Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Viata e zidita, pardosita si invelita cu frumuseti!
Tudor Arghezi
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
Viata e zidita, pardosita si invelita cu frumuseti!
Tudor Arghezi
‘'Hai sa impartim toamna si la partaj, sa luam: o frunza tu, o frunza eu, cinci vise tu, cinci vise eu, si tacerea ... cu rasariturile va fi mai greu, am sa-ti cedez totusi, numai ca sa-mi lasi mie noptile.''
Ion Minulescu
''Mie în schimb, fiind sărac, nu-mi rămân decât visele. Mi-am aşternut visele la picioarele tale. Păşeşte încet, calci pe visele mele.''
William Butler Yeats
Nichita Stănescu
Mister de băieţi
Ah, din fugă săream sub arţar,
smulgându-i o frunză cu dinţii!
(Pieile Roşii, pe sub arţar,
goneau, arătându-şi toţi dinţii!)
Iată lassoul, mâna, atentă,
ocheşte bizonul de aer...
Ah, din fugă săream sub arţar,
smulgându-i o frunză cu dinţii!
(Timp suspendat, ţie, copilărie,
văzduhu-ţi lingea talpa şi gleznele.)
Cum săreai sub arţar, copilărie,
cu genunchii lângă bărbie şi gleznele!...
Iată lassoul, mâna, atentă,
ocheşte bizonul de aer!
"Oamenii smeriți nu cad. Îi ține în brațe Dumnezeu."
Alexandra Svet
''Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră,
dar te doare când îl smulgi cu sila.''
Bogdan Petriceicu Hasdeu
Au fost spini care mi-au intrat în suflet, și au crescut flori din ei.
Alda Merini
Poate obiectivul nostru nu ar trebui să fie acela de a descoperi cine suntem, ci dimpotrivă, de a refuza cine suntem. Ar trebui să ne concentrăm și să-l construim pe cel care am putea fi.
Michel Foucault
Ieși din îngrădirea timpului și intră în grădina iubirii.
Jalal Rumi
Oamenii sunt cei care fac triste locurile.
Italo Svevo
Atâta timp cât culoarea pielii va fi mai importantă decât culoarea ochilor, vor fi mereu războaie.
Bob Marley
E așa de ușor să ne înfrumusețăm viața! Trebuie doar să spunem de fiecare dată un cuvânt frumos în loc să spunem zece cuvinte urâte.
Stephen Littleword
"Suntem mozaicuri, fragmente de lumină, iubire, poveste și stele magic adunate într-o singură ființă."
Anita Krizzan
Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările.
Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii despre care nu bănuieşti ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic.
Dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veşteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează şi, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorinţelor care nu se pot împlini…
În timp ce ura e suverană, n-o poţi smulge până nu creşte, înfloreşte şi piere singură, uneori după ce a reuşit să nimicească în prealabil viaţa unui cuplu.
Când faci dragoste, moartea îşi ia tălpăşiţa.
Forţa unui om de a îndura suferinţa e imensă şi n-ar fi dacă noi resurse de speranţă, care nasc în sufletul uman ca un val îndată ce valurile precedente s-au sfărâmat de ţărm, n-ar ţâşni din adâncuri şi nu ne-ar face iarăşi puternici.
Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.
Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.
Poate că realitatea să fie mai uşor de suportat decât imaginaţia.
Ispita lucidităţii care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubeşte cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil că, după ce vei afla, vei înceta să suferi.
O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea.
Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el.
Preţuirea celor pe care îi iubim e un sprijin, chiar dacă această preţuire nu măsoară exacta noastră valoare.
Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul.
Nicio femeie nu e frumoasă sau urâtă până când nu ajungi să o cunoşti.
Rostul vieții e să te bucuri că trăiești.http://webcultura.ro/rostul-vietii-e-sa-te-bucuri-ca-traiesti/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.09.2019 la 13:02.
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice.
Omul credincios stă în preajma valorilor permanente; este bun şi bogat.
Când trece peste el o încercare a vieţii nu se năruie, ci creşte.
Omul credincios se aseamănă copiilor:
râde cu lacrimile pe obraz.
Încercare, luptă şi bucurie.
Ernest Bernea, Îndemn la simplitate
„Eu am devenit versiunea mea proprie de optimist. Dacă nu pot trece printr-o uşă, voi trece prin alta – sau voi face o uşă. Va veni ceva minunat indiferent de cât de întunecat este prezentul.”
Rabindranath Tagore
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.09.2019 la 13:19.
Ce pierdere, ce pierdere, ce pierdere
Să rămâi treaz
În mijlocul celor ce și-au băut mințile
Și s-au intoxicat cu iubire.
Jalal al-Din Muhammad Rumi
foto: Oleg Oprisco
De ce nu vrei ca partea să regăsească întregul, raza, lumina? În inima mea eu conțin universul, în jurul meu lumea mă conține.
Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate barierele dinlăuntrul tău pe care ți le-ai construit singur pentru a te feri de ea.
Iubiții nu se întâlnesc la un moment dat. Ei sunt dintotdeauna unul în altul.
Eram zăpadă, tu m-ai topit. Solul m-a băut. Ceață a spiritului meu, eu mă înalț din nou spre soare.
Nu vei putea trăi fără flacără dacă ai cunoscut extazul arderii.
Pe cei care nu simt iubirea ca pe un torent, care nu beau zorile ca pe o ceașcă de ceai, sau care nu-și fac comoară dintr-un apus, pe cei care nu vor să se trezească, pe aceia lăsați-i să doarmă.
Dacă nu vrei să-i simți parfumul, nu intra în grădina iubirii.
Dacă nu vrei să te dezbraci, nu intra în torentul adevărului.
Doar cu inima poți atinge cerul.
Fără iubire lumea ar fi neînsuflețită.
Rumi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.09.2019 la 19:15.
O pată de cafea
Cafeaua de dimineaţă
El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
– cercuri a făcut –
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
şi s-a ridicat,
şi-a pus pălăria
cu un gest distrat,
şi-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
(şi atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
şi am plâns…
am plâns…)
Jacques Prévert (traducere de Gellu Naum)
***
Anul 1939
Baudelaire obişnuia să vină
în casa noastră şi să mă urmărească atent
cum râşneam cafea.
Asta se întâmpla în anul 1939,
când noi locuiam în periferiile jegoase
ale Tacomei.
Mama turna
boabele de cafea în râşniţă.
Eram copil
şi învârteam
manivela
pretinzând că râşniţa
ar fi o flaşnetă,
iar Baudelaire se prefăcea
că este maimuţă,
ţopăind
şi ţinând în mână
o ceaşcă de tablă.
Richard Braudigan (traducere de Petru Dimofte)
***
Ţie, căreia
Crăp uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Şi pe cearşaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
Tudor Arghezi
***
Ruba’iyat 1966
Eram un punct de praf măsurat în molecule,
Acum sunt piscul înalt al muntelui, acoperit de zăpezi;
Eram ca un bob de cafea uitat într-un vas gol,
Acum sunt unda de lumină călăuzind mulţimi.
Mi-ai domolit foamea, mi-ai stins mânia,
Energia ta îmi hrăneşte vocea, radiază în inima mea;
Acum sunt miezul cuvintelor vii curgând
De pe buzele mele ca lava topită, scânteind de bucurie.
Rumi (traducere de Petru Dimofte)
***
Carte poştală 2
Stau într-o cafenea la Târgu Mureş
Şi beau cafea.
Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un şef
Şi întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Şi mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureş,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureş…
Romulus Vulpescu
***
Am zărit lumina
Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
Marin Sorescu
***
Dulap
Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.
Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.
Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.
Emil Brumaru
(selecție realizată de Odilia Roșianu)(sursa foto: larevista.ro)
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/o-pata-de-cafea?
Momentan sunt 335 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 334 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje