''Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.''
Marin Bunget
''Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.''
Marin Bunget
''Există toamna anotimpurilor și toamna inimii; și dacă se întâlnesc, chiar și doar pentru puțin, se naste o dragoste care durează pe viață.''
Drumul vieţii trebuie să fie parcurs ca un film de lung metraj pe care-l revezi cu plăcere.
Betty Marcovici
Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăție, prin onoruri din anii maturității, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.Dar, pe măsură ce viața se duce și toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândețea, liniștea și bogăția spiritului, ca un aer proaspăt și îmbălsămat, îți umplu viața,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate și merele coapte atârnă, obosite și leneșe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniștite și mai fericite zile dintre toate,
Liniștitele și fericitele zile senine.
Walt Whitman
"Nimeni nu ne-a putut defrişa munţii de doine!"
Vasile Ghica!
Sufletul nostru ca un ocean...
În care unii oameni fac surf la suprafaţă, ani de zile, necunoscându-ne decât valurile, furtunile, liniştile aparenţele. Nebănuind că stâncile ce le apar uneori în cale sunt doar vârfuri de munţi ce se lasă întrezărite... Sau iceberguri ce au provocat atâtea naufragii...
În timp ce alţii vin uneori pentru câteva clipe, ne privesc în ochi parcă de dincolo de vremi, ne luăm de mână şi coborâm împreună în adâncuri, printre comori ascunse în corăbii neatinse de veacuri, printre culori şi bogăţii şi taine de nebănuit... Lumea întreagă, cu toată nebunia şi gălăgia ei dispare, în timp ce noi ne scufundăm în adâncuri pentru câteva clipe ce par o veşnicie. Un basm. Un vis frumos. Şi apoi ne întoarcem uşor la suprafaţă. La cotidian, la zgomot, la timp... Înapoi printre oamenii ce fac surf grăbiţi pe valuri din ce în ce mai tulburi şi mai agitate...
Au fost doar câteva clipe prin adâncuri, dar viaţa nu mai e niciodată la fel. Zâmbim când oamenii vânează grăbiţi valurile sufletului nostru... Sau se feresc de ele, neintrezărind însă altceva... Zâmbim, pentru că ştim că undeva, acolo în adâncuri, sunt corăbii pline de bogăţii, e o altă lume, cu alte culori, atât de vii... Cu atâtea taine, cu atâtea minunăţii... Uneori ochi ce ne zâmbesc tainic ne iau de mână şi coborâm împreună din ce în ce mai adânc... Alteori nu. În timp ce noi mergem înainte, orice ar fi, cu sufletul nostru ca un ocean... În care atâţia trecători grăbiţi fac surf la suprafaţă...
"Floarea din Asfalt"- Alexandra Svet
Elena Kalis Underwater Photography
Lucrurile frumoase trebuie simţite cu inima
"Lucrurile cele mai bune şi mai frumoase nu pot fi văzute şi nici măcar atinse. Ele trebuie simţite cu inima", a spus Hellen Keller. În afara "simţirii cu inima", frumosul lucrurilor sau al fiinţelor din jurul nostru ar putea rămâne o simplă idee sau o iluzie, bună pentru poeţi şi inocenţi. Lumea văzută din minte ne prezintă adesea durerea, limitele, frământarea, constrângerile şi debusolările vieţii de zi cu zi, din care frumuseţea lipseşte, iar fericirea-i ascunsă în frânturi inconsistente. Mintea ne arată continuu ceea ce nu avem, ceea ce ne lipseşte, ceea ce nu-i bun, ceea ce poate fi judecat, ceea ce-i imperfect şi dureros. În căutarea-i frenetică după suferinţă, mintea pare să spună că-şi refuză în fapt fericirea, în vreme ce pretinde că se află pe drumul către căutarea ei.
Numai inima noastră poate trăi îngăduinţa şi libertatea de a simţi frumosul, şi asta pentru că inima nu gândeşte în perimetrul îngust al realităţii exterioare. Ea se surprinde pe sine... într-o amplă şi fascinantă bucurie a comuniunii subtile dintre om şi Dumnezeu. Pentru ca omul să poată vedea lucrurile frumoase, are nevoie să le simtă cu inima. Şi dacă inima lui este "închisă", îşi pierde puterea de a simţi. Oricât de fastuoase apariţii şi-ar face prin vieţile noastre lucrurile frumoase ale acestei lumi, mintea s-ar putea zgribuli în frică şi ar putea suferi năprasnic în faţa lor. Mintea se raportează la experienţa de acum prin emoţiile înregistrate în subconştient în relaţia cu experienţele din trecut. Dacă experienţa de iubire din trecut a fost trăită ca o durere, atunci durerea emoţiei de atunci apare tulburător în faţa experienţei frumoase de astăzi. De aceea omul nu poate recunoaşte lumea sau experienţa frumoasă cu mintea, exceptând situaţia în care experienţa frumoasă din trecut a fost... chiar frumoasă. În faţa iubirii, mintea se poate trezi asaltată de îndoieli şi zbucium, de gelozie şi candoare teribilistă, de suferinţă şi deziluzie dacă iubirea din trecut a fost deziluzie şi suferinţă.
Dar inima, inima trăieşte pe alte coordonate. Inima nu înregistrează trecutul. Inima nu este interesată nici de viitor. Ea simte Acum, pur şi simplu. Ea simte frumosul şi-ţi spune asta în clipa în care tu însuţi simţi. Inima se bucură chiar în clipa aceasta şi gata. Ea este întotdeauna deschisă pentru trăirea frumosului. Ea îl percepe continuu "acum", dincolo de raţiune, dincolo de judecată, dincolo de experienţa prin care ai perceput lumea. Pentru inimă, lumea-i frumoasă şi viaţa-şi desfăşoară surâsul incandescent în fiecare clipă. Inima-i deschisă pentru a simţi cele mai bune şi mai frumoase lucruri, şi acesta-i norocul nostru. Dacă inima n-ar simţi - fie şi fugar - frumuseţea lucrurilor, ne-am transforma în deşerturi vii, în pietre sau în obiecte mişcătoare. Poate că şi lumea jucăriilor ar fi mai vie decât un om... căruia inima nu-i impune uneori să simtă frumosul, binele şi chiar fericirea.
Fiinţa umană nu poate supravieţui în afara simţirii din inimă. Bebeluşii nemângâiaţi ajung să moară ori stagnează la nivelul creşterii. Fără atingerea răsărită din inimă, spiritul ascuns într-un bebeluş preferă să dispară. Adolescentul, adultul, tânărul, bătrânul, filozoful, savantul, gunoierul, bunul şi răul au - în egală măsură - nevoia vitală de a simţi cu inima. Omul se ofileşte fără să se deschidă pentru propria-i inimă. Frumuseţile toate ale lumii de-ar sta înşiruite pe garduri în faţa unei inimi închise, ar fi în zadar... În faţa unei minţi marcate de experienţa răului, inima se închide, iar fiinţa frumoasă din interior se ascunde percepţiei. Noi avem nevoie să ne deschidem inimile şi pentru asta... putem fi atenţi la frumos. A fi atent la frumos deschide inima. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-ţi reda... puterea naturală de a simţi cu inima..."
Sursa:http://mariatimuc.blogspot.ro/…/lucrurile-frumoase-trebuie-…
Serile de toamna de Duliu Zamfirescu.
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu fața purpurie,
A nopților fermecătoare Doamnă.
Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristețe:
Există oare-atâta frumusețe
În fire, — așa cum o simți tu, poetul?
Ori suntem pradă — o! gândire-amară!
De-a simțurilor noastre amăgire
Ce-aruncă-un văl frumos peste-o neștire,
Și totuși, Doamne, ce frumoasă seară!
„Unele lucruri ne duc într-o lume dincolo de cuvinte...”
Aleksandr Soljeniţîn
„În prezent, în starea de dincolo de cuvinte, dincolo de gânduri, pe tărâmul de conştiinţă fără gânduri este momentul când Divinul Îşi revarsă binecuvântările.
Pentru a ajunge la Realitate, în Prezentul etern, trebuie să ne naștem a doua oară, trebuie să fim Sinele, dar Sinele este dincolo de ego şi superego, de trecut si viitor. Doar în prezent nu mai trăiţi cu termeni relativi, ci trăiţi cu Absolutul.
Întreaga știință a lui Dumnezeu vă va fi complet dezvăluită. Veți afla întreaga știință a legilor divine. Ele sunt foarte diferite de legile obișnuite pe care le cunoaștem noi. Însă întâi de toate intrați în împărăția lui Dumnezeu. De aceea spun că mai întâi trebuie să vă nașteți din nou. ”
Shri Mataji
"Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer."
Nichita Stănescu
Momentan sunt 267 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 267 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje