Elena Latan

[latan.elena]

Crezi că eşti viu doar pentru că respiri aer?
Să-ţi fie ruşine
că eşti viu într-un mod atât de limitat.
Să nu-ţi lipsească Iubirea,
ca să nu fii mort!

Să mori în Iubire
şi să fii viu de-a pururi!

Sunt nebun… mă minunez
gândindu-mă la Tine zi şi noapte.

Voi pune capul la picioarele Tale
zi şi noapte.

Zi şi noapte voi fi nebun după Tine.

Fără Tine,
cum aş putea sa trec prin toate
aceste zile şi nopţi?

Pe calea iubirii
unui îndragostit i se cere să renunţe
la inima şi la sufletul său.

Îţi ofer inima şi sufletul meu zi şi noapte.

Noaptea trecută
Am văzut tărâmul bucuriei şi al fericirii.
m-am topit acolo ca sarea în apă;
nici o religie, nici o blasfemie,
nici o convingere şi nici o incertitudine
nu au mai rămas.
În mijlocul inimii mele
a apărut o stea,
şi cele şapte ceruri s-au pierdut
în strălucirea ei.

(Jalaluddin Rumi)

[latan.elena]

"Viaţa este o simfonie cântată cu toate notele gamei, şi cu cele de sus şi cu cele de jos. Altfel nu ar avea farmec...."Prea târziu" este doar la ultima bătaie a inimii.
Puiule de om, nu uita să visezi cu zâmbetul curat!..."

Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

Fugi de Iubire din cauza unei singure umiliri? Ce ştii despre Iubire în afară de numele ei? Iubirea are o sută de forme de mândrie şi dispreţ, şi se câştigă printr-o sută de mijloace de convingere.
Ceea ce trebuie să faci nu este să cauţi dragostea, ci pur şi simplu să cauţi şi să găseşti toate barierele din tine pe care le-ai construit împotriva ei.Pe cei care nu simt iubirea ca pe un torent, care nu beau zorile ca pe o ceaşcă de ceai, sau care nu-şi fac comoară dintr-un apus, pe cei care nu vor să se trezească, pe aceia lăsați-i să doarmă.

Rumi
(30 septembrie 1207 – 17 decembrie 1273)

SURSA: http://webcultura.ro/pe-aceia-lasati-i-sa-doarma/

[latan.elena]

Val Răzeşu _ Illu Illudere.


De-ar fi să tac



De-ar fi să tac, tăcerea ți-aş dărui-o ție
Să o prefaci pe buze în mir şi-apoi cuvânt
Îngemănând iubirea în trupul unui cănt,
Tu, ce mă naşti în versuri şi îmi eşti Poezie.

De-ar fi să tac, vioara din lumea nenăscută
Ar tresări mirată din somnul ei curat
Şi fără chip şi formă, un cântec necântat
Ar răsuna în paltinul visånd că te sărută.
De-ar fi să tac, tăcerea ca floare te-ar striga
Când simte că securea se-apropie de trunchi,
În marea de lumină, livadă în genunchi
Aş fi dacă în tine pe nume m-ai chema.
De-ar fi să tac, tăcerea, ca aerul pe strune
S-ar auri de tine şi-ar tresări mirată
În cântecul din mine când stau la rugăciune
De un cuvånt frumos, cu fruntea sfărâmată.
De-ar fi să tac, tăcerea mi s-ar împodobi
Cu diamantul tainei...( Ție nu-ți pare rău?...)
Şi singurul cuvånt care l-aş străluci
Ar fi o veşnicie, mereu, numele tău.

De-ar fi să tac, tăcerea atăta ar cânta
Că îngerul din mine s-ar răzvrăti şi, ție,
Ți-ar prinde stele-n păr, întreaga galaxie,
Ar poposi cu cerul sărut pe gura ta.

25 ianurie 2016
pictor: Ghenady Privedentsev















Val Răzeşu






Lumina împărătească a misterului



Ceasul trage cu revolverul
clipele se frâng
arătătoarele aleargă
să le pună cătuşele de sidef
ale umbrei
ale tristeții
Dar clipa
clipa sublimă
deschide larg ferestrele
de cristal ale zorilor
şi ciocârliile
toate ciocårliile lumii
iau în cioc câte un cuvânt
şi se înalță pe verticala Cântecului
iźbindu-le de soare

Şi sună argintul
din brațele cuvintelor
şi cupola cerului răsună
luminându-se
de numele tău

[latan.elena]

Doar pentru Romantici !

…și pentru toți aceia care, măcar uneori, apreciază momentele romantice din filme.

O compilație de îndrăgostiri, prezentând 85 de cupluri îndrăgostite din mai multe filme foarte cunoscute.

SURSA: http://webcultura.ro/pentru-romantici/

[latan.elena]

Elena Bissinger -Ancora in vis

[latan.elena]

"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu








Spune Da Iubirii

” Oamenii ar putea trăi în abundenţă şi pace, viaţa ar putea fi un dans continuu de armonie pentru toată lumea. Odată ce suntem pregătiţi să acceptăm o astfel de viziune şi să o considerăm posibilă – pentru că, în Dumnezeu, totul este posibil – atunci vieţile noastre vor deveni canale prin care viziunea se va manifesta.

Este doar o lipsă a imaginaţiei noastre, ce ne ţine legaţi de tiparele de limitare şi frică.
De fiecare dată când zidurile dintre noi se topesc, lumea este mai aproape de momentul reunirii inimilor, scopul mistic al existenţei umane.



Puterile noastre spirituale ne dau posibilitatea uriaşă de a schimba lumea. Putem să ne imaginăm orice lume dorim, putem deveni oamenii care să creeze această lume şi ne putem asocia cu ceilalţi pentru a o materializa.



Milioane dintre noi înţeleg că suntem cu toţii Una. Pe măsură ce obţinem o pace mai adâncă în fiecare dintre noi, oriunde ne-am afla, realitatea păcii devine mai probabilă peste tot. Putem înconjura lumea cu un câmp de pace atât de puternic, încât ceea ce e de vibraţie mai joasa-ura şi frica-să se dizolve în prezenţa lui. Oamenii ar putea trăi în abundenţă şi pace, viaţa ar putea fi un dans continuu de armonie pentru toată lumea.
Pacea e mai mult decât absenţa războiului – este prezenţa păcii, o stare pozitivă de A Fi, care este proclamată de înfrăţire, dreptate şi Iubire. În prezenţa ei, tot ceea ce înseamnă separare nu mai are forţă să crească. De aceea, adevărul despre Unitatea noastră întru Spirit, ca şi credinţa în acest adevăr, venită din adâncul inimilor noastre, reprezintă răspunsul suprem al tuturor problemelor lumii. La nivelul realităţii spirituale, nici unul dintre noi nu există separat.



Suntem cu toţii Una.



Corpul prezintă diferenţe, Spiritul nu.



Comuniunea care apare atunci când ne dăm seama că suntem cu toţii Una, este comunicarea care trece dincolo de o simplă alianţă sau tratat. Ea apare dintr-o cunoaştere din inimă, care transformă mintea. Ieşind din adâncul nostru, îi atinge pe ceilalţi în acelaşi loc. Şi astfel, ce a fost rupt, va fi reparat. Până când nu vom atinge acel loc din interiorul nostru unde ne identificăm cu ceilalţi, neţinând cont de alte diferenţe, vom perpetua lipsa de armonie.



Toate problemele actuale ale lumii ne oferă o ocazie, o provocare de a capitula în inimile noastre, în faţa Adevărului. Vom admite incapacitatea noastră de a ne salva pe noi înşine – într-adevăr “geniul” nostru în a ne distruge – şi Îi vom cere Lui Dumnezeu, cu umilinţă, să facă pentru noi ceea ce noi nu putem face. Omul a fost eficient în a face război. Dumnezeu este cel mai eficient în a face pace.



Atunci când ne vom decide, vom fi fraţi şi surori în pace. Misiunea istorică a generaţiei noastre este de a alege Iubirea ca principiu organizator al civilizaţiei umane, şi de a clădi astfel o veritabilă şi strânsă comuniune între toţi oamenii din lume.
Cu Iubire în inimi, putem depăşi întreaga conştiinţă bazată pe frica, vom făuri un nou câmp al posibilităţilor umane, în care va fi pace şi armonie.

Vom face chiar mai mult decât să iubim: ne vom contopi Iubirea şi o vom canaliza. Ne vom uni resursele de iertare, imaginaţie şi graţie – astfel că bătăile multor inimi de pe glob vor intra într-un tipar profund de rezonanţă energetică. Vom forma o comunitate de conştiinţă – o Iubire colectivă – acesta e următorul pas în călătoria noastră evolutivă.



Dumnezeu ne aşteaptă să spunem DA Iubirii.



Astfel se va izbăvi lumea – când vom ieşi din toropeală, din lipsa de credinţă şi îndoială şi vom crea lumea pentru care ne-am născut ca să o creăm.
Când ne vom aminti ce reprezentăm noi unul pentru celălalt, o graţie plină de respect va umple cerurile şi ne va inunda inimile.
Căci noi suntem celălalt.
Suntem cu toţii Una.
Lăudat fie Domnul.
Amin! “

fragment din cartea “Graţia de fiecare zi – a avea speranţă, a găsi iertarea şi a face miracole” de Marianne Williamson






Alberto Villoldo _ The Four Winds Society.





Be still and focus inward, drawing on the collective wisdom of those who have gone before us.Vezi traducerea

[latan.elena]

Seneca Lucius Annaeus



Am aflat cu plăcere, de la unii care veneau de prin părţile tale, că te porţi cu servotorii tăi de parcă aţi trăi în familie: purtarea aceasta este pe măsura înţelepciunii tale, pe măsură învăţăturii tale. „Sînt servitori.” Ba sînt oameni. „Sînt servitori.” Ba sînt tovarăşii noştri. „Sînt servitori.” Ba sînt prieteni umili. „Sînt servitori.” Ba sînt sclavi deopotrivă cu noi, dacă te gîndeşti că soarta are deopotrivă putere asupra noastră şi asupra lor.

Gîndeşte-te că acesta, pe care îl numeşti servitorul tău, s-a născut din aceeaşi sămînţă ca şi tine, se bucură de acelaşi cer, respiră, trăieşte, moare ca şi tine! Tu îl poţi vedea Stăpân , tot aşa cum el te poate vedea servitor. Odată cu înfrîngerea lui Varus, destinul a făcut să decadă mulţi oameni de obîrşie strălucită, care, prin cariera lor militară, aspirau la rang senatorial: pe unul l-a făcut să ajungă cioban, pe un altul – paznic de bordei. Şi acum dispreţuieşti un om ce se află într-o situaţie în care poţi ajunge şi tu, chiar în clipa cînd îl dispreţuieşti.
Nu vreau să mă arunc asupra unui subiect atît de însemnat şi să discut despre felul cum sînt trataţi servitorii: faţă de ei sîntem cu mult prea trufaşi, cruzi şi umilitori. Aceasta este esenţa învăţăturilor mele: poartă-te cu cel ce ţi-e inferior aşa cum ai dori să se poarte cu tine cel ce-ţi este superior. De cîte ori te gîndeşti cîtă putere ai asupra inferiorului tău, gîndeşte- te că şi stăpînul tău are asupră-ţi o putere la fel de mare. „Eu unul însă, zici tu, nu am niciun stăpîn!” Eşti la o vîrstă fericită; poate că totuşi îl vei avea. Nu ştii la ce vîrstă a ajuns sclavă Hecuba? Şi Cressus, şi mama lui Darius, şi Platon, şi Diogenes? Fii milostiv cu inferiorul tău, ba chiar prietenos; vorbeşte cu el, cere-i sfatul, mănîncă împreună cu el.

Apoi se tot repetă un proverb, rod al aceleiaşi aroganţe: „cîţi servitori, atîţia duşmani”: ei nu ne sînt duşmani, aşa îi facem noi să ajungă. . Unul taie păsările de preţ: mişcîndu-şi mîna pricepută de-a lungul pieptului şi al pulpelor, le desface în bucăţi mici; nefericitul de el, trăieşte numai pentru a tranşa zburătoarele aşa cum se cuvine.Un altul, care are menirea de a-i preţui pe oaspeţi, stă în picioare, nefericit, şi priveşte care sînt cei ce ce trebuie chemaţi şi a doua zi, pentru că au ştiut cum să linguşească ori au fost slobozi sau la mîncare, sau la vorbă. Mai sînt apoi aceia care se ocupă de provizii: cunosc cu precizie gusturile stăpînului şi ştiu care este aroma de mîncare care îi stîrneşte simţurile, ce anume îi place cum arată, ce mîncare neobişnuită îl poate scoate din plictis, ce feluri îi fac greaţă atunci cînd e sătul, ce anume doreşte să mănînce în ziua aceea.

Nu uita,cel care cere să se facă aşa numai pentru plăcerea sa este însă mai nefericit decît cel care învaţă de nevoie să o facă. Ramîi cu bine.
Seneca

[latan.elena]

Odată uitat centrul Fiinţei lui esenţiale, omul devine încet-încet o cochilie goală.
Când plenitudine interioară tace el caută zgomotul exterior
şi când pierde conştiinţa sursei lui profunde cade sub dominaţia periferiei şi a scoarţei ei înăsprite.
Omul ajuns străin faţă de forţele lui spirituale caută sensul vieţii în siguranţă şi în bucuria eului său, în excitaţiile de ordin secund şi în satisfacţia acestora.
Sau în excentricitatea intelectuală a unui spirit cerebralizat, cu rădăcini uscate.
El fuge în afara lui şi a ritmului silenţios al vieţii şi se refugiază într-o ordine de existenţă sistematizată.
Vrând să asigure ceea ce este perisabil oricum, pierde contactul cu imperisabilul din el.
Agitaţia superficială a unui „a apărea” insignifiant acoperă vocea silenţioasă a Fiinţei.

(Karlfried Graf Durckheim, Le Japon et la culture du silence)

SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2009_1.htm

[latan.elena]

Râurile vuiesc, Doamne,
râurile vuiesc tare,
râurile se umflã cu putere.

Dar mai puternic decât vuietul apelor mari,
si mai puternic decât vuietul valurilor nãpraznice ale mãrii,
este Domnul în locurile ceresti.

(Psalm 93,3-4, traducerea Cornilescu)