Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
"Dacă mai ai doar un zâmbet, oferă-l oamenilor pe care-i iubești. Apoi ieși pe stradă și începe să spui ”Bună dimineața” la străini."
Maya Angelou
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
"Dacă mai ai doar un zâmbet, oferă-l oamenilor pe care-i iubești. Apoi ieși pe stradă și începe să spui ”Bună dimineața” la străini."
Maya Angelou
„Adevărata fericire costă puţin. Când costă mult, nu e de soi bun.”
Chateaubriand
„Am descoperit că atunci când iubești viața, viața te iubește și ea la rândul ei.”
Arthur Rubinstein
"Iubirea este un cristal nemaipomenit de fin, ce atârna de un fir de mătase."
Frans Eemil Sillanpää
„E atât de ușor să trăiești pe lume, dacă urmezi acel adevăr simplu, că bunătatea, iubirea, deschiderea sunt cele mai bune și mai accesibile căi de a te apropia de oameni.”
Lev Tolstoi, „Anna Karenina”
”Ca să-ți dai seama cât prețuiește viața ta, de cum ai izbutit s-o valorifici, gândește-te că mâine ar putea fi ultima zi. Dar nu ultima zi a vieții tale - căci atunci ai mai putea găsi vreo mângâiere: ai scris ceva, ai ajutat pe cineva, vei putea consola pe vreun cititor dupa cincizeci-șaizeci de ani de la moartea ta - sau, dacă ai activat în istorie, ai modificat istoria țării tale, ai contribuit la înălțarea sau salvarea neamului tău, etc. O asemenea moarte e consolatoare - și totuși ea nu validează viața pe care ai dus-o. Dar gândește-te că mâine ar putea fi ultima zi a lumii. Că mâine pământul se reîntoarce la modul lui predestinat: de gaz. Vezi, atunci, ce-ți mai rămâne din viața ta: doar binele pe care l-ai făcut, dragostea pe care ai împărtășit-o, mângâierea pe care ai dăruit-o altora”.
Mircea Eliade, ”Jurnal ,,
"Viaţa, de fapt, este o chestie foarte simplă şi omul trebuie să depună foarte mult efort pentru a o strica."
Anton Cehov
”Timpul schimbă multe, dar nu șterge nimic!”
E o mare înțelepciune să știi unde trebuie să te oprești atunci când vrei să ajungi departe.
Jean Cocteau
În momentul în care crezi că ai ajuns la capătul a ceva, ești un om pierdut. Nu ajungem niciodată la capătul a ceva, problemele noastre se reînnoiesc continuu și merg mereu mai departe.
Karl Popper
Maria Callas: Artistul rămâne pentru vecie
Marea Egee își poartă calm valurile calde până la țărmul argintat și aduce din larg un cântec de dragoste și moarte care înfioară întreaga zare, lăsând posterității un nume emblematic: Maria Callas. Numai Grecia putea zămisli, din sevele ei orfice, un destin atât de impresionant prin tragismul său înalt: între artă și iubire, Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos (2.12.1923 – 16.09.1977), supranumită „La Divina”, „Regina della lirica”, ”Prima Donna assoluta” i-a fost hărăzită o ardere intensă, până la ultimele resorturi sufletești a căror pâlpâire s-a stins într-o tăcere absolută.
Alţii au hotărât că sunt făcută pentru cântec, pe vremea când n-aveam decât 4 ani şi când detestam asta. Iată de ce am avut dintotdeauna un sentiment de iubire şi ură pentru cântec.
O operă începe cu mult înainte de ridicarea cortinei şi se termină cu mult după ce s-a lăsat cortina. Opera începe în imaginaţia mea, devine viaţa mea şi rămâne o parte a vieţii mele, cu mult timp după ce am părăsit clădirea operei.Idolatrizată de publicul care o primea cu inima deschisă și neistovite urale, cea mai mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XX-lea a avut la picioare scenele consacrate ale lumii: Covent Garden, Scala, Opera din Atena și Paris, Metropolitan Opera, dând augustă viață unor personaje celebre din operele lui Verdi, Puccini, Ludwig van Beethoven prin vocea ei cu un timbru divin, inconfundabil. Aceeași voluptuoasă pasiune o va distruge însă în intimitate, pentru că va iubi fatal, închinându-și sufletul unui bărbat celebru, de sub fascinația căruia nu se va putea sustrage niciodată: Aristotel Onassis.
Maria Callas ;i Aristotel OnassisSfârșitul ei, la numai 53 de ani, consumat în singurătatea locuinței din Paris, devenită loc de recluziune după moartea lui Onassis, stă sub semnul incertitudinii, dar afirmația lui Placido Domingo, prietenul ei etern fidel, care a cunoscut-o îndeaproape, ar putea închide cercul speculațiilor: „Cred că n-avea nevoie să se sinucidă, era destul să se lase să moară de durere.“ Din vocea ei va răzbate ad aeternum dramatica încercare a femeii superior înzestrate cu frumusețe și talent de a găsi absolutul în marile pasiuni ale existenței sale, atâta timp cât valurile Egeei îi vor purta cenușa dincolo de asfințit.
Fie te naşti artist, fie nu. Şi rămâi artist, chiar dacă vocea ta nu mai e un foc de artificii. Artistul rămâne pentru vecie.
„Tot ceea ce trebuie ştiut despre mine se află în muzică”, spunea Maria Callas, iar rolul Violettei din „Traviata” de Verdi o dovedește cu prisosință.
Sursa:https://bel-esprit.ro/maria-callas-a...e-pentru-vecie
Maria Callas YOUTUBE:https://www.youtube.com/results?sear...y=Maria+Callas
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.09.2019 la 21:30.
Şi când nu pot să mă rog, iubesc mai mult.
Iubesc şi sărut mâini care cândva m-au rănit. Poate pe nedrept.
Ochi care m-au judecat. Poate pe nedrept.
Inimi care m-au alungat. Poate pe nedrept.
Iubesc şi îmbrăţişez, tare tare de tot, orice suflet care m-a făcut cândva să plâng. Poate pe nedrept.
Iubesc şi sărut uşor orice rană făcută cândva de cei care m-au iubit prea puţin. Sau prea mult. De cei care m-au înţeles prea puţin. Sau deloc. Şi mulţumesc, cu iubire, în gând. Pentru rana care m-a învăţat să zbor. Pentru suferinţa care m-a făcut să caut bucuria pe care nu ţi-o poate lua nimeni.
Şi după ce iubesc în gând tot ce ar fi în mod normal mai greu de iubit, iubesc aşa, pur şi simplu, un necunoscut.
Iubesc un copil care plânge astă-seară, cu lacrimi grele, neştiute şi neşterse de nimeni aici pe pământ. Adunate sus în ceruri, în coşuleţele acelea cu lacrimi curate de jertfă purtate de îngeri spre rai.
Iubesc şi mângâi în gând omul bolnav care priveşte pe geamul spitalului trecătorii, dorindu-şi să mai fie ca ei.
Iubesc şi învelesc în gând bătrânul sărac care a adormit în sfârşit întins lângă chioşcul de ziare, bucuros că iarna mai întârzie puţin. Bucuros pentru pâinea caldă pe care a căpătat-o astă-seară. Bucuros că luna i-a zâmbit, mare ca un dovleac, aşa cum era în copilărie. Bucuros că parcă astă-seară nu se mai simte atât de singur şi de al nimănui.
Iubesc şi mângâi în gând bătrânica de la ţară, care adoarme singură în căsuţa ei, cu grija zilei de mâine, cu teamă pentru pământul ei de care nu ştie ce se va alege de mâine încolo, cu dor de copii şi de nepoţii ei pe care nu i-a mai văzut de atâţia ani. O învelesc uşor şi o sărut pe frunte în gând, aşa cum ar săruta-o nepoata ei, de-ar fi aici, dându-i uşor la o parte şuviţa albă de pe fruntea brăzdată de riduri. Rostim împreună Tatăl Nostru în şoaptă şi o ţin de mână până adoarme, în sfârşit liniştită.
Iubesc inima femeii care astă-seară plânge de prea multă iubire care nu-şi găseşte locul într-o lume prea săracă de suflet. Şterg în gând lacrima de sânge a altei femei care iubeşte un bărbat pe care l-a întâlnit prea târziu. Şi o şterg şi pe a lui, cel care adoarme cu ea în gând. Iubesc lacrima iubirii lor imposibile, care se duce şi ea în rai, în coşuleţul cu lacrimi purtat de îngeri. De data asta, de îngeri mai mari. Iubesc sufletul trist al altei femei care se simte atât de singură încât dacă nu ar fi credincioasă s-ar sinucide... şi iubesc mâinile muncite ale unei mame, epuizate după o zi dăruită toată altora... zi în care nu a avut timp nici să se aşeze câteva clipe. Iubesc inima bărbatului dezamăgit care a realizat astăzi că femeia adorată nu era Dulcineea. Şterg în gând lacrima altuia care a fost trădat de cea de la care se aştepta cel mai puţin. Când se aştepta mai puţin. Iubesc inima puştoaicei de liceu care adoarme în sughiţuri de plâns că băiatul de care e îndrăgostită n-a văzut-o nici azi... Iubesc atâtea inimi care sângerează acum, parcă mai mult la cea târziu din noapte...
Chiar dacă ei nu ştiu, îi iubesc. Aşa, de nicăieri, din necunoscut.
Fiindcă uneori nu pot să mă rog. Şi atunci, iubesc mai mult.
E atâta nevoie de iubire în lume... Chiar dacă pare să vină de nicăieri, din necunoscut.
Iubirea e iubire, îşi face ea drum... Către atâtea inimi care adorm astă-seară plângând. Şi poate totuşi vreuna din inimi va zâmbi. Ca de-o mângâiere venită de nicăieri, din necunoscut. Şi poate va adormi, totuşi, astăzi, zâmbind. Fără să ştie de ce. Fără să ştie că o inimă care astăzi nu s-a putut ruga, s-a hotărât, pur şi simplu, să iubească mai mult. Aşa…un necunoscut.
"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.09.2019 la 21:52.
Fiecare vis la care renunți e o bucățică din viitorul tău care încetează să existe...
Steve Jobs
Fericirea durează atât cât omul ştie s-o preţuiască cum se cuvine.
Tadeusz Dolega-Mostowicz
Dacă m-ai fi cunoscut, ai fi putut regăsi ceea ce de fapt nu pierduseși niciodată.
Stefan Zweig
Omul trebuie să fie destul de matur ca să-și recunoască greșelile, suficient de deștept ca să învețe din ele și îndeajuns de puternic ca să le îndrepte.
Alphonse Allais
Devenim constructorii propriului nostru destin atunci când încetăm să pozăm în profeții lui.
Karl Popper
Toate lucrurile mari pe care le învatam de la viata ne vin ca niste surprize.
Charles Sanders Pierce
Frumosul e un amestec în proportii potrivite de infinit si finit.
Platon
Suntem atât de obişnuiţi să ne ascundem de alţii, încât în cele din urmă ne ascundem de noi înşine.
François de la Rochefoucauld
Poți fugi de orice pe lumea asta, numai de tine însuți nu.
Stefan Zweig
Sri Vijan
''Inteligența inimii aduce poezie în viața ta, îți învață pașii să danseze, îți face viața o bucurie, o sărbătoare, un râs continuu. Îți dă simțul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevărata viață.Viața care e trăită cu capul e o viață mecanică. Devii un robot – poate foarte eficient. Roboții sunt foarte eficienți, mașinăriile sunt mai eficiente decât omul. Cu capul poți câștiga multe, dar nu vei trăi multe. Poți avea un standard de viață mai bun, dar nu vei mai avea viața.
Viața este a inimii. Viața poate crește numai în inimă. Viața, dragostea, spiritul cresc numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înțeles, important vine din inimă. Inima este centrul, capul e doar periferia. A trăi cu capul înseamnă a trăi la periferie, fără să ajungi să cunoști vreodată frumusețile și culorile centrului.A trăi cu inima și a te folosi de cap ori de câte ori este nevoie înseamnă inteligență.''
Osho
Doamne, nu știi cât de mult m-am zbătut să îți aduc o ofrandă dar oricât am căutat, nimic nu mi s-a părut potrivit.
Ce rost are să îi duc aur, unei mine de aur, oceanului apă sau Orientului mirodenii?
Nu are nici un rost să îți ofer inima și sufletul pentru că le ai deja așa că ți-am adus o oglindă, în care să te privești și să îți amintești de mine!
Rumi
Vezi că această lume trece.
Nu, ea nu trece.
Dumnezeu nu sterge din ea decât întunecimea ei.
Angelus Silesius
''Vreau sa cred in magia acestui univers ardent si uluitor, in semnificatia si puterea simbolurilor, in miracolul fiintei mele si al tuturor muritorilor, in divinitatea care este atat de aproape de noi si care tanjeste sa fie si mai aproape, in ametitoarea, damnata minune a cerului pe care eu o vad deasupra mea si la care pot gandi dedesupt.''
Dylan Thomas
Momentan sunt 247 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 247 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje