Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
”Dacă îți corectezi mintea, restul în viața ta se va aranja de la sine”
Lao Tzu
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
”Dacă îți corectezi mintea, restul în viața ta se va aranja de la sine”
Lao Tzu
" Dacă priveliştea cerului albastru te umple de bucurie, dacă lucrurile simple ale naturii au un mesaj pe care-l înţelegi, bucură-te pentru că sufletul tău este în viaţă!"
Parcul Romanescu Craiova
Parcul Nicolae Romanescu - Wikipedia
“Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamant emana din toamna vesnica a Creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.”
Emil Cioran
"Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mișcări vagi și trecătoare de timp, din răsărituri furișate, din iubiri iniţiale, din priviri neaşteptate..."
Vicenzo Cardarelli
“Daca duci în mâna pietre crezând ca sunt diamante, eu n-am sa-ti spun sa renunti la acele pietre, ci am sa-ti spun doar: “Fii atent si mai uita-te o data!”. Daca vezi singur ca nu sunt diamante, mai e nevoie sa renunti la ele? Îti vor cadea din mâna de la sine. De fapt, daca mai vrei totusi sa le cari, va trebui sa faci un efort mare, îti va trebui o mare vointa sa le mai cari. Însa nu poti sa le mai cari mult. O data ce ai vazut ca sunt inutile, fara rost, nu se poate sa nu le arunci. Si o data ce ai mâinile goale, cauti adevaratele comori. Iar adevaratele comori nu se afla în viitor. Adevaratele comori se afla aici si acum.”
Osho
“O singură ambiţie este legitimă, aceea de a fi mai buni!”.
Monseniorul Ghika
Vicki Rawlins – Flower portraits artist
Sandor Kasza
RĂUL DIN NOI
”Răul”... e comportamentul firesc al ființelor măcinate de frici, insuficiențe, mânii și deznădejdii, rătăcite de iubirea și credința lor. A-i judeca și a-i învinovăți pentru experiența lor, înseamnă ai condamna prin măsura propriei noastre intoleranțe, nemulțumiri, neacceptări, mânii, frici și neputințe de a-i ierta și a-i iubi. sk
IERTARE
Iubește-i pe cei care-ți greșesc, iertându-i și iubindu-te. Astfel te vei elibera de vinovății și gândurile pline de resentimente și nemulțumiri prin care-ți hrănești inconștient temerile și îți risipești energia, atrăgând consecințe nefavorabile și oameni nepotriviți în viața ta.
Alegând să evităm să ne răspândim fricile, nemulțumirile, poverile, vinovățiile, judecățile și negativitatea, izvorâte din ”întunericul” experiențelor vieții, și dobândind înțelepciunea de a semănăm lumina energiei iubirii, în sufletul, gândurile și faptele noastre - ne vom binecuvânta Lumea și viața, prin roadele semințelor: frumuseții, valorilor, vocației, abundenței inimii, a conștiinței, a luminii spiritului, și a măreției noastre.
Prin înțelegerea pe deplin a atitudinii iertării, ne vom putea elibera sufletul de resentimente, pentru a ne manifesta energia pasiunii, a entuziasmului, a vocației, a creativitatea și autenticitatea valorilor și experiențelor noastre, în tot ceea ce gândim, alegem și întreprindem (indiferent dacă e vorba de dezvoltare personală, de relații, de planul nostru, emoțional, profesional sau financiar).
A ne asuma pe deplin iertarea - înseamnă a fi capabili să ne detașăm de orgolii, prejudecăți, frustrări, dreptăți ale minții, ostilitate, negativitate și mai ales de nevoia de a-i judeca sau învinui pe ceilalți: - pentru resentimentele pe care ni le inducem în raport cu ei, sau - pentru nemulțumirile noastre, privind modul în care ”se pliază” ceilalți cu noi, sau felul în care răspund așteptărilor, intereselor, obiecțiilor sau nevoilor pe care le avem.
A ierta pe deplin și în mod autentic, înseamnă a ne elibera trupul, mintea, gândurile, sufletu, conștiința, viața, și karma de vibrația nefastă a energiilor ostile, a poverii durerilor, a fricilor, a neîmplinirilor și a durerii. Dacă cei pe care-i iertăm, aleg să-și hrănească în continuare negativitatea, ura, frustrările, geloziile, invidia ne-iertările sau ostilitatea în raport cu noi, vor fi singuri răspunzători pentru poverile, plățile karmice, atacurile energetice și nefericirea lor.
sk
A TE DESPRINDE DE FRICILE TALE
Atunci când conjuncturile vieții și ipostazele la care destinul te provoacă, te fac să te simți ne iubit - ascultă-ți inima... pentru a nu permite minții să te înrăiască, prin nemulțumirile, supărările și fricile tale.
Cât timp îi vei reprima iubirea și bucuria inimii... pentru a impune ”dreptatea” minții, născută din fricile, nemulțumirile, furiile sau frustrările sale - îți vei sădi în suflet nefericire și durere.
...Citeşte mai departe
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.10.2019 la 13:34.
"- Dacă tu ai fi timp, te-ai opri vreodată la mine ?
Toamnă, stiai că în spatele fiecărui chip este o poveste pe care tu nu o cunoști si că numai partea din tine care seamănă cu mine poate auzi ce spun ?"
"Fă totul cu inima ta. Dacă unii oameni nu înțeleg ce faci, atunci mesajul nu e pentru ei."
Rumi
"Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi inşine, călătorie ce o facem in singurătate."
Mircea Eliade
"Dacă aş putea face un dar generaţiei viitoare, i-aş dărui fiecărui om capacitatea de a râde de el însuşi."
Charles Schulz
''Auzului meu vei da bucurie și veselie;''
''Horea Paştina ne învaţă că lumea este frumoasă aşa cum a fost lăsată de Creator, iar noi nu avem nici un drept s-o alterăm. Florile sale desfăşoară o diafanitate superbă şi astfel, precum nişte ferestre, conduc privirea spre transparenţe fără cusur. Centrul spaţiului expoziţional este dominat de reprezentarea unei mese pe care sunt aşezate nişte obiecte de uz cotidian. Lumina însă care inundă tabloul are o calitate cerească şi realizează o transfigurare prin care tot ce aici este luat în stricta sa materialitate printr-o asemenea viziune capătă o certă semnificaţie simbolică. Şi astfel atingem caracteristica principală a picturii lui Horea Paştina. Puţini artişti au acest har de-a ne arăta că întregul cosmos este o hieroglifă arborescentă, citită în etaje şi trepte până ajungem la lumina primordială. Primul „căţărător“ este chiar artistul care ştie pe propria piele ce înseamnă bucuria unei asemenea ascensiuni. Noi, umili privitori, îi urmăm exemplul şi la rândul nostru ne lăsăm cotropiţi de miresme şi viziuni care de care mai îmbătătoare. Astfel, în pofida tendinţei sale permanent ascensionale sau tocmai prin aceasta, Horea Paştina rămâne un terestru în sensul în care pentru el pământul este o terra lucida. Dacă se spune că în Paradis pământul era transparent, iar primul om căpăta astfel o vedere până în profunzimi, tot aşa artistul de care ne ocupăm desfiinţează opacităţi şi obstacole şi ajunge să descopere cerul din interiorul pământului. De altminteri, acesta şi este sensul fundamental al simbolului. Simbolul nu „traduce“ o realitate invizibilă, ci o încorporează tocmai prin elementele care se află în imediata noastră vecinătate. Chipul unei ţărănci este de aceea de o simplitate şi de o frumuseţe deconcertante. Altfel spus, ce aveţi nevoie de practici de înfrumuseţare când ce e cu adevărat frumos se află lângă voi şi abia aşteaptă să ridicaţi marama care protector îl acoperă?
Lecţia de artă a lui Horea Paştina este magistrală, fiind aşadar lecţia unui maestru care de fapt nu are nevoie de admiratori guralivi, ci de discipoli tăcuţi gata oricând să continue munca sa de vrednic iluminator.''
Mai mult:https://ziarullumina.ro/educatie-si-...ina-80127.html
Horea Paştina, un pictor al luminii înţelegătoare
E atâta frumuseţe în jurul nostru!" - De vorbă cu pictorul ...
Pictura lui Horea Paştina | Artindex
https://www.google.com/search?q=horea+pastina+pictura&rlz=1C1GCEA_enRO842 RO842&source=lnms&t
Magie
Din transformări de nedescris învie
aceste plăsmuiri: să simţi! să crezi în joc!
Că flacăra se face scrum se ştie,
dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc.
Magiei-i tot! Iar într-al vrajei vast ţinut
vorba comună către slăvi ţâşneşte…
Precum un crescător de păsări izbuteşte
să-şi cheme porumbelul nevăzut.
R.M. Rilke
Adevărul este o fântână cu cumpănă care răsare în mijlocul câmpiei ca o piramidă în deşert.
Octav Bibere
De multe ori se intampla ca o clipa de tandrete devenita scrisoare de dragoste sa reprezinte debutul literar al cuiva. Iata o mostra de acest gen. Anii s-au asternut peste ea, dar aroma ei s-a pastrat.
"E ochiul pamantului indreptat spre cer sau e lacrima cerului cazuta pe pamant? Oricum ar fi, inainte de toate e oglinda miscatoare a lunii. In fiecare noapte, chipul acesteia rade in apa clara periindu-si parul si aurindu-i luciul. Asta e singura bucurie a fantanii: faptul ca adaposteste in racoarea ei mangaierea lunii. Si mai e ceva…! Cand bate vantul, cumpana se misca usor, scotand un scartait ca un bocet, care umple de lacrimi sufletul de adanc al fantanii. Din cauza asta, nici nu seaca, pentru ca vantul face cumpana sa scartaie si-i plange sufletul in fiecare zi. A fost o vreme cand nu avea nevoie de lacrimi, cand apa ei radea in hohote, galgaind in ciutura plina. Oamenii beau, isi racoreau buzele si fruntile asudate, adapau caii, mai scoteau o ciutura plina si fantana radea din nou galgaind. Apoi, multumeau Domnului si celor care o sapasera, aici, la raspantia drumurilor si plecau tihniti in treaba lor. I se albeau si i se faceau mai clari obrajii de apa, caci se simtea utila. Stia ca este elixirul vietii, ca fara ea oamenii aceia truditi si animalele lor ar fi suferit pana ar fi gasit un alt izvor. Pe vremea aceea, ciutura era mereu umeda si mereu se cobora pana la sufletul ei racoros, sa-i dea sarutul datator de viata. Dar toate au fost… Acum sta parasita de ani si ani… Nimeni nu-i mai leagana cumpana: decat vantul, nimeni nu-i mai tulbura luciul apei: decat luna. Oamenii nu mai trec pe acolo, caci drumurile din jurul ei nu mai sunt umblate. Si atunci, o fantana care nu mai potoleste setea nimanui, la ce foloseste? De ce mai sta acolo, pe coama dealului, cu cumpana indreptata spre cer a rugaciune, cand nimeni nu mai are nevoie de racoarea si picatura de viata pe care o dadea? Cateodata, cand mai trece cineva prin preajma, cumpana tresare si apa se infioara de asteptare. Dar cel ce vine se uita la ochiul statut de atata vreme, la cumpana uscata si plesnita, arunca niscaiva bulgari in oglinda apei (ca amuzament!), apoi, satisfacut, se aseza pe braul de piatra. Scoate din sacosa ce-o are cu el o sticla din care bea cu pofta (oftand la sfarsit), scuipa printre dinti, se ridica si pleaca. Si dus e… Mai vede inca unul peste multa vreme si care la fel ii multumeste pentru viata ce-o are in ea. Plange ochiul de apa si cumpana scartaie a bocet! Pentru ce ar mai privi cerul, pentru ce i-ar mai canta vantul pe cumpana, pentru ce luna s-ar mai juca in apa ei, daca in loc sa se scoata viata din ea, se arunca bulgari? Pe coama dealului, samburele vietii plange cu lacrimi de apa cerului instelat! E singura fantana si vantul adie si cumpana boceste a jale… Ce singura-i fantana!Mi-e sufletul fantana cu cumpana uscata si am tovarasi doar luna, vantul si singuratatea. Nu folosesc la nimic, caci drumurile oamenilor nu mai trec pe aici. Iar vantul bate si cumpana scartaie… Mi-e dor sa mai simt ciutura cum imi scoate sufletul afara! Nu vrei putina apa? Nu ti-e sete de viata? Saruta-ma!"
Paul, 1994
Sursa:https://jurnalul.antena3.ro/campanii...cata-1835.html
,,Și a rămas din mine doar o mirare visătoare.."
Nichita Stănescu
Ca un orb sunt în faţa oglinzii,
cuvintele insuportabile
mă dor mai tare decât mizerabilul trup.
Ah, ele sunt mute în faţa cântecului,
semnul lor mă doare
cu mult mai puternic decât crucea de lemn
a oaselor de os
şi din spinarea lor.
Nichita Stanescu
Cu mâine zilele-ţi adaogi...
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.
Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.
Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.
Mihai Eminescu
Momentan sunt 259 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 259 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje