindu-l ca pe Hristos la poarta Raiului și taci. Aștepți să te pună la masă și, dacă te-a poftit la masă, scoți o pâine... Pâinea Împăcării. Și el un pahar de vin. Și vorbiți despre vreme și că e bine că e pace. Iertarea este o mare tăcere. Numai faptul că omul și-a călcat pe orgoliu și a intrat pe poarta vieții tale, înțelegând că nimicurile vieții azi sunt și mâine nu vor mai fi, trebuie să te îndemne pe tine, cel năpăstuit, să uiți de propriu orgoliu și să-l primești! Viața e scurtă, judecata lungă...
Odată, mama mi-a spus o poveste pe care și ei i-a povestit-o bunica mea :
- înainte de a veni pe pământ, sufletele singure își aleg ce cunună să poarte. Și iată, odată, un suflet mic, minunându-se de lumea de pe pământ, și-a dorit să fie un suflet iertător. Să poarte cununa iertării. Da! Să ierte pe toți și pe toate, tot timpul!
Și atunci un alt suflet i-a zis: "Dar, ca să ierți, trebuie să fie cineva care să te rănească tot timpul, să te facă să suferi. Altfel, nu vei avea pe cine să ierți!“ Sufletul iertător a căzut pe gânduri, căci așa era, avea nevoie de cineva pe care să-l ierte. Atunci, celălalt suflet i-a spus:
“Uite, eu o să te ajut! O să cobor cu tine pe pământ și o să-ți fac tot răul, și o să te fac să suferi, ca tu să mă poți ierta din nou și din nou!"
“Da, da, da! eu te voi ierta tot timpul! Voi fi un suflet iertător!"
"Dar n-o să mă uiți! N-o să te superi, n-o să mă alungi de la tine, când o să te fac să suferi, că doar pentru tine o fac, ca tu să poți ierta!"
“Nu, nu te voi uita! Și nu te voi alunga! Te voi ierta tot timpul!”, spuse sufletul iertător și coborî în zbor într-un trup omenesc pe pământ.
“Să nu mă uiți și să mă ierți tot timpul!", spuse celălalt suflet și coborî și el în grabă spre pământ.
După ce mama mi-a spus povestea, mult timp m-am gândit - și acum mă gândesc uneori - eu care dintre cele două suflete sunt: sunt un suflet iertător sau unul care provoacă suferință? Când am obosit să mă gândesc, mi-am dat seama că, probabil, sunt un suflet care provoacă suferință altora, dar sunt și un suflet iertător, căci pot să iert tot timpul, chiar și fără să-mi ceară cineva iertare! Și, dacă m-am înțeles cu cineva în cer că el mă va ajuta să iert, iar eu am uitat?!
Atât de mult ne-am învățat a arunca cu cuvinte în stânga și-n dreapta, încât au devenit ieftine și nu le mai prețuim...
Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte!
După o vreme
După o vreme înţelegi diferenţa subtilă
dintre a strânge o mână şi a încătuşa un suflet,
şi că dragoste nu înseamnă reazăm,
şi că anturaj nu înseamnă siguranţă.
Şi începi să înţelegi că săruturile nu sunt contracte,
şi nici cadourile promisiuni,
şi începi să-ţi accepţi înfrângerile
cu capul sus şi ochii deschişi,
cu graţia unei femei, nu cu supărarea unui copil,
şi înveţi să-ţi construieşti drumurile în ziua de azi,
pentru că pământul zilei de mâine este incert,
şi viitorul are obiceiul de a se prăbuşi în mijlocul zborului.
După o vreme înveţi...
că chiar şi lumina soarelui răneşte când te expui prea mult.
Aşa că plantează-ţi singur grădina şi împodobeşte-ţi sufletul,
nu aştepta pe altul să-ţi aducă flori.
Şi învaţă că tu chiar poţi să înduri...
că tu chiar eşti puternic
şi că tu chiar valorezi ceva...
Şi înveţi, şi înveţi...
cu fiecare zi care trece înveţi.
Jorge Luis Borges,
In aceasta seara,la Craiova , un regal de muzică, poezie si virtuozitate !
Marius Hristescu
Festivalul Craiova Muzicală! “Tudor Gheorghe - Degeaba 30!” A început!
Mulțumesc colegilor mei din Corul și Orchestra Filarmonicii “Oltenia” Craiova, coducerii filarmonicii, care ne-a învestit cu deschiderea celei de-a 46-a ediții a festivalului, trupei rock care ne va însoți pe toată perioada turneului, maestrului Pavel Șopov și tuturor celor implicați.
Un spectacol de excepție în această seară pe scena la care, în urmă cu 30 de ani, elev fiind, priveam ca un tânăr muzician în devenire, parte din acest cor și orchestră, pe tatăl meu, pe profesorii mei de atunci, încercând să-mi imaginez cum va fi și când va veni ziua în care voi fi și eu acolo, bucurând la rândul meu publicul!
Felicitări tuturor!!!
Intuiţia nu minte niciodată atunci când îţi aminteşte: Tu nu eşti ţărână, tu eşti magie!
Nu ti se va trimite niciodata o dorinta fara sa-ti fie daruita si puterea de a o realiza.
Un nor nu stie de ce se deplaseaza exact intr-o anumita directie si la o anumita viteza El simte un impuls, acela e locul in care trebuie sa mearga. Dar cerul stie motivul si modelele din spatele tuturor norilor, si tu le vei sti de asemenea, atunci cand te vei ridica pe tine insuti suficient de sus pentru a vedea dincolo de toate oriozonturile.
Dacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi propria noastră frăţie.
Dacă învingem spaţiul, rămânem numai Aici. Dacă învingem timpul rămânem numai Acum. Şi între Aici şi Acum, oare nu crezi că ne-am putea vedea din când în când?
Richard Bach
Exotică - Cincinat Pavelescu
Întinsu-mi-am arcul spre cer, cu temei,
Zburat-a săgeata, dar unde s-a dus
Nu ştiu, căci avântu-i a dus-o mai sus
Ca raza cea slabă-a ochilor mei.
Zvârlit-am în aer o dulce cântare
Şi dânsa zburat-a. Dar unde s-a dus
Nu ştiu. Cine poate s-o prindă din zare?
O stea care pică şi-un cântec apus…
Târziu într-un paltin înfiptă-am găsit
Săgeata ce-n voie lăsat-am să zboare,
Şi cântecul dulce dormea liniştit
În sufletul unei femei visătoare.
Anastasia Vostrezova, 1981 | Ballet Dancers | Tutt'Art ...
''Ochiul animalului vede, ochiul omului observă, dar numai ochiul omului cu inima curată vede pe Dumnezeu!''
Dumitru Ichim
Ochiul prin care il văd că Dumnezeu, e aceeaşi ochi prin care Dumnezeu mă vede; ochiul meu şi ochii lui Dumnezeu sunt acelasi ochi, o singură dragoste.Fiecare creatură este un cuvânt al lui Dumnezeu.
Meister Eckhart
Momentan sunt 129 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 129 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje