Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Fiecare dintre noi vede în ceilalți ceea ce poartă în inimă.
Ralph Waldo Emerson
''Energia este încântare eternă.''
William Blake
După fiecare experienţă în care cineva te-a făcut să suferi, tu alegi cine vrei să fii: victima celor care te-au rănit sau un om puternic, demn şi fericit.
După fiecare nedreptate care ţi s-a făcut, tu alegi cine vrei să fii: un om răzbunător şi rău sau un om iertător şi bun.
După fiecare nereuşită, tu alegi cine vrei să fii: un om descurajat, care îşi plânge de milă sau un om încrezător, care nu renunţă şi luptă pentru a-şi atinge ţelurile.
După fiecare cuvânt urât care ţi se spune, tu alegi cine vrei să fii: un om care răspunde tot cu cuvinte urâte sau un om care vorbeşte cu respect şi iubire.
După fiecare încercare a cuiva de a-ţi cotropi sufletul, tu alegi cine vrei să fii: un om care cotropeşte suflete sau un om care le locuieşte frumos, lăsând în urma lui dragoste, pace şi amintiri frumoase.
După fiecare înfrângere, tu alegi cine vrei să fii: un om care stă în genunchi sau un om care se ridică şi merge demn mai departe.
După fiecare poveste urâtă pe care ai trăit-o, tu alegi cine vrei să fii: un om care nu va mai crede în povești frumoase sau un om care va scrie cele mai frumoase povești...
Irina Binder
Insomnii
"Când orgoliul străluceşte prea tare, orice înţelepciune se întunecă."
Paulo Coelho
„Viața nu poate promite fericirea pură, dar totul ar fi mai bine dacă înveți să accepți lucrurile pe care nu le pot schimba.”
''Singurătatea mea nu e dependentă de prezența sau absența unei persoane, dimpotrivă! Urăsc pe cine îmi fură singurătatea fără să-mi ofere în schimb prezența de care am nevoie.''
Friedrich Nietzsche
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.10.2019 la 17:17.
''Femeia ce priveşte spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, şi setea de impalpabil pe care ţi‑o satisface funebrul şi parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuţi. Ochi ce nu zăresc nimic şi din faţa cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenţei tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarăşa noastră în Rai.''
Emil Cioran
Învață să accepți tăcerea din tine și află că totul în viață are un scop.
Elisabeth Kubler-Ross
"Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, în azur. Şi când se întoarce, miroase a alb şi a stele..."
Tudor Arghezi
Mircea Eliade – Dragostea, singura sursă de fericire
Poate că doar la Eminescu problematica erosului mai este atât de complexă, atât de multiplu fațetată ca la Eliade, și de aceea nu ne propunem decât să facem niște observații de natură mai degrabă subiectivă decât critică, un fel de ramă pentru citatele pe care le-am ales pentru a exprima ideea de reflectare autoficțională a iubirii în opera ilustrului nostru hermeneut. Întâmplarea face ca tocmai astăzi, când se împlinesc 33 de la moartea lui la 79 de ani, la Chicago, să citesc un studiu pe care i-l dedică Giovanni Casadio, unul dintre cei mai cunoscuți filozofi italieni, specialist în opera lui Eliade, tradus în românește de Afrodita Carmen Cionchin și publicat în revista bilingvă pe care o conduce, Orizonturi culturale italo-române.
A extrage niște fragmente dispersate în opera literară nu înseamnă decât a vedea câteva mici scântei dintr-o vâlvâtaie care se înalță până la cer. Dar să încercăm, totuși. Aflăm de la Casadio lucruri pe care le știam, despre cele două căsătorii ale lui Eliade, prima cu Nina Mareş (din 1934 până în 1944) şi a doua cu Christinel Cottescu (din 1950 până în 1986), dar și că a avut „aproximativ zece iubiri premaritale importante”, dintre care Maitreyi și Sorana, devenite și personaje în proza sa. Din însemnările citate din „Jurnalul portughez”, care i se pare italianului cea mai importantă carte memorialistică a lui Eliade, superioară celorlalte, reiese că filozoful parcurgea trasee contradictorii, fluctuante, în ceea ce privește părerea despre femei, oscilând între latura carnală și cea spirituală a erosului, între care existau de multe ori clivaje importante. Cu prima soție s-a căsătorit dintr-un compromis, știm asta, iar Christinel, ne spune Casadio, a fost o femeie „castrantă”, anihilând în el masculinitatea acerbă, efervescentă, pe care o resimțea extrem de puternic câteodată. La vârsta la care scrie jurnalul acesta, 38-40 de ani, frământările sunt intense, accentuate dramatic de pierderea Ninei și de angoasele neurologice și fiziologice care i se instalează, provocându-i insomnii.
Continuare:https://bel-esprit.ro/mircea-eliade-dragostea-singura-sursa-de-fericire/?fbclid=IwAR1-
„Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele… Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.”
George Bacovia
Prefaţă - George Topîrceanu
Prin ce ţinuturi rătăceşti
Pribeagă?
În care grotă din poveşti
Ai hibernat - o vară-ntreagă?
O, Muza mea cu nasul mic
Şi coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...
Ţi-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Şi, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...
Vrei poate macii din livezi
Pe toţi cu mâna ta să-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu pălăria după fluturi?
N-ai adormit cumva pe-afară
Şi te-ai trezit sub un umbrar,
Îndrăgostită de-un măgar
Ca-n Visul unei nopţi de vară?
Cu Demonul lui Lermontof
Te-i fi-ntâlnit şi ţi-a fost frică?...
Nu ţi-a intrat cumva-n pantof
O pietricică?
(De-aceea-mi iese şchiop şi mic
Un vers, în fiecare stanţă...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanţă!)
Ori m-ai zărit vreodată stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...
Dar n-am făcut-o pe furiş
Cum fac confraţii mei cu tine,
Ci pe afiş
Mi-am spus păcatul la oricine,
Şi confidenţele, tu ştii,
Le-am dat pe faţă, tale-quale,
Într-un volum de Parodii
Originale...
Oricum, de-o fi ca-n viitor
Să placă stihurile mele,
Las mărturie tuturor
Că n-ai colaborat la ele.
Că singur m-ai lăsat să scriu
O carte-ntreagă fără tine...
Şi dacă totuşi mai târziu
Te vei întoarce lângă mine,
Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul călimării crunte
Muind un deget, am să-ţi fac
Un benghi în frunte!
Drumul în sus
Adrian Păunescu
Și drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ține cerul
Să nu-și încurce oile oierul
Când nici lumini și nici alți oameni nu-s .
Rostogolite vietăți de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar ,la Albac ,un câine rău mai latră
Și liniștea se-așează-ncet la loc .
Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine ,
Și o căruță dinspre munte vine
Cu caii mari și căruțașul mic!
M-agăt de iarba care dă în spic
Și o furnică gleznele îmi ține .
Adrian Păunescu - Condamnarea la toamnă
Dacă pădurea ne condamnă
la nostalgie, fără rost,
e toamnă, vara mea, e toamnă,
așa cum poate n-a mai fost.
Atâtea taine nepătrunse
ne cad în brațe la un semn
și suntem îmbrăcați în frunze
și căptușiți c-un fel de lemn.
În rău sunt două lăzi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumoși, bolnavi de fiere,
către cerboaice care nasc.
Și ziua e atât de mică
încât n-ai vreme de-un salut,
și-un fum noptatec o complică
și săptămâna a trecut.
Mai e în tot un pic de vară,
dar pături aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afară
prin clăi de aburi nefiresc.
Mai am senzația că toate
pot fi și altfel decât sunt,
dar munții-mi pun poveri în spate
și simt că port pe tălpi pământ.
Acum și fiarelor li-i foame
și ies lunatice la drum,
pădurea este numai drame
și-o mai salvăm cu câte-un fum.
Dar ea, deodată, ne condamnă
la nostalgii și la păcat,
e toamnă, vara mea, e toamnă,
și-atât de singur m-ai lăsat.
Momentan sunt 193 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 192 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje