Elena Latan

[latan.elena]

A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti,
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!
Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi un lacăt la gură
Şi-imploră doar sfintele moaşte
Când simţi că păcatul te paşte!
Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge
Când simţi că duşmanul te-nvinge !
Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care tu eşti
Aceeaşi piatră de moară
Când braţele-ncep să te doară!...
Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
Ion MInulescu

[latan.elena]

O imagine face cât o mie de cuvinte. Ea descoperă un gest, transmite o emoție și trezește cele mai plăcute impresii.


IARNA DE POVESTE !
































Lacurile Plitvice, iarna http://www.descoperalocuri.ro/atract.../plitvice.html





http://kamyphotography.blogspot.ro/p...istica_31.html



https://pixabay.com/ro/photos/?image...l&per_page=150

[latan.elena]

În oglinda Seriozităţii

Două feluri de oameni întâlnim astăzi mai des
decât în vremurile anterioare:
oameni pentru care nimic nu este serios
şi
cei care sunt de o seriozitate rareori întâlnită până acum.

Unii spun: avem de toate, dar nu avem nici un sens – şi trăiesc în consecinţă.
Ceilalţi, în schimb, sunt purtaţi de un fel de Gravitate de fond, aproape solemnă şi totuşi voioasă, care îi poartă de-a lungul zilei ca şi cum ar fi văzut, dincolo de toate non sensurile, un sens mai profund.

Ochii celor dintâi sunt fără strălucire, ca şi stinşi.
Ochii celorlalţi sclipesc de o strălucire elocventă, ca şi cum ar fi prezentă, dincolo de realitatea cenuşie a vieţii de zi cu zi, o realitate mai înaltă.

Între cele două trăiesc cei mulţi ca lumini pâlpâinde, sub presiunea fluctuantă a ceea ce oamenii în general, şi astăzi cu o intensitate specială, au denumit „gravitatea vieţii”, realitatea aridă – între aprinderea şi stingerea din nou, între plăcere şi durere, între speranţă şi dezamăgire - a micii lor vieţi cuprinse între naştere şi moarte.

K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane

SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/

[latan.elena]

Deepak Chopra

DUMNEZEU. O istorie a revelatiei sale



''E cineva acolo?"

Citind povestirile despre sfinţi, înţelepţi şi vizionari eşti prins de o senzaţie ciudată, un amestec de inspiraţie si îndoială. Suntem ca o cultură ce a avut cândva telefoane până când s-au stricat. Încercăm să vorbim cu Dumnezeu, doar pentru a auzi o tăcere mormântală la celălalt capăt al firului. „E cineva acolo? Alo, alo! E cineva?" e singurul lucru care mai poate fi ros*tit. Cu legătura întreruptă, e imposibil de ştiut dacă Dumnezeu ascultă. Poate că şi El se întreabă de la celălalt capăt al firului: „E cineva acolo?"

Un fragment AICI


SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/

[latan.elena]

LIBERTATEA DE A FI nu ne poate fi nici oferită, nici acordată de cineva din exteriorul nostru. Ea se construieşte încet, cu tenacitate şi coerenţă (uneori fiind nevoie de întreaga viaţă!), în jurul câtorva repere, care vor constitui tot atâtea câmpuri de forţă ce ne vor permite să nu ne mai lăsăm definiţi de alţii, să ne afirmăm şi să ne poziţionăm faţă de ceilalţi, nu în reacţional, ci într-o confruntare deschisă.

Libertatea de a fi începe odată cu depăşirea unui conflict intrapersonal foarte vechi, acela dintre nevoia noastră de afirmare şi aceea de aprobare...


Jacques Salome despre LIBERTATEA DE A FI aici


SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/

[latan.elena]

„Cea mai frumoasă și mai profundă emoție pe care ne este dat să o simțim este senzația misticismului. Ea este cea care generează orice știință adevărată. Omul care nu cunoaște acea emoție, care este incapabil să se minuneze sau să simtă încântarea și uimirea, este practic mort. Să știi că ceea ce pentru noi este de nepătruns, există cu adevărat, că se manifestă prin cea mai înaltă înțelepciune și prin cea mai radiantă frumusețe, pe care facultățile noastre amorțite pot doar să le înțeleagă în formele lor cele mai primitive. Acea cunoaștere, acea senzație, constituie adevărata religie.” Albert Einstein






Păduri mistice…Colecție Foto de poveste!

http://www.cunoastelumea.ro/paduri-mistice-colectie-foto-de-poveste/

[latan.elena]

DEMNITATEA este acordul dintre om şi Divin.
Prin demnitate un individ devine o persoană.

Soarta nu are niciun cuvânt de spus când e vorba de morală. Să-şi rânduiască purtarea aşa fel încât spiritul lui să ajungă la desăvârşire cu toată seninătatea, fără să simtă că i se ia ceva ori că i se adaugă, ci păstrându-şi aceeaşi stare, oricum ar merge lucrurile;
- Seneca



Diamantul, chiar când a căzut în bălegar, e tot atât de preţios; iar pulberea, pe care vântul o ridica până la cer tot nimica rămâne.
- Proverbe din Proverbe persane


Demnitatea consta nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le meritam.
- Aristotel


Demnitatea omului nu este cu nimic mai prejos decât măreţia zeilor.
- Goethe în Ifigenia în Taurida

[latan.elena]

Poruncă dată de Domnul nostru Iisus Hristos: ”Fiți precum copiii, că a unora ca aceștia este împărăția Cerului!”

Hrisostom Filipescu a distribuit clipul video postat de Real Time.






"Dragostea nu este nimic altceva decât durerea ta în inima mea, plângerea cu cei ce plâng și bucuria cu cei ce se bucură."

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu




Amintirile umede sunt cele mai preţioase. Ne împrietenim cu lacrimile. Ele ne ajută să depăşim pierderile. Cu toţii suntem răniţi. Unii mergem mai departe, alţii rămânem răniţi, blocaţi în spatele unei măşti. Cine şi-a spălat ochii cu lacrimi vede mult mai limpede decât cei care au ochii uscaţi. Toți se ceartă, dar prea puțini se mai iartă. Când vă certați țineți-vă de mână și vedeți cât vă ține. Unde există frică, iubirea nu poate exista. Forța cea mai puternică este iubirea… Niciodată nu-i putem schimba pe cei de lângă noi. Să ne oprim să jucăm roluri de victimă, salvator sau persecutor. Posibilele conflicte, rivalităţi sau invidii pot fi rezolvate în alte contexte. Să ne asumăm viața pe care o avem luându-ne înapoi puterea de a ieși din relațiile nocive! Când ceva te deranjează, pune piciorul pe frână. Repară ce este de reparat sau trimite la casat. „De ce”,„până când” sunt întrebări care produc panică și răzvrătire în suflet, făcându-l să se zbată ca un animal încolțit. Acceptarea este soluția. Mă mut în întrebare sau în răspuns? Iubiți mult și fiți ambasadorii iubirii acolo unde sunteți! Un om poate iubi de cel puțin atâtea ori cât spune că nu mai poate iubi. Astăzi am învățat că Iubirea niciodată nu se sfârșește, ci se transformă… Decât să închizi gura celuilalt cu un cuvânt, mai bine să o închizi cu un sărut… Sau cu un zâmbet dulce. Cald. Iubirea unește, iartă, vindecă. ..











OAMENI CU SPINI SAU OAMENI IMPOSIBILI ~ MARIA TIMUC






Un mare iniţiat, care comunica în mod conştient cu plantele, avea o grădină plină de cactuşi.

Într-o zi, cactuşii i-au transmis că-şi creşteau spini pentru că se apărau cu ajutorul lor de aceia care ar fi vrut să-i rupă şi să-i rănească.
Iniţiatul a decis atunci să le spună cactuşilor în fiecare zi :

”Vă iubesc foarte mult. Nu vreau să vă fac nici un rău. Puteţi să renunţaţi la spinii voştri”.
În timp, s-a întâmplat ceva extraordinar; cactuşii au început să-şi dea spinii jos.
Puii care răsăreau din ei, apăreau golaşi, fără nici un spine.
Era forma în care cactuşii răspundeau la iubire.

TOT ARTICOLUL AICI: https://fiituinsutimaa.wordpress.com...i-maria-timuc/

[latan.elena]

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13)