Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !





"Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si de oriune ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta.Cunosc doar cantecul frunzelor asezate in simfonie pe pamant dupa ce le-am sarutat cu chitara obrajilor mei..Sa nu-ti pese niciodata de ce cred altii! Gura lumii o inchide doar buza mormantului Viata este ca o carte inchisa din care ei vad doar titlul ..Adevarul il cunosti doar tu.(...)
Putine cuvinte, multa iubire - Ieromonah Hrisostom Filipescu





Fiecare zi vine cu darurile sale.

[latan.elena]

ÎN ACEASTĂ ZI DIN VIAȚA TA, CRED CĂ DUMNEZEU VREA CA TU SĂ ȘTII ...
... că trebuie să-ți iei un angajament și, odată ce l-ai luat, viața îți va oferi câteva răspunsuri.
Les Brown a spus asta și a avut dreptate. Și a face un legământ înseamnă mai mult decât a spune „O să încerc.“ Înseamnă să spui „Sunt total implicat. Sunt total angajat aici. Chiar dacă lucrurile devin dificile. De fapt, mai ales atunci.“
Cineva a spus odată că îmbătrânirea pune riduri pe corp. Renunțarea pune riduri pe suflet.
Nu va trebui să te gândești decât o secundă pentru a ști exact de ce ai primit acest mesaj astăzi.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch



Fii Talismanul norocos pentru toţi ceilalţi! Fă-i pe toţi cei pe care îi atingi astăzi să se simtă norocoşi că te-au întâlnit.



Da. Gratitudinea este atitudinea care schimbă totul. A fi recunoscător pentru ceva înseamnă să încetezi a-i mai rezista, să-l vezi şi să-l recunoşti ca pe un dar, chiar şi atunci când darul nu este imediat aparent.

Neale Donald Walsch

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=ZNVTKDIpwc8



Cerbul cu stea în frunte

A fost odată, într-o pădure,
Un moș bătrân cu baba lui …
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului.

Moșul n-aștepta nimica
Și numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aibă
Un suflet tânăr lângă ea.

„Să fie un copil cuminte,
Un cățeluș sau un pisoi,
Că vreau s-aud și eu cum suflă
O altă viață lângă noi.”

Așa ofta săraca babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
„Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt prea bătrân și prea calic.”

Dar domnul se-ndură de babă
Și-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru si rănit.

Săgeata-i străpunsese gâtul –
Din rană sângele-i curgea
Și lacrimi mari picau din ochii
Frumoși, rotunzi ca o mărgea.

L-a sărutat pe frunte moșul,
Miloasa babă l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Și cerbul mi l-au vindecat.

Întinereau văzând cu ochii
Moșneagul și cu baba lui –
Și se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.

Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Și cu ogarii la vânat.

„Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îţi dau pe el tot ce dorești”
„Nu pot, chiar de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărătești”.

„Te duc la curtea mea, moșnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Și-ți dau și cinste, și averi”.

„Nu-mi trebuie averi și cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc”.

Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume ce văzu?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: „Nu vreau, nu!

Nu vreau să vin la curtea voastră,
(Deodată cerbul a vorbit).
Tu mă dorești ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit.

Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea curții tale
Eu m-aș simți încătușat”.

Plecă, pe gânduri, voievodul
Și se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut și veșnic
De măreția ta pătruns.

Mai trebuie să ai un suflet
Milos și bun, și iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni
Și de podoaba codrilor.

(Vasile Militaru)

[latan.elena]

MIRACOLUL IUBIRII

”Adevărata iubire nu caută să lege, să controleze sau să înrobească, ci să elibereze, să dea forță și să-i lase pe ceilalți liberi, ca să-și găsească propriul lor adevăr.

Nu poți vedea lumina în ceilalți, până când nu o vezi în tine. O data ce o vezi în tine, nu mai există nimeni în care să nu vezi lumina. Nu contează dacă ei o vad sau nu, tu știi că ea se afla acolo. Și atunci când le vorbești, tu i te adresezi luminii.

Abundența nu înseamnă că ai o mulțime de bani sau posesiuni materiale. Ea înseamnă că ai ceea ce-ți trebuie, că folosești ceea ce ai cu înțelepciune și dăruiești altora ceea ce nu-ți este necesar. Viața ta are ținută, echilibru și integritate.

Nu ai prea putin . Nu ai prea mult.

Energia ta creatoare este legată de alegerile pe care le faci în viața ta. Ce mănânci, ce gândești, cum respiri și cum vorbești. Toate acestea determină felul în care se exprimă energia prin intermediul vehiculului tău trup/minte. Fiecare alegere pe care o faci în viață are un impact asupra felului în care dai sau primești energie.

Conștiința ta trup/minte este un container temporar pentru energia universală a creației. Aceasta energie se exprima prin tine într-un mod unic, prin genele și cromozomii tăi, precum și prin structura personalității tale. Pe măsură ce conștiința ta trup/minte se extinde cu iubire, tu devii mai deschis în a dărui și a primi energia universală a creației. Fiecare modificare pe care o faci în conștiința, în prezent, are un efect imediat asupra energiei care circula prin tine. Tu ești un dialog continuu între energie și formă.

Când te simți plin de iubire, energia curge fără efort prin trupul și mintea ta. Te simți bine fizic, puternic și flexibil din punct de vedre emoțional și deschis și alert din punct de vedere mental. Trăiești un sentiment de recunoștință pentru ceea ce există acum în viața ta și pentru deschiderea către noi posibilități.
Atunci când înșeli pe cineva, privându-l de ceea ce merită, pierzi nu numai ce credeai ca vei câștiga, dar și ceea ce ai fi câștigat dacă ai fi acționat într-un mod mai putin egoist.Orice încercare de a câștiga într-un mod egoist, duce în cele din urmă, la pierdere și înfrângere, deoarece faptele egoiste nu sunt sprijinite de univers. Aceia care încearcă să profite de ceilalți vor cădea victimă propriilor lor fapte eronate. Aceasta este natura călătoriei karmice. De fiecare data când încerci să faci rău altcuiva, nu-ți faci rău cu adevarat decât ție însuți. Asta deoarece tot ceea ce gândești sau faci față de ceilalți se întoarce în final, la tine.

Dacă vrei ca cineva să acționeze cu iubire, trebuie să fii dispus sa-l iubești. Numai iubirea ta față de aceea persoană o va învăța ce înseamnă iubirea și nu cuvintele sau promisiunile goale. În fiecare diavol pe care-l percepi, există un înger pe care trebuie să-l descoperi, un înger care a căzut și care are nevoie de iubirea ta ca să se înalțe. Atunci când vei oferi acea iubire, vei descoperi că și tu te-ai înălțat. Fiecare persoană trebuie să se ridice deasupra temerilor și prejudecăților ei, altfel riscă să rămână separată de iubire. Nu-l poți salva pe aproapele tău, atunci când propria ta inima este plină de teama.
Orice copil care se îndepărtează de iubirea lui Dumnezeu se va întoarce pentru că este prea dureros să fii separat de Sursa vieții. Atunci când durerea și suferința devin prea mari, fiecare ființă se întoarce. Nu există excepții.

Lumea este o clasa școlară pentru răscumpărare. În lume nu-ți vei spori fericirea, sporindu-ți posesiunile materiale. Îți sporești fericirea numai sporindu-ți energia, exprimarea de sine și iubirea."

Paul Ferrini















Paul Ferrini: Mandria spirituala

“A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie spirituala. Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi. Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii. Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.

Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau. Nu o ai! N-ai cum sa stii. O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda. Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita. Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o calatorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante. Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi – dar asta nu inseamna decat ca te amagesti. Habar nu ai despre ce este vorba in viata celuilalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activitate care dureaza o viata intreaga.

Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu timpul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil. Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca. Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani. Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna. Asta deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea.Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majoritatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt “acasa”, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot. Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.

Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se „intampla”. Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se intample, pentru ca sa va treziti.Intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?

Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos! Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti. Totul pare a fi intentionat, dar in realitate nu este. Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva. Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut”. Iar semenul ii raspunde: „nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut.”Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde: „Ba m-ai vazut, mizerabile!” ce ar dovedi aceasta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat. Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati. Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea. Asta deoarece toti interpreteaza comportamentul, toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie. Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune. Ai spune doar: „Iarta-ma, frate al meu, nu te-am vazut. Multumesc ca ai sunat desteptarea. Acum voi fi mult mai atent'”.Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai. Faptul ca il condamni pe cel care te-a izbit. Faptul ca te condamni pe tine insuti, pentru ca ai fost izbit. De indata ce numim acest lucru abuz, pierdem din vedere ce rol avem noi in toate astea. Proiectam responsabilitatea asupra altcuiva. Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne vedem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca. Nu asta s-a intamplat. Aceasta e enorma autoinselare, uriasa minciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora. Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pedepsit in permanenta.

Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt. Puteti fi uluiti de izbitura. Ii puteti spune celeilalte persoane ca sunteti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul.Comunicati in mod cinstit si simplu: „Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut, semen al meu. Tu ce-ai simtit?” A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac sau vinovatie. Este doar un mod simplu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil. Nu poti ataca o persoana nevinovata. Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita. In acest moment, te-ai disociat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauza mandriei spirituale – totul deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.Renunta, prieten al meu! Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis; in felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte. Daca nu-l intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi propriile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari. Acestea spun multe despre tine si foarte putine despre el.

Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreodata in stare sa-ti vezi propria nevinovatie? Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine.Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati. Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.

Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.

Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necunoasterea.

O persoana aroganta nu evolueaza. Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata – iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunselea cu ea insasi si cu universul.Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine”. Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este facut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt – fara condamnare si fara judecata!”

Paul Ferrini, ”Linistea Inimii”

[latan.elena]

Reinnoieste-te complet in fiecare zi, fa-o din nou si din nou si pentru totdeauna din nou.>>
Henry David Thoreau



Bijuterii unice executate în stilul Shibori – tehnica cu o vechime de sute de ani!

Piața de bijuterii realizate manual ne încântă întotdeauna cu varietate și noutăți neobișnuite. Acum au devenit foarte căutate bijuteriile confecționate după tehnica japoneză Shibori. Trebuie să recunoaștem, acestea sunt pur și simplu uimitoare.
Shibori este o tehnică de vopsire a țesăturilor care își are originea în Japonia, unde este folosită încă din secolul al VIII-lea. Înainte de a fi vopsită, țesătura este pliată, legată sau răsucită. În acest mod, mătasea capătă nuanțe diferite și desene neobișnuite. Orice țesătură se vopsește exclusiv manual, imprimeul devenind absolut unic. Așa apare panglica shibori, iar crearea a două modele identice este aproape imposibilă.
Panglica obținută este materialul de bază care servește pentru creație. Maeștrii creează bijuterii uimitoare din ea, adăugând mărgele, pietre și alte elemente pline de culoare. Fie că este vorba de un colier, cercei sau brățară, fiecare astfel de bijuterie este unică. Iată câteva dintre cele mai reușite lucrări de acest gen!


Mai mult:https://adpres.ro/tainele-shibori-ac...ti-de-acestea/

1. Un colier cu diverse nuanțe de albastru.

2. O combinație mai puțin obișnuită de culori. Colierul se asemănă cu o floare deosebit de frumoasă.

3. Un colier foarte fin, de un albastru pal.

4. Un buchet de trandafiri frumoși s-a transformat într-un colier.

5. Această bijuterie reflectă toată frumusețea unui cer senin.

6. Acest colier este asemenea unei prăjituri delicioase.

7. Un design de-a dreptul original.

8. Este perfect pentru o domnișoară ce adoră detaliile mici a bijuteriilor unice.

9. Un design de-a dreptul magic!

10. O bijuterie fină, cu personalitate.

11. Un colier pentru o doamnă cu pasiune!

12. O brățară perfectă pentru o rochie de seară.

[latan.elena]

Hieroglifa
Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles

Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,
şi surd, ce singurătate
în toiul cântecului

Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,
o, singurătate a singurătăţii !



Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.
Nichita Stănescu

[latan.elena]

„Cine nu iubește natura nu iubește nici muzica, iar acele peisaje, ce nu ne trezesc reprezentări muzicale, nu pot fi amintiri. Cel ce n-a rătăcit transportat și melancolic prin parcuri nu va înțelege grația mozartiană. Înserări grave fără Brahms? Sau monumentalul naturii fără Beethoven? Muzica are un caracter cosmic. Fără dragoste de natură ne lipsește baza pasiunii muzicale.”
Emil Cioran

[latan.elena]

Sufletul Priveliştilor

,,Tu eşti felurită la nesfârşit în exuberanţa universului,
Doamnă cu multiple măreţii!
Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
şi muzica ta cu note diverse îşi află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii şi singurătăţii,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii..."

Rabindranath Tagore

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=VgiKbcmk-9U



Poezia, o stare de spirit, o împletitură de gânduri și sentimente ce se mișcă într-un dans. Un dans care le împerechează, le încrucișează, le îmbrățișează sau doar le urmărește povestea oferindu-le libertatea de mișcare, de creare.Este vorba sufletului care dă formă omului ce se află în spatele acelor rânduri. Fiecare dintre noi o simte diferit, o înțelege diferit, ca urmare a experiențelor avute, a sensibilității precum și a modului în care reușim să dăm frâu liber, să lăsăm să curgă abundența ce se află în spatele barajului. Ritmul și-l dictează singură.E o artă, o cufundare în adâncuri, acolo unde tăcerea înseamnă o întâlnire cu sinele nostru, acolo unde totul prinde înțeles, unde fiecare dintre noi îmbracă aripi pentru a cunoaște libertatea, unde fiecare gustă din propriul izvor.Poezia este o melodie, o mare de miresme, scrisă pentru toți, simțită doar de cei care vor să-și desfete sufletul, iar într-însa să-și găsească hrană.
Anca Horj



Cuvintele, frazele, ideile, oricât ar fi ele de subtile sau de ingenioase, cele mai avântate zboruri de poezie, cele mai profunde visuri, cele mai halucinante viziuni nu sunt decât nişte hieroglife brute, şlefuite în durere şi în suferinţă, pentru a comemora un eveniment incomunicabil.''
Henry Miller

[latan.elena]

Cu degetele tale frumoase

Căutând lumina albastră
Cu marea pe glezne, cu dorul în oase
O simfonie aparte, în gândurile tale sihastre
Cu păsări prin gene, pe catarge, pe case,
Concert pentru pian şi fereastră
Cu îngeri cântând prin glasul tău
O lumină aprinsă, o lumină măiastră
Clapele, alb şi negru, mâini de Dumnezeu
Când flori de gheaţă, când ploaie salmastră
Înflorind enigmatic în lemnul pianului tău.
Marius Tucă