Elena Latan

[latan.elena]

Poemul vieții: „Am învățat…”

Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească.
Tot ce poți face este sa fii o persoană care iubeste.
Restul depinde de ceilalți.

Am învățat că oricât mi-ar păsa mie,
Altora s-a putea să nu le pese.

Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde, poți să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă,
ci pe CINE ai.

Am învăţat că ţi-e de folos farmecul personal
circa 15 minute.
După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari
cu ceea ce pot alţii să facă mai bine,
ci cu ceea ce poti tu sa faci.

Am învăţat că nu contează ce necazuri li se întâmplă oamenilor,
ci ceea ce fac ei, pentru a le rezolva.

Am învățat că poți strica totul într-o clipă
si să te doară inima, o viață.

Am învățat că oricum ai tăia,
orice lucru are două fețe.

Am învățat că e nevoie de mult timp
ca să devii persoana care vrei să fii.

Am învățat că e mult mai ușor
să reacționezi, decât să gândești.

Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi,
cu cuvinte calde.
pentru ca s-ar putea sa fie ultima oară când îi vezi.

Am învățat că poți continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poți.

Am învățat că suntem responsabili de ceea ce facem,
indiferent de cum ne simțim.

Am învățat că trebuie să te controlezi tu,
pentru a nu fi controlat de alții.

Am învățat că nu contează cât de fierbinte
este, la început, o relație;
pasiunea pălește cu timpul și ar trebui
să existe altceva care să-i ia locul.

Am învățat că eroi sunt cei care fac
ce trebuie, când trebuie,
Indiferent de consecințe.

Am învățat că pentru a ierta, e nevoie de exercițiu.

Am învăţat
că sunt oameni care te iubesc,
dar nu ştiu s-o arate.

Am învățat
că banii sunt o metodă jalnica de a-ți măsura valoarea.

Am învățat
că atunci când sunt supărat,
am DREPTUL să fiu supărat,
dar nu am dreptul să fiu și rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe,
chiar şi la distanţă.
iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.

Am învăţat că dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu,
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învățat că familia ta nu-ți va fi mereu aproape.
dar vor exista oameni cu care nu ești înrudit,
care vor avea grijă de tine, te vor iubi
și te vor învăța să te încrezi, din nou, în oameni.
Familie nu-ți este doar cea biologică.

Am învăţat că, indiferent cât de bun iţi este un prieten,
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii;
câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc, pentru durerea ta.

Am învăţat că desi trecutul şi circumstanţele îți pot influenţa personalitatea,
TU eşti singurul responsabil pentru ceea ce devii.

Am învățat că, uneori, când prietenii mei se ceartă,
sunt nevoit să aleg între ei,
chiar dacă nu vreau.

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă,
nu înseamnă că nu se iubesc.
Şi nici faptul că nu se ceartă, nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
şi nu faptele sale.

Am învățat că nu vom fi nevoiți să ne schimbăm prietenii,
dacă înțelegem că și prietenii se schimbă.

Am învățat că nu trebuie să fii atât de nerăbdător
să afli secretele cuiva.
pentru ca asta ti-ar putea schimba viața pentru totdeauna.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că, indiferent de consecinţe,
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi
ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore,
de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
când te strigă un prieten,
vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul,
pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede…

Am învățat că deși cuvântul “iubire” poate avea înțelesuri multiple,
își pierde valoarea, când e folosit prea des.

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil,
a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubit.

Kathy Kane Hansen

[latan.elena]

Echilibru – Marin Sorescu

Totul trebuie măsurat riguros,
Nimic să nu ne scape,
De la fluturii din jurul sufletului
Până la golul unde se pierd privirile
În gol
Totul - cântărit cu grijă.Astfel, îngrămădesc pe un talger
Cărţi şi frunze, orice,
Firele de praf care zboară liber prin camera mea
Le suflu cu multă măiestrie
Să se depună exact.Pe celălalt talger mă aşez eu
(Deşi nu mai voiam să mai fac nimic,
De răsunet mondial),
Dar îmi lipsesc, iată, încă multe fire de praf,
Multe raze îmi lipsesc, ca să fie un echilibru
Să se ducă vestea.

[latan.elena]

Ceea ce trebuie noi să învăţăm de-a lungul zilei este să rămânem.

Trebuie să te opreşti pentru a putea rămâne, dar rămânerea depăşeşte oprirea. Numai rămânând acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente în adâncul nostru.

Omul care rămâne intră într-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă în profunzimea lui. A rămâne înseamnă a învăţa să asculţi profunzimea. Când rămâneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, încet sau subit, te simţi o persoană diferită.

K.G. Durckheim



















M J Owen-Hughes Photography

[latan.elena]

Inima - Lucian Blaga

"O, inima! Mărturisiri afunde ard în ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
si-n înţelesuri mari
zvâcnirea i-o destram.

O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul,
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar, ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile îl ridicau peste Olimp
şi-şi ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.

O, inima: când para şi-o înabuşeşte
c-un giulgiu de linişte,
atunci îmi cantă,
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt şi mare visător,
care-a simţit îmbrăţişarea veşniciei
şi straniul fior
al înţelesului ce stăpâneşte deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.

O, inima: amurguri, când se lăsă grele peste ea
aud, cum tainic îmi şopteşte,
că ea e lutu-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs şiroaie sângele din trupul lui Iisus,
când ghimpii îl muşcau ca nişte ochi de farisei.

O, inima: când pieptul ea mi-l sparge cu
bătăi de plumb,
atunci îmi strigă îndrăzneată
că peste veacuri lungi şi goale şi pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna,
să fac-o altă lume
şi-o omenire
din neamuri mari de zei.
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
pe noul Adam."

[latan.elena]

"Nu înseamnă că, dacă veți alege calea binelui și a luminii, problemele voastre se vor rezolva imediat, greutățile voastre vor dispare și drumul se va deschide larg și lin în fața voastră. Să nu vă faceți iluzii: atât timp cât veți avea niște datorii de plătit pentru toate legile ce le-ați încălcat într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat, veți întâmpina greutăți și suferințe.

Numai după ce vă veți achita în mod cinstit datoriile, calea vi se va elibera.
Așadar, când trebuie să vă confruntați cu niște încercări, să nu vă revoltați și să nu vă descurajați. Încercați să depășiți aceste încercări, știind că vă sunt necesare și că nu trebuie să vă împiedice să continuați pe calea binelui și a luminii pentru a vă construi viitorul."
Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Nichifor Crainic

ARTA ŞI IUBIREA

Cu deopotrivă vrăji mistuitoare
Voi amândouă vă-mpletiţi în mers:
Ne doare dulce un surâs neşters
Cum cizelarea unui vers ne doare.

Dar muzica sonoră dintr-un vers
Şi ritmul inimii tremurătoare
Ne toarnă-n suflet marea sărbătoare
A armoniilor din univers.

Slăvite fiţi de-a pururi şi sfinte,
Voi, forţe ale artei şi iubirii;
Voi ardeţi raze-n plânsul omenirii,-

Senine flori pe-o jale de morminte, -
Prin voi ne fulgeră o clipă-n minte
Eternul zâmbet al Dumnezeirii.
















An He (1957) China

[latan.elena]

Atunci când cineva vorbeşte din starea de linişte, cuvintele poartă o transmisie de energie, o vibraţie. Este ca şi cum cuvintele ar fi pe planul al doilea. Cunoaşterea este transmisă de energia pe care o poartă cuvintele, sau, mai degrabă, de liniştea din spatele cuvintelor.
Eckhart Tolle



''Nu obosi niciodată să aştepţi, pentru că ziua cea mai frumoasă a vieţii tale poate veni mâine!
Poartă-te precum copacii care aşteaptă primăvara ca să se umple de frunze şi flori!''
Romano Battaglia














igor zenin photography

[latan.elena]

Viata nu este intotdeauna cum ne-o dorim, dar o traim cum putem mai bine. Nu exista viata perfecta, dar exista momente perfecte.
"Luna este „sus”, atunci când ne uităm la ea de pe Pământ. Cu toate acestea, cineva care se află în spaţiu, se poate uita la Lună „în jos”. Toate definiţiile dispar, atunci când perspectivele se schimbă. Nimic nu este adevărat – nimic, în sensul absolut. Adevărul este, ca să folosim expresia lui Hemingway, o sărbătoare cu dată schimbătoare."
Neale Donald Walsch

[latan.elena]

''Am gândit uneori destul de adânc, dar rareori cu plăcere, aproape totdeauna împotriva voinţei mele şi parcă forţat. Visarea mă destinde şi mă amuză, în timp ce reflexia mă oboseşte şi mă întristează. Să gândesc mi-a fost întotdeauna penibil, mi s-a părut lipsit de farmec. Uneori visările mele se termină cu meditaţia, dar cel mai adesea meditaţiile mele se încheie cu reveria; şi în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinăreşte şi planează deasupra universului, pe aripile imaginaţiei, cunoscând extazuri ce întrec orice altă plăcere.''

Jean-Jacques Rousseau, "Visările unui hoinar singuratic"

[latan.elena]

Imaginaţia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodată. Dar, fără ea, nu vom pleca nicăieri.



De când am apărut ca fiinţe umane, ne-am pus întrebări profunde, fundamentale, care inspiră uimire, ne emoţionează şi ne fac, fie şi parţial, conştienţi; întrebări despre originile conştiinţei şi a vieţii pe planeta noastră, despre începuturile Pământului, despre formarea Soarelui, sau cu privire la posibilitatea ca undeva, în tăriile cerului, să existe fiinţe inteligente, ca şi cea mai mare dintre toate întrebările – despre apariţia, natura şi destinul îndepărtat al Universului.



Trăim într-un vast şi minunat univers în care, zilnic, sori sunt creaţi şi lumi sunt distruse, unde umanitatea se agaţă de un bulgăre obscur de piatră. Semnificaţia vieţii noastre şi tărâmul nostru fragil derivă din propria noastră înţelepciune şi propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii.



Priveşte din nou acest punct. Acesta-i aici. Acesta-i acasă. Acesta suntem noi. Pe acest punct se află toţi cei pe care-i iubeşti, toţi pe care-i cunoşti, toată lumea despre care ai auzit vreodată, fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată... Acest punct este agregatul de bucurie şi suferinţele noastre, pe acest punct există mii de religii încrezătoare, ideologii, doctrine; aici trăieşte fiecare vânător, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţie, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, fiecare copil plin de speranţă, fiecare inventator şi explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare "superstar", fiecare "lider suprem", fiecare sfânt şi păcătos, din istoria speciei noastre; toţi aceştia au trăit aici – pe un firicel de praf, aflat în suspensie într-o rază de soare.



Noi ne dorim să găsim adevărul, indiferent de unde s-ar afla acesta. Dar pentru a găsi adevărul avem nevoie atât de imaginaţie cât şi de scepticism. Nu ne va fi frică să speculăm, dar vom fi atenţi să distingem speculaţia de adevăr.
Carl Sagan