Elena Latan

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu


Rostul nostru pe pământ este acela de a primi și dărui Dragostea: pentru că Dragostea înseamnă Duhul Sfânt!...












Nu pot sã cred cã universul inscrutabil
se învârte în jurul unei
axe de suferintã;
cu sigurantã strania frumusete a lumii
trebuie sã se sprijine undeva pe
bucuria purã!

Louise Bogan






Încetiniti ritmul si profitati de viatã.
Nu doar peisajul îl ratati mergând prea repede
- ratati si simtul locului si al motivului destinatiei voastre.
Eddie Cantor







Creativitatea


... eu cred cã a fi în viatã,
realmente în viatã (si nu în mod de supravietuire),
înseamnã a-ti crea calea de viatã la fiecare pas,
într-un mod liber si creativ pentru a-ti manifesta potentialul,
a-ti fi prezent tie însuti si lumii,
în acord cu valorile tale.
A crea înseamnã a celebra viata,
abundenta interioarã,
unicitatea fiecãruia,
propria sa magie,
propriile lui culori.


Sylvie Battle





Fiinţa omului nu se trezeşte de la sine,
ci treaptă după treaptă,
prin răspunsuri date chemărilor.
După cum copilul devine o fiinţă care vorbeşte, şi prin aceasta un om,
pentru că mama lui, încă din leagăn, i s-a adresat lui,
ca unei fiinţe capabile să răspundă,
tot aşa fiinţa omului
– adică puterea lui integrantă şi personalistă –
nu se va manifesta decât prin intermediul
unei chemări necontenite şi încrezătoare.


K.G. Durckheim

[latan.elena]

Oamenii dotaţi cu Putere îşi trag forţa dintr-un centru originar
care îi face mai rezistenţi şi apţi de mari eforturi;
ei sunt anduranţi.
Oricare ar fi daunele pe care le pot suporta,
ei se reînnoiesc şi îşi regăsesc mereu forţa
la sursa fiinţei lor care pare invincibilă.
Abundenţa naturală care ţâşneşte din fiinţa lor
le dă oamenilor dotaţi cu Putere un elan victorios.
În tot ceea ce întreprind, ei pun toată greutatea naturii lor.
Ei merg simplu şi cu tenacitate drept la ţintă;
şi arcul voinţei lor posedă amploare.


K.G. Durckheim – La percée de l‘Etre ou Les étapes de la maturité,

[latan.elena]

Dumnezeu este prezent nu în numele de Dumnezeu,
nu în lucrare magicã,
nu în puterea acestei lumi,
ci în orice fel de dreptate,
în adevãr, frumusete, iubire, libertate, act de eroism.


Nikolai Berdiaev








Sfântul Ioan Damaschin


"Păcatele să le ocolim cu toată puterea, fugind de ele. Căci fericit cu adevărat este cel ce caută virtutea și se îndeletnicește cu ea și cercetează cu grijă tot ce este virtute, apropiinduse prin ea de Dumnezeu și unindu-se cu El în minte."







A trăi sub semnul Transcendenţei Imanente înseamnă a te adăpa la o abundentă Sursă de Forţă, dar înseamnă şi a avea forţa de a fi autentic, forţa de a-ţi recunoaşte propria slăbiciune. Omul trebuie în continuu să se depăşească, în fond, el trebuie mereu să ştie şi să facă mai mult decât poate prin sine însuşi. Aceasta înseamnă a fi uman. Transcendenţa Imanentă poate să-l ajute pe om să ceară de la el eforturi de care ar fi incapabil dacă nu ar avea în el această legătură cu Supra-umanul. Căci există în fiecare om mult mai mult decât forţele eului terestru ordinar, în fiecare există "un potenţial de forţe supra-umane” în slujba unor sentimente particulare, a anumitor acţiuni de care el nu este capabil decât pentru că există în el „ceva” care depăşeşte forţele lui naturale. Singur, omul care nu stă într-o atitudine absolut depărtată de Imaginea înnăscută pe care o poartă în el, de Imaginea a ceea ce trebuie să devină el, poate, în anumite circumstanţe, să-şi depăşească forţele sale naturale. Căci Imaginea a ceea ce trebuie să devină un om conform Fiinţei lui esenţiale conţine totdeauna partea supra-umană a acestui om. Singur cel care îşi depăşeşte capacităţile naturale poate să devină Cel care este destinat să devină potrivit Fiinţei lui esenţiale. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne comportăm de o manieră contrară adevărului nostru interior, dar este posibil să ni se ceară, în anumite cazuri, să depăşim capacităţile de care natura ne face capabili.
Karlfried Graf Durckheim – L'expérience de la Transcendan

[latan.elena]

Rabindranath Tagore

Calatorul


Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acorduluiCalatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.

Am sărutat această lume …



Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile,in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o.
I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri,
pina cind lumea si viata mea
s-au contopit intr-una singura.
Si draga mi-i viata,
pentru ca draga mi-i lumina cerului
intretesuta-n mine.
Daca a parasi aceasta lume
e tot atit de-nvederat cu a iubi-o –
trebuie sa fie un tainic inteles
intre-ntilnirea si despartirea vietii.
Daca iubirea de viata
s-ar dezamagi in moarte,
atuncea cancerul dezamagirii
ar roade maduva a toate,
iar stelele si-ar tot zbirci lumina,
pina s-ar face negre-n intuneric…

[latan.elena]

Scrisoare de Adio
de Gabriel Garcia Marquez


"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată !
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vedere tuturora nu numai corpul, ci și sufletul meu.

[Doamne Dumnezeul meu, dacă aș avea inimă, aș grava ura mea pe gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta un vis al lui Van Gogh despre stele, un poem al lui Benedetti, și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care aș oferi-o lumii.

Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încarnat al petalelor...]

Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață…

N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc ! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învățat de la voi, oamenii… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.

Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.

Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când trebuie să-l ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăț de la voi, dar nu cred că mi-ar servi la ceva, pentru că atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod nefericit mor.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești!
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fie păzitorul sufletului tău.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată și încă odată, până la infinit.
Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi lucrul acesta.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate de a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care îi iubesti.
De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le acorzi o ultimă dorință.
Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, fă-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine."


Dacă omitem al patrulea paragraf, care e scris într-un stil dulceag, folosind metafore stangace – care in nici un caz nu-i pot fi atribuite lui Marquez – textul în ansamblu nu ar avea decat de castigat.
Scrisoarea e emoționantă pana la lacrimi prin mesajul pe care il transmite: sa traiesti fiecare zi din viata ca si cum ar fi ultima si să nu eziti sa-ti exprimi sentimentele fata de cei dragi, pana nu e prea tarziu.
Gabriel Garcia Marquez spunea ca dincolo de o viata traita frumos, e important si sa stii sa o povestesti frumos celorlalti. Din pacate, nu toți avem geniul marelui scriitor si nici inspiratia lui Johny Welch, cel care a scris aceasta “Scrisoare de ramas bun”. Asa ca macar sa ne straduim sa ne traim viata frumos, pentru ca asta sta in puterea noastra.

[latan.elena]

''A iubi înseamnă a trăi mai mult şi mai bine,
dacă iubirea nu este bolnavă sau denaturată.
În dragostea temeinică nu încape abandonul şi nici martiriul,
iar dacă trebuie să te anulezi sau să te distrugi
pentru ca partenerul tău să fie fericit,
înseamnă că eşti cu persoana greşită.


Pentru a iubi nu trebuie „să mori din dragoste“,
să suferi, să devii şters, să-ţi pierzi orientarea,
să fii una cu cealaltă persoană
sau să-ţi pierzi identitatea :
aceasta se numeşte intoxicaţie emoţională.


Adevărata virtute nu constă în a iubi,
ci în a iubi cum se cade.''


Walter Riso - Cum sã nu mori din dragoste





CHEIA IUBIRII-CORINA CHIRILA






''A fi liber,
mai degrabã decât a avea sigurantã,
este înfricosãtor pentru oricine nu a dobândit
curajul necesar
aventurii de a fi.''


Erich Fromm - ARTA DE A FI

[latan.elena]

Oamenii se intalnesc pentru un scop

Nimic nu e intamplator in viata. Fiecare lucru isi are rostul lui, precum si timpul lui.
Sti, viata e un copac cu ramuri. Trunchiul e omul, iar ramurile sunt scopurile lui.
Iar unul din scopurile mele, a fost sa te intalnesc pe tine, suflet drag.
Sa te intalnesc si sa te cunosc, sa te descopar, sa te iubesc.
Si mi-am dat seama de un lucru. In viata, cel mai frumos lucru este sa intalnesti un om care sa-ti fie oglinda. Iar ce e mai minunat decat ca acel om sa fie chiar jumatatea inimii tale ?
Ma uitam la tine si ma vedeam pe mine, varianta masculina.
Dar mai tarziu, s-a intamplat ca oglinda mea s-a spart. Iar viata m-a obligat sa adun ciob cu ciob si sa o refac. Si m-am chinuit nopti si zile la rand, ca s-ajung la final sa vad ca oricat as incerca, ea nu va mai arata la fel vreodata..
Si m-am uitat la ea, ea la mine, si-am stiut ca acolo se termina totul.
Tu, sufletul meu, nu mai erai acelasi om. Erai de-a dreptul schimbat. Nu am incercat sa iti caut vreo vina. Din contra, am stiut ca mereu ai dat totul, in modul tau neobisnuit, de care imi amintesc cu drag si acum, dupa atata timp..
Si-am realizat ca povestea noastra a ajuns la sfarsit.
De ce?
Pentru ca ne-am atins scopul. Ne-am cunoscut, ne-am decoperit, ne-am iubit.
Am invatat sa iubim, sa fim noi, sa fim.
O poveste fara sfarsit nu exista, dar o poveste cu un sfarsit ca al nostru, mereu va ramane vie, in inimile noastre.
(Madalinea Mierea)

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu:


În toate lucrurile este nevoie de măsură, de dreaptă socoteală. Sunt un om al bucuriei, al zâmbetului. Mă bucură lucrurile firești, mărunte, simple. O plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte.

http://www.librex.ro/browse-by/autor/hrisostom-filipescu/

[latan.elena]

Decenii întregi le–am spus celor din public cã,
dacã doresc sã depãseascã banalul din vietile lor,
trebuie sa fie dispusi sa–si schimbe imaginea de sine.
Pentru a face acest lucru,
ei trebuie sã înteleagã pe deplin cã
imaginea lor de sine se bazeaza
pe toate lucrurile pe care au ajuns sa le considere adevarate.


Astfel, dacã duc o viatã banalã,
lipsitã de sentimentul cã–si împlinesc menirea divinã,
trebuie sã realizeze cã
adevãrurile lor interioare i–au adus în acest loc,
numit banal.


Asadar, pentru a vã înnobila viata,
sunteti provocati sã vã schimbati imaginea de sine
– adicã, sã schimbati lucrurile despre care, înainte,
credeati cã sunt adevãrate.


Wayne Dyer

[latan.elena]

Când facem alegeri bazate pe fricã...


De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică
întipărim în noi ideea că suntem nedemne,
că nu suntem suficient de bune sau de puternice pentru a ne controla
viaţa, gândurile, convingerile, alegerile
– şi, cel mai important, propriul viitor.
De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică
ne învăţăm mintea să creadă că suntem
neajutorate, incapabile şi lipsite de putere
– trei stări emoţionale care ne fac să ne simţim
ca nişte victime.


Debbie Ford – în Introducerea cărţii sale, CURAJ