Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
" Păstrează-ţi libertatea sufletului tău!
Păstrează-ţi puterea spiritului tău!
Păstrează-ţi lumina minţii!
Tine binele din inima ta!"
Petru Deunov
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
" Păstrează-ţi libertatea sufletului tău!
Păstrează-ţi puterea spiritului tău!
Păstrează-ţi lumina minţii!
Tine binele din inima ta!"
Petru Deunov
"Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori şi care a iubit mult; cel care s-a bucurat
de respectul oamenilor inteligenţi şi de dragostea copiilor;
cel care a acoperit nişte nevoi şi care şi-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumuseţea Pământului,
pe care a reuşit să o facă şi altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeauna tot ce este mai înălţător în ceilalţi
şi care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viaţă a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare."
Bessie A. Stanley
" Câte binefaceri sunt pe lume care nu costă nimic și fiindcă sunt atât de ieftine, nu le prețuiește nimeni.”
Mihail Drumeș
Nu răsturna fără să poţi înlocui; nu dărâma fără să poţi clădi; nu tăgădui fără să poţi crea.
Nicolae Iorga
" In viața fiecăruia se întâmplă o minune, mai mare sau mai mică! Omule o vezi? Suflete o simți?!"
Pr. Hrisostom Filipescu
„Aş vrea să-mi umplu sufletul de mişcarea şi de priveliştile ce mă înconjoară.”
Alexandru Vlahuţă
În universul în care am văzut lumina zilei, un rost era indispensabil, iar viața semăna cu un ritual.
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
Oriunde există un Centru al lumii.
Odată aflat în acest centru, esti la tine acasă,
esti cu adevărat în adevăratul sine si în centrul cosmosului.
Exilul te ajută să întelegi că lumea nu îti este niciodată străină, de îndată ce ai în ea un centru.
Mircea Eliade - Încercarea labirintului
Cu Toamna în odaie
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Și la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Și țigări de foi din Rotterdam...
Am privit în jurul meu și-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine știe când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
«Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...»
Și femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă și umilă
Ca o mincinoasă profeție
De Sibilă...
A intrat...
Și-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Și cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...
Ion Minulescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.09.2019 la 18:05.
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă…
Şi codrul sălbatec vuieşte –
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
– Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă –
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
George Bacovia
Toamna
Tudor Arghezi
Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.
Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut --
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată
S-aplec la sărutare o frunte vinovată
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.
Şi cum scoboară noaptea, al'dată aşteptată,
Îmi pare veche luna -- şi steaua ce se-arată,
Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.09.2019 la 21:50.
Ana Blandiana - Dans în ploaie
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
Momentan sunt 76 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 75 vizitatori)
Marcaje