Elena Latan

[latan.elena]

"When we enter infinity, the past and future are stripped away and only the here and now exists. We are no longer bound to the painful stories from our past, and our future is no longer scripted by our history. We realize that we are not our stories." – Alberto Villoldo

Vezi traducerea

[latan.elena]

„Viața este un festin. Iar tragedia este că cei mai mulți oameni mor de foame. Există o poveste draguță despre niște oameni care erau pe o plută în largul coastei Braziliei și piereau de sete. Habar n-aveau că apa pe care pluteau era apă dulce. Râul se vărsa în mare cu atâta forță, încât pătrundea câteva mile în mare, deci ei aveau apă dulce, chiar acolo unde erau. Dar ei habar nu aveau!
La fel, noi suntem înconjurați de bucurie, fericire și iubire. Cei mai mulți oameni nu au nici cea mai vagă idee despre asta. Motivul? Au creierele spălate. Au idei greșite și aceste idei le influențează viața, le-o fac dezordonată și îi mențin adormiți. Dar asta pentru că ei se agață de ideile care îi fac nefericiți. Idei limitate despre iubire, libertate, fericire și așa mai departe.Singurul lucru de care ai nevoie cel mai mult este disponibilitatea de a învăța ceva nou. Cât de pregătit ești să te gândești la ceva necunoscut? Prima reacția este una de frică. Nu că ne-ar fi frică de necunoscut. Nu-ți poate fi frică de ceva ce nu știi. Nimănui nu-i este frică de necunoscut. Cea de care îți este teamă este pierderea cunoscutului.
Dacă vrei să produci o schimbare în viața ta, începe cu tine însuți. Dar cum o poți face? Prin observare. Prin înțelegere. Fără judecată din partea ta conform vechilor convingeri. Dacă dorești să schimbi ceea ce este în ceea ce crezi tu că ar trebui să fie, nu mai înțelegi nimic. Observarea de sine. Dacă nu ești atent la ce se petrece în interiorul tău, nu vei putea înțelege nimic din ce se întâmplă în afara ta. Dacă nu ești conștient de gândurile și reacțiile tale, vei fi influențat de forțe din interiorul tău de care nu ești câtuși de puțin conștient.Vrei să fii fericit? Fericirea continuă nu are nicio motivație. Adevărata fericire vine fără cauză. Ea este starea noastră naturală. Asta trebuie să înțelegi cu adevărat și să accepți. Fericirea este starea ta naturală.”(Anthony de Mello –Conferințe)

SURSA:https://atractiasuccesului.wordpress...desti-diferit/

[latan.elena]

Omul care dăruiește are resurse interioare bogate. Indiferent ce primești de la el – un gând, o privire, un zâmbet, un cadou sau o oportunitate – vine la pachet cu o energie frumoasă. Ceva care te face să te simți în largul tău și să-ți deschizi brațele cu zâmbetul pe buze.
Omul care oferă urmărește să compenzeze lipsa unor resurse de care are nevoie – o imagine de sine bună, admirația celorlalți, influență, putere de convingere și chiar obținerea unui avantaj la schimb (material sau nu). Iar asta, din nou, se simte.Cel care dăruiește are. Are pentru că își dăruiește. Generozitatea autentică se naște din grija pe care o ai față de tine. Nu poți dărui ceea ce nu ai.În relațiile cu oamenii, când simulăm, nu stimulăm. Dacă oferi fără ca tu însuți să fii plin, ceea ce dai nu are suficientă forță energetică de a trezi ceva similar în celălalt. Putem ajunge cu adevărat la oamenii din jurul nostru în măsura în care dăruim. Indiferent ce. Energia unui om care dăruiește atinge suflete, produce transformări şi schimbă destine.Iar asta presupune să fii prioritate în viața ta. Cu iubire. Să știi să te faci fericit. Să te hrănești cu frumos. Să înflorești cu fiecare zi ce trece tot mai bogat. Să-ți dăruiești.Ceea ce suntem este ceea ce aducem în viața noastră și în relațiile cu oamenii. Întâi suntem, apoi facem. Iar ceea ce facem este impregnat cu energia şi intenţiile noastre.Un om care dăruiește înţelege asta. Conștient sau intuitiv. Iar resursele interioare, ceea ce suntem, sunt în continuă dezvoltare. Totul depinde de noi. De ceea ce ne dorim să dăruim.

„Dacă nu ai grijă de tine, dacă nu te iubeşti pe tine şi nu îţi faci binele pe care spui că îl faci pentru celălalt, consideri că asta te face altruist? Nu faci decât să te minţi şi să te sacrifici pe tine în favoarea celorlalţi, crezând astfel că iubeşti oamenii şi ai grijă de ei, dar de fapt îţi hrăneşti propriul ego, îţi alimentezi imaginea bună despre sine, de om bun.”

Anthony de Mello


SURSA: https://atractiasuccesului.wordpress.com/2015/05/06/energia-unui-om-care-daruieste/

[latan.elena]

Pablo Neruda - ”Interzis”





”E interzis...
E interzis sa plangi fara motiv,
sa te trezesti dimineata fara sa stii ce vei face,
sa-ti fie frica de amintirile tale.
E interzis sa nu zambesti in fata problemelor,
sa nu lupti pentru ceea ce crezi,
sa renunti de frica.
E interzis sa nu incerci sa-ti transformi visele in realitate.
E interzis sa nu fii tu insusi in fata altora,
sa te prefaci in fata persoanelor care nu te intereseaza,
sa fii dragut doar cu cine isi aminteste de tine,
si sa uiti pe toti acei care te iubesc.
E interzis sa nu faci tot ce poti pentru tine,
sa-ti fie frica de viata si de consecinte,
sa nu traiesti orice clipa ca si cum ar fi ultima.
E interzis sa simti lipsa persoanei iubite fara sa fii fericit,
sa uiti ochii si zambetul sau
doar pentru ca strazile voastre la un moment dat au incetat sa se imbratiseze.
..........
E interzis sa nu-ti cauti fericirea,
sa nu-ti traiesti viata pozitiv,
sa nu te gandesti ca putem fi mai buni,
sa nu simti ca fara tine aceasta lume nu ar mai fi aceiasi.”

[latan.elena]

Liniştea inimii






Liniştea este esenţa inimii. Nu poţi fi în plinul inimii tale, decât dacă te ierţi pe tine însuţi şi îi ierţi pe ceilalţi. Nu poţi fi în pli¬nul inimii tale, dacă eşti îngrijorat sau furios. Nu poţi fi în plinul inimii tale, dacă respiri superficial sau cu greutate.
Când respiraţia este superficială, la fel este şi gândirea. Dacă vrei să trăieşti o viaţă spirituală, conştientizează modul în care respiri. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care respiri superficial şi extinde conştienta şi asupra gândurilor tale. Vei vedea că mintea ta pălă¬vrăgeşte. Nici unul dintre aceste gânduri nu are profunzime sau semnifi¬caţie. Dacă te relaxezi şi respiri adânc, aceste gânduri vor zbura ca nişte păsări speriate. Atunci îţi vei găsi sălaş în inima ta.
Atunci când respiraţia îţi este chinuită, gândul îţi e condus de frică şi anxietate. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care res¬piri greu. Observă ce gândeşti şi ce simţi. Stările minţii tale îşi au rădăcina în trecut sau în viitor. Te concentrezi pe ce fac alţi oameni şi pe modul în care te poţi adapta la acţiunile lor şi cum te poţi proteja. îţi construieşti în jurul inimii o fortăreaţă formată din gânduri.
Respiră adânc şi relaxează-te. Mai respiră o dată. Respiră şi în-toarce-te la inima ta. Respiră şi întoarce-te la Şinele tău esenţial.
Dacă nu te întorci spre inima ta, nu poţi vedea prin prisma compa¬siunii. Şi dacă nu priveşti cu compasiune, nu vezi cum trebuie. Tot ceea ce este perceput este ceva fals, este o hiperbolă. Este ceea ce, pur şi simplu, îţi hrăneşte plictiseala şi anxietatea.
Respiraţia este cheia spre a trăi o viaţă spirituală în întruparea fi¬zică. Atunci când trupul moare, respiraţia îl părăseşte. Unde se duce ea?
Cei mai mulţi dintre voi cred că trupul este cel care creează respi¬raţia, în realitate, este exact invers. Respiraţia este cea care dă viaţă trupului. Atunci când respiraţia dispare, trupul încetează de a mai funcţiona. El se dezintegrează, devenind nimic – deoarece, ftiră respiraţia spiritului, trupul nu este nimic.
Dacă vrei să duci o viaţă spirituală, respiră profund şi rar. Inhalea¬ză aerul adânc, până în abdomen şi apoi elimină-l pe deplin. Cu cât îţi aduci mai mult aer în trup, cu atât te simţi mai uşor şi cu atât îţi este mai uşor să-ţi duci la îndeplinire responsabilităţile. Cel care respiră nu se teme şi nu este copleşit de ceea îi aduce viaţa, deoarece are energia necesară pentru a face faţă tuturor situaţiilor. Numai cel a cărui respiraţie este superficială sau chinuită sau neregulată este dezenergizat şi se intimidează uşor în faţa încercărilor vieţii.
Dacă nu respiri profund şi calm, nu poţi fi în plinul inimii tale. în cazul în care nu ştii despre ce vorbesc, pune cartea jos şi începe să fes-piri, introducând aer în abdomen, numărând până la cinci atunci când inspiri – şi iarăşi până la cinci, atunci când expiri. Respiră în felul acesta timp de cinci minute, extinzând treptat numărătoarea până la şapte, sau opt, sau nouă. Nu te forţa. Extinde număratul în mod gradat, pe măsură ce plămânii îţi permit să o faci fără efort.
Acum eşti în plinul inimii tale. Observă că eşti profund relaxat, dar surprinzător de vioi. Conştienta ta se extinde către toate celulele trupului. Eşti mulţumit acolo unde eşti. în acest moment, îţi locuieşti pe deplin trupul. Te simţi plin de căldură şi energie. Te simţi în siguranţă. Gândurile tale au încetinit şi au devenit mai cuprinzătoare. Nu te mai concentrezi pe „ar trebui” şi „ce-ar fi dacă” din viaţa ta. Tensiunea şi anxietatea dispar. Trecutul şi viitorul s-au retras din starea ta de conştientă. Gândirea ta este centrată şi plină de demnitate. Poţi să te concentrezi asupra gândurilor tale, deoarece sunt mai puţine şi mai rare. Adu-ţi acum conştienta către inima ta, pe măsură ce continui să respiri calm dar profund, până în abdomen.
Poţi să simţi în centrul inimii tale prezenţa înţelegerii şi compasiunii? Poţi să vezi că te accepţi cu blândeţe – pe tine şi pe ceilalţi?
Poţi să simţi iubirea care sălăşluieşte în inima ta şi se extinde liber asupra celorlalţi?
Acum te afli în plinul inimii tale. Acum eşti în liniştea din care vin toate sunetele. Ca o barcă pe ocean, simţi valurile care unduiesc dede¬subtul tău. Iar tu te mişti împreună cu valurile, dar ştii că nu eşti valurile. Gândurile vin şi pleacă, dar ştii că nu eşti gândurile tale. Unele gânduri te împing mai departe decât altele, totuşi te poţi întoarce către centru. Asemenea unui val mai mare, un anumit gând poate fi încărcat de emo¬ţie, dar dacă rămâi acolo unde eşti, emoţia va scădea. Acum ştii că poţi rămâne în cadrul fluxului şi refluxului, ieşind şi intrând, simţind contracţia şi expansiunea gândului.
Dedesubtul minţii care gândeşte, se află conştientă pură care nu judecă. De îndată ce descoperi această conştientă, inima se deschide – iar a da şi a primi nu necesită nici un efort.
A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima. Poţi să o deschizi şi prin dans sacru şi prin mişcări care includ respiraţie şi încurajează recunoştinţa şi prezenţa de¬plină în acel moment. Metoda pe care o foloseşti pentru a intra în inima ta este doar un instrument. Nu face din el ceva important. Ceea ce este important este ca tu să găseşti un mod de a accesa aspectul mai profund al fiinţei tale, care este împăcat.
Nu există fiinţă umană care să nu fie capabilă de a atinge această stare de conştientă şi compasiune deschisă. Totuşi, sunt foarte puţini oa¬menii care ştiu că există în ei această capacitate de a-şi găsi pacea. Majo¬ritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid, chinuindu-se să-şi ducă zilele de azi pe mâine. Minţile lor sunt ocupate cu gânduri, planuri şi griji. Trupurile lor sunt în mod constant în luptă sau agitaţie, iar aceasta le slăbeşte sistemul imunitar şi creează condiţii în care boala şi starea de rău să se poată instala.
Sunt puţine fiinţele umane care se ocupă în mod direct de starea lor de bine, fizică şi emoţională. Nu e de mirare că nu au perspectivă spirituală. Atunci când oamenilor nu le pasă de ei înşişi, îi acuză pe alţii pentru problemele lor. Se simt victime. Se simt prinşi în capcană când e vorba de serviciul lor, de relaţii, de locul unde se află fizic, de rolurile şi responsabilităţile lor. Par a trăi într-o oală cu presiune. Fie rămân în starea lor exterioară şi se simt victime, fiind sunt plini de resentimente – fie pleacă altfel decât ar trebui, înainte ca situaţia să fie rezolvată, lăsând în urmă inimi zdrobite.
Dacă ceva din toate acestea ţi se pare familiar, atunci ştii foarte bi¬ne cât este de uşor să fii prins în lupta pentru existenţă. Viaţa ta a pornit în galop – eşti mai ocupat decât oricând altădată – dar cui îi foloseşte? Banii şi averile nu-ţi pot cumpăra pacea. Numele, faima şi poziţia socială nu-ţi pot aduce fericirea. Fii cinstit cu tine însuţi. Te simţi bine când e vorba de tine şi de oamenii apropiaţi ţie? Eşti optimist în privinţa vieţii? Aştepţi cu nerăbdare fiecare zi? Dacă nu, trăieşti o viaţă goală, lipsită de hrană spirituală – o viaţă care şi-a pierdut rădăcinile pe care le avea în respiraţie, în trup şi pe pământ.
A-ţi accelera viaţa nu înseamnă a o face mai bună. Călătoriile pe toată planeta în automobile şi avioane nu duc la relaţii mai apropiate. Mulţi dintre voi simt că vieţile voastre prind viteză, dar nu vă daţi seama că voi sunteţi cei care turnaţi benzină în rezervor. Presupun că vă este mai uşor să credeţi în distrugerea planetei prin cutremure şi inundaţii, decât să vă asumaţi responsabilitatea pentru pângărirea ei prin propria voas¬tră nelinişte, plictiseală şi neglijenţă.
Nu vedeţi că Pământul vă reflectă calitatea propriei voastre conştiente? Poluarea nu este nimic altceva decât poluarea propriei voastre inimi-minte. Cu cât vă depărtaţi mai mult de voi înşivă, cu atât aduceţi mai multă violenţă asupra Pământului şi asupra celorlalţi. Cu cât uitaţi mai mult să respiraţi, cu atât aerul devine mai nesănătos şi cu atât apar mai multe conflicte interpersonale.
Dacă veţi continua să uitaţi să respiraţi, planeta este condamnată. „Ei bine”, spui tu, „ne descurcăm noi şi cu asta”. Dar s-ar putea să nu fie atât de uşor pe cât crezi. încearcă un timp. Respiră adânc o singură zi şi vezi ce se întâmplă. Dacă te dedici acestui exerciţiu, începe să dispară din viaţa ta tot ceea ce este artificial. Şi s-ar putea să fii uimit cât de mul¬te lucruri din viaţa ta încep să se disperseze.
Ia gândeşte-te! Ai un serviciu sigur? Nu, dacă mergi la lucru din spirit de sacrificiu. Şi cu căsătoria cum stai? Eşti împreună cu partenerul din obligaţie, sau din dragoste? Dar convingerile tale religioase sau morale … sunt ele profunde? Sau au fost modelate pe bază de frică şi vinovăţie? Dacă e aşa, ele nu vor rezista fluxului şi refluxului, pe măsură ce respiraţia coboară în abdomen şi apoi iese prin gură, nas şi piele.
Vrei cu adevărat să te eliberezi de toxine? Doreşti cu adevărat să o iei mai încet? Eşti gata să renunţi la excesul de stimulente?
„Dar”, vei întreba tu „nu mai pot să-mi citesc ziarul şi să mă uit la ştirile de la televizor?”
„Ba da”, îţi voi răspunde eu „dar numai dacă poţi să respiri în continuare, profund şi calm”.
Cei mai mulţi dintre voi vor descoperi că acest lucru este imposibil. A căuta pacea înseamnă a renunţa, pentru moment, la stimulentele false din viaţa voastră, lot ceea ce este trivial sau în exces vă îndepărtează de esenţa lui cine sunteţi.
Nu-mi cereţi să vă explic totul. Nu am de gând să vă ofer un nou set de porunci. Folosiţi-vă bunul simţ. Observaţi ce anume vă aduce pa¬cea şi ce anume vă tulbură pacea. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru ceea ce consumaţi, pentru persoanele pe care le aduceţi în preajma voas¬tră, pentru ceea ce faceţi. Aveţi posibilitatea de a alege. Anumite alegeri vă aduc doar luptă şi durere. Altele, vă aduc linişte şi vindecare.
Puteţi trăi tară supra-stimulente? Puteţi să o luaţi mai încet, să respiraţi şi să trăiţi în cadrul momentului? S-ar putea să nu fie atât de greu pe cât credeţi. Dat fiind că puteţi începe acum – şi nu în trecut sau în viitor – totul devine o simplă provocare. încercaţi acum. Fiţi în prezent şi respiraţi câteva minute. Cu cât o faceţi mai mult, cu atât devine mai uşor. Această practică va deveni din ce în ce mai intensă – ca un torent care vine din munte şi antrenează pietrele mari care-i stau în cale.
Atunci când vă hotărâţi să practicaţi liniştea, relaţia voastră cu întregul univers se schimbă. Comunicarea se adânceşte şi se extinde. Cei care vă cunosc, vă înţeleg fără cuvint. Ceea ce vreţi să spuneţi este purtat de respiraţie şi de vânt. Nu mai există nici o diferenţă între ce este înă¬untrul şi ce este în afară. Pământul şi cerul se întâlnesc, acolo unde inima şi mintea ta se unesc într-o binecuvântare tăcută.
Doar frica ta te face să opui rezistenţă vieţii. Prin respiraţie depăşeşti frica – şi rezistenţa dispare. Acum te alături curentului vieţii. E nevoie să ai un serviciu, să te căsătoreşti, să faci copii, să scrii cărţi, să ţii conferinţe, să-i hrăneşti pe cei flămânzi, să-i ajuţi pe cei lipsiţi de drepturi şi deprimaţi? Nu, decât dacă toţi ţi se alătură şi merg în aceeaşi direcţie – o dată cu râul vieţii. Iar dacă o fac, să fii sigur că nu tu eşti cel care munceşte, se căsătoreşte, procreează, scrie, vorbeşte, hrăneşte sau ajută. Râul o face – prin tine. Şi, în felul acesta, rămâi vesel şi relaxat, indiferent de ce faci. Nimic nu te împiedică de la a respira, deoarece respiraţia este singura ta responsabilitate.
Aşa că, îţi voi da un jalon simplu: „Dacă nu poţi respira, nu o face. Iar dacă tot te chinui să o faci, aminteşte-ţi să respiri cum trebuie!”
De prea mulţi ani te mişti foarte rapid, astfel încât râul nu te poate prinde din urmă. Nu e de mirare că nu simţi că ai fi sprijinit de către univers!.
Dar, sus inima! Gândeşte-te că fiecare persoană care a trăit pe planetă a cunoscut şi a practicat ceea ce vă învăţ eu acum. Iar undeva, adânc în inima ta, o ştii şi ţi-o aminteşti şi tu. Asta, deoarece demult – înainte ca ego-ul vostru să încerce să ia comanda călătoriei – tu erai căpitanul răbdător al propriei tale corăbii, care se îndrepta fără vâsle şi fără pânze către o destinaţie intuită, dar necunoscută.
Şi, acelaşi lucru se întâmplă şi acum, chiar dacă tu crezi că trebuie să te zbaţi ca să preiei comanda.
Respiră şi, cu timpul, râul vieţii te va găsi şi te va adopta. Atunci, vei fi purtătorul lui de cuvânt şi confidentul lui. Cel care ascultă şi cel ca¬re spune adevărul. Cel care face servicii, fără să păstreze nimic pentru el.
Cel care iubeşte, fără să ceară nimic în schimb.
Acesta este întru totul destinul vostru. A fi creatorul şi cel creat -totul în unul. A fi masculin în feminin şi feminin în masculin. A fi activ şi receptiv. A merge dincolo de dualitate, pe aripile paradoxului.
Toate acestea le vei face, deoarece Mesia a venit şi Mesia eşti tu. Tu eşti cel care învaţă să respire şi să se ridice din durerea conflictelor autocreate.
Tu eşti acela, dragul meu frate şi draga mea soră.
Numai tu.


fragment – Paul Ferrini




SURSA: https://detoatepentrutotisimaimult.wordpress.com/2016/01/25/linistea-inimii/

[latan.elena]

MARIN SORESCU

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem-una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

[latan.elena]

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice.
Omul credincios stă în preajma valorilor permanente; este bun şi bogat.
Când trece peste el o încercare a vieţii nu se năruie, ci creşte.
Omul credincios se aseamănă copiilor:
râde cu lacrimile pe obraz.
Încercare, luptă şi bucurie.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate)

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu

Îngerii aduc pace, dragoste, bunătate. Oamenii sunt asemenea lor când transmit bucurie oriunde s-ar afla.
Bucurie sfântă!


PS : Dăruiți astăzi un zâmbet, o vorbă bună, o pâine, compasiune, o îmbrățișare, iubire necondiționată, iertare, înțelegere, o firimitură de iubire.
Am o bucățică de iubire în buzunar. O împart cu voi cu toți.

[latan.elena]

Nikola Tesla– 20 de citate pline de intelepciune!





“Toata lumea ar trebui sa-si considere propriul corp ca fiind un cadou de nepretuit primit de la cineva pe care-l iubeste mai presus de toate… o lucrare minunata de arta, de o frumusete de nedescris si un mister dincolo de conceptia umana si atat de delicat incat un cuvant, o respiratie, o privire, ba chiar si un cuvant il poate rani.”





TOT ARTICOLUL AICI: https://astrodeva.wordpress.com/2015...-intelepciune/

[latan.elena]

Seneca Lucius Annaeus





Înţeleptul, chiar dacă îşi este îndeajuns, tot doreşte să aibă un prieten, pentru a pune în mişcare prietenia şi a nu lăsa o virtute atît de însemnată să zacă fără rost; el nu caută, cum spunea Epicur în scrisoarea pe care am pomenit-o, „să aibă cine să-l vegheze dacă e bolnav, să-i vină în ajutor cînd e încătuşat sau la nevoie”, ci ca să aibă pe cineva pe care să-l vegheze el însuşi dacă e bolnav, pe care el însuşi să-l scape din strînsoarea vrăjmaşă atunci dacă este prins. Îşi face o socoteală proastă cel care îşi are privirea concentrată asupra sa şi cu acest gînd se îndreaptă către prietenie. Aşa cum a început, se va şi sfîrşi. Şi-a dobîndit un prieten care să-l elibereze într-o zi de chinul strînsorilor: de îndată ce vor zăngăni lanţurile, prietenul va dispărea.

Aceste prietenii sînt cele pe care lumea le numeşte „manta de vreme rea”: cel care a fost ales pentru un folos, va înceta să mai placă atunci cînd nu va mai fi de folos. În felul acesta, o ceată de prieteni îi înconjoară pe cei încununaţi de succes; doborîţi, au parte de singurătate: prietenii se feresc de locurile unde sînt puşi la încercare. De aceea există atîtea pilde infame de oameni care şi-au părăsit prietenul de teamă, care au trădat de teamă.
Este, inevitabil, o armonie între început şi sfîrşit. Cel care a devenit prieten pentru că era în avantajul său, va şi înceta să mai fie prieten cînd este în avantajul său: va accepta un preţ în schimbul prieteniei dacă acceptă în prietenie ceva în afară de ea însăşi.
Pentru ce îmi dobîndesc un prieten? Ca să am pentru cine-mi da viaţa, ca să am pe cine să urmez în exil, ca să am pe cine să apăr de moarte chiar cu preţul vieţii mele: ce descrii tu este un negoţ, nu o prietenie, căci ţine de profitul pe care îl aduce şi ţinteşte la foloasele ce îi urmează.

„Nu este vorba aici, spui tu, dacă prietenia e de dorit pentru ea însăşi.” Ba chiar nimic altceva nu e mai mult demn de a fi dovedit: căci dacă este de dorit pentru ea însăşi, atunci de ea se poate apropia cel ce îşi este îndeajuns sieşi. „Şi cum se poate apropia de ea?” Ca de ceva cu desăvîrşire minunat, fără să fie ademenit de cîştig sau înspăimîntat de jocul sorţii. Cel care leagă prietenie din oportunism o despoaie de măreţia ei. Înţeleptul îşi este îndeajuns.
Trebuie să lămurim însă înţelesul şi limitele acestui termen: înţeleptul îşi este îndeajuns pentru a trăi fericit, nu pentru a trăi. Căci pentru aceasta are nevoie de multe elemente, în vreme ce pentru traiul fericit îi ajunge un spirit sănătos, vertical şi capabil să dispreţuiască mersul sorţii. Vreau să-ţi atrag atenţia asupra unei nuanţări pe care o face Chrisip. El spune că înţeleptul nu duce lipsă de nimic şi, totuşi, are nevoie de multe lucruri: „Dimpotrivă, neghiobul nu are nevoie de nimic, căci nu ştie să se folosească de nimic: duce însă lipsă de toate.” Înţeleptul are nevoie şi de mîini şi de ochi şi de altele ce-i fac trebuinţă în traiul de fiecare zi; nu duce însă lipsă de nimic: căci a simţi lipsa ţine de domeniul necesarului, iar înţeleptului nimic nu-i este necesar. Aşadar, chiar dacă îşi este îndeajuns sieşi, el are nevoie de prieteni şi doreşte să aibă cît mai mulţi, dar nu pentru a trăi fericit: va trăi fericit chiar şi fără prieteni. Binele desăvîrşit nu cere mijloace din lumea exterioară: se cultivă acasă, vine în întregime din el însuşi.
Seneca