Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Sandor Kasza
FERICIRE
Ești fericit, nu pentru că alegi asta, ci pentru că te poți bucura de tot ceea ce ești, exprimi, trăiești și faci.
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Sandor Kasza
FERICIRE
Ești fericit, nu pentru că alegi asta, ci pentru că te poți bucura de tot ceea ce ești, exprimi, trăiești și faci.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.10.2019 la 00:30.
Doamne, nu știi cât de mult m-am zbătut să îți aduc o ofrandă dar oricât am căutat, nimic nu mi s-a părut potrivit.
Ce rost are să îi duc aur, unei mine de aur, oceanului apă sau Orientului mirodenii?
Nu are nici un rost să îți ofer inima și sufletul pentru că le ai deja așa că ți-am adus o oglindă, în care să te privești și să îți amintești de mine!
Rumi
"De cânţi frumuseţea, chiar şi în inima deşertului, va avea cine să te asculte.''
Khalil Gibran
Dumitru Ichim
ÎNTOARCEREA DE LA MUNTELE DIN CAPE CHIGNECTO LA BAY OF FUNDY
Să fiu sincer, mă îndrăgostisem de drumul pe acest munte unde Matei m-a dus de câteva ori. Acest urcuș, de fiecare dată, după ce mă istovea de tot ce era pământesc în mine, se oferea de unul singur să-mi aducă amintirile grandioase ale oceanului filtrare prin lumina alb verde a copacilor.
Sunt mai multe locuri de întâlnire ale țărmului cu oceanul la Bay of Fundy, dar eu reveneam, parcă era o obsesie la portul minții, din care puteam pleca pe sub timp. Nu soseam nici prea devreme, nici prea târziu la stâncile roșii lustruite de ocean. De sus, cățărat pe ele, se putea vedea și zările cerului interior și negrăitul albastru al adâncurilor. Apoi, turiștii rămâneau sus să ia fotografii, iar eu mergeam pe podul de piatră roșie care înainta tot mai mult spre adâncul oceanului. Mersul pe fundul oceanului îți dă același sentiment pe care l-am încercat împreună cu cârcotașii lui Moise când treceam pe fundul uscat al Mării Roșii, înroșită cu sângele Mielului adus ca jertfă a răscumpărării omului.
Ecuațiile mele nerezolvate au rămas cele ale timpului. Timpul nu se poate mântui prin număr, dar omul devine numerotat. Este ghiara cu care moartea te înșfacă din pântecele de femeie, iar scăparea de număr ți-o poate oferi numai pântecele oceanului baptismal. Din cauza numărului care ne leagă ochii cu albeață ''adevărului'' nu putem să vedem adevărata față a realității. Numai oceanul ne poate ajuta să vedem oceanic, scuzați tautologia vârfului de munte. Cei doi ochi sunt ai numărului de aceea după un număr de ani ți se sugerează ochelarii de a vedea mai aproape, sau mai departe, dar tu ai nevoie de cel de al treilea ochi, pentru care nu există nici departe, nici aproape, ci dimensiunea lucrurilor văzute prin adâncul lor.
Fiecare lucru îl vedem cu lungime, lățime și înălțime, iar omul e văzut la fel. Dar orice lucru care ne înconjoară are adâncurile lui paradoxale, pentru că ochiul al treilea este văzul adevărat. Cei doi ochi văd frunzele căzute sunt număr și în număr, dar ochiul interior vede adâncurile din inima seminței, privește într-o piatră scăpărarea de foc din amnarul cugetării ei, sau șuvoaiele de apă strigate de Moise cu toiagul. Un om poate fi orb celor trei dimensiuni, dar fără ochiul adâncului nu poate ajunge la lumină, iar fără lumină nu există viață. Totul este născut din lumină și totul este lumină din lumina cea fără de soare, lună, fără de număr și de lampă.
Oceanul te ajută să ajungi la vecinătățile tale, unele chiar înainte de facerea lumii. Nu reîncarnări pentru că lumina nu are nici carne, nici oase. Iubirea este fecioara timpului care a născut fără de păcatul de număr muritor pe cel veșnic și fără de ani, nu Chronos, ci Timpul-Kairos, timpul care s-a golit pe sine pentru a deveni ''plinirea timpului'' umplut de apa tuturor lacrimilor vărsate de numerele omului, apa transformată în vin. De ce nu, puțin credincioșilor? ''Adu degetul tău, Toma... '' Din coasta Lui vedem că moartea e omorâtă cu adevărat prin moarte, din coasta Lui curge apă și sânge, apa ce gustă oceanic și sângele strugurelui zdrobit până devine vin dătător de viață, vin care luminează lumina cu chipul Lui născut din Maica Luminii.
Oare Bay of Fundy, cu stâncile lui roșii, pe care se cațără oameni să vadă, cu cărarea de piatră roșie spre inima oceanului o fi metafora vieții? , o fi cea a morții?, sau e ceva dincolo de amândouă ce i se dă omului doar atât cât să poată înțelege spre a crede că există viață și pe planeta îndepărtată a sinelui cu adâncurile lui cosmice, zidite ''adânc pe adânc'', cum ar zice Regele Poet, atât de oceanic spunându-ne ce a văzut cu ochiul al treilea.
Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp..."
Nichita Stănescu
Toți avem un basm în suflet, dar nu ni-l putem citi singuri, avem nevoie de cineva care, cu mirare și încântare, să ni-l citească și să ni-l explice.
Pablo Neruda
Copacii sunt dorința pământului de a vorbi cerului.
Rabindranath Tagore
"Uneori ma simt un pumn de cuvinte nerostite, m-ascund in mine si tac… doar ochii-mi vorbesc, spunand ceea ce sufletul nu poate rosti...
Înainte sa-mi zâmbesti, trebuie sa fii sincer.
Înainte sa-mi vorbesti, trebuie sa fii întelept.
Înainte de a ma lua de mâna, trebuie sa fii curat înauntru.
Înainte sa te apropii prea mult, trebuie sa-ti doresti mai putin.
Si inainte de-a ma iubi, trebuie sa-mi fii prieten;
cucereste-mi sufletul ca sa imi citesti gandurile.”
Kahlil Gibran
"Chiar dacă ai fi un înger, cuiva oricum nu-i va plăcea foșnetul aripilor tale."
Dacă încerci să-l judeci n-o să mai înțelegi nimic dintr-un om.
Lev Tolstoi
„Acum oamenii s-au făcut mândri şi nu se mântuiesc decât prin întristări şi pocăinţă, şi numai foarte arareori ajunge cineva la iubire.”
Sfântul Siluan Athonitul
Pod peste suflet
Marin Sorescu
Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec înot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.
Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.10.2019 la 21:41.
Bucurie
Nina Cassian
Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,
să fug prin pădurea nebună, cazând şi râzând şi să-mi zgârii
obrazul în scoicile voastre scorţoase ...
Mă bucur să-mplânt
în toamna roşcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolţile pline de aer uscat, de foşnet de vânt,
să fug, să cad şi să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă !
Tudor Arghezi - Poezii
Psalm VI
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.
Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.
Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.
Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"
Tudor Arghezi
Realitatea și visele sunt paginile aceleași cărți; a le citi în ordine înseamnă a trăi, a le răsfoi la întâmplare înseamnă a visa.
Arthur Schopenhauer
"Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii , iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii."
Oscar Wilde
Momentan sunt 77 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 77 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje