„Există un moment când cuvintele se termină şi atunci ... liniştea ... începe să povestească!”
„Există un moment când cuvintele se termină şi atunci ... liniştea ... începe să povestească!”
Biografie-Lucian Blaga
Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.
Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.
Pastorita
George Cosbuc
Umbre mari rasar pe cale,
Ziua moare dupa culmi;
De pe coasta, pe sub ulmi,
Se scoboara mieii-n vale.
Obosit si bland popor!
Si cantand, paseste-agale
O copila-n urma lor.
Noapte buna, soare sfant,
Pana maine! Noapte buna!
Maine iar vom fi-mpreuna,
Tu sa razi si eu sa cant.
Maine pana-n zori te scoala,
Ada flori de-argint in poala
Si le-asterne pe pamant!
Si, murind, intinereste
Soarele de dragul ei,
Si-o cununa de scantei
El prin par i le-mpleteste:
Maine daca n-oi veni.
Paru-n apa ti-l priveste,
Dor de mine de-ti va fi!
Si-i va fi de soare dor!
Maine blonda pastorita,
Despletind a ei cosita
Toata ziua la izvor,
Va privi cu drag la plete
Pline de-aur ce i-l dete
Soarele ascuns sub nor.
Pictură - Nicolae Grigorescu Ciobănița"
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.09.2019 la 23:03.
Ion Apostu - Neîmblânzită încă...
,,Neîmblânzită eşti, sălbatică făptură,
Prin vene-ți curge sânge de aprigă lupoaică!
Agilă te fereşti, spre-a nu cădea captură
Nici lupului cel tânăr, nici capului de haită!
Ți-i mersul de felină, ți-s paşii ca o umbră,
Când nu te vrei privită, nu-s ochi să te zărească!
Lumina nu te vede, alegi calea cea sumbră,
Aluneci ca năluca în lumea-ți feciorească.
Şi câtă-nverşunare ai semănat prin gânduri...
Câți au jurat c-odată te-or prinde în cătare!
Cu childuri măiestrite şi măiestrite rânduri
Sperat-au toți nebunii, la marea vânătoare!
Nebuni nu-s numai ei, şi eu mă voi scrânti,
Mă roade dulcea boală şi n-am să cat alt leac!
Voi fi un lup dibaci şi când te-oi încolți
Adulmecându-ți urma...îți voi veni de hac!"
Dimitra Milan: https://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.09.2019 la 00:44.
„Visele nu se risipesc. Dar nici nu zboară, dacă nu le dai aripi.”
Pablo Neruda
Frunzisuri
NIchita Stanescu
Se apropie aniversarea frunzelor
lovite de ploaie !
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut !
Deci, spun :
Se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed carea ne-a-nfasurat
înserarile.
Inima, inima, planeta misterioasa,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
Imaginile tale tandre, puțin fluturate
de respirația mea .
Se apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie !
Aniversarea pietrelor de caldarâm in
care
potcoava lunii va izbi, cand voi trece
ridicat in sa
Aniversarea bicicletelor rezemata de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mâneca,
aniversarea tuturor vorbelor care țin in dinții literelor
dorințele, dragostea...
Inima, inima, planeta Misterioasa
pe care mi-ar fi plăcut sa trăiesc si sa mor !
Îngerii nu poartă poveri pe spate, ci aripi. În spatele fiecărui om stă cel puţin un înger şi fiecare povară pe care ţi-o pune viaţa în spate nu este altceva decât o pereche de aripi noi, ce nu s-au deschis încă. Te ridici de sub greutăţi abia atunci când reuşeşti să-ţi transformi poverile în aripi. Cele mai puternice aripi pe care le primeşti in viaţă sunt; Iubirea, Credinţa şi Curajul!
~ EIN ~ ©
Timpul este moneda vieții tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine.
Omul e un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare.
Vieţile noastre sunt ca o lumânare în întuneric.
Nimic nu se întâmplă înainte de a fi visat.
Carl Sandburg
"Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari - când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine şi le purtăm cu noi - şi suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem şi ne bucurăm, fiindcă sunt şi altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândeşti."
Radu Tudoran
”Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea!”
Liviu Rebreanu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.09.2019 la 00:54.
Momentan sunt 111 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 111 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje