Elena Latan

[latan.elena]

Muntele Athos









Intelepciune de la Muntele Athos


Cine este cel mai bun profesor?

– Suferinta.



Iar cel mai rau profesor?
– Placerea.



Care este insusirea cea mai rara?
– Capacitatea de a da.



Care este cea mai buna insusire?
– Capacitatea de a ierta.



Care este cea mai dificila insusire?
– Capacitatea de a tacea.



Care este cea mai importanta insusire?
– Capacitatea de a cere.



Care este cea mai necesara abilitate?
– Capacitatea de a asculta.



Care este cea mai periculoasa lupta?
– Cea fanatica.



Care este obiceiul cel mai neplacut?
– Cheful de cearta.



Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multa.



Care persoana este cea mai puternica?
– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.



Care persoana este cea mai slaba?
– Oricine se simte mai puternic.



Care este persoana cea mai inteligenta?
– Cea care isi urmeaza inima.



Ce afectiune este cea mai periculoasa?
– Atasamentul de corpul fizic.



Cine este cel mai sarac?
– Cine iubeste cel mai mult banii.



Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.



Cine este cel mai slab?
– Care Invinge pe altii.



Cine este cel mai puternic?
– Care isi invinge sinele.



Cum sa te lupti cu problemele?
– Cu bucurie.


Dar cu suferinta?
– Cu rabdare.



Care este semnul unui suflet sanatos?
– Credinta.



Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.



Care sunt semnele actiunilor gresite?
– Iritarea.

Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufleteasca.

Autor-Calugarul Simeon, Muntele Athos

[latan.elena]

Legea afinității – o cheie a împlinirii spirituale




“Nu veți reuși niciodată să înfăptuiți niște mari transformări în viața voastră psihică atât timp cât nu veți înțelege secretul magic al legii afinității. Această lege a afinității vă spune că, fiecare din gândurile, din sentimentele voastre, de o natură bine determinată, vor trezi în spațiu niște forțe de aceeași natură cu ele, iar aceste forțe se vor îndrepta spre voi.

Dacă aceste gânduri și sentimente sunt obscure și răuvoitoare, veți atrage niște influențe negative; dacă sunt luminoase, generoase, veți atrage niște binecuvântări. Vă puteți împlini toate dorințele, dar numai proiectând niște gânduri și sentimente de o natură corespunzătoare acestor dorințe. Gândurile și sentimentele voastre determină cu siguranță calitatea unor forțe și elemente ce vor fi trezite foarte departe, undeva în spațiu, și care mai devreme sau mai târziu vor ajunge la voi.

Legea afinității este una dintre cele mai mari chei ale împlinirii spirituale.”

Autor:Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Sandor Kasza


Bună dimineața
și o duminică binecuvântată prin grația divină a iubirii voastre autentice, împărtășită etic ca energie și lumină vie, celor care o știu primi și prețui asemeni vouă, ca valoare, fără a o ignora, a o nesocoti sau risipi.

Atunci când Dumnezeu ne vorbești și răspunde rugăciunilor noastre prin iubirea și darurile sale, este important să învățăm să-L ascultăm și să-i primim mesajele... Vezi mai mult

[latan.elena]

Interviu cu K. Martin-Kuri



KMK: Oamenii îşi explorează propria spiritualitate pe multiple căi. Una dintre ele este aceea de a se orienta către sinele lor superior sau, poate, către îngerul lor păzitor. Dar eu simt că este o metodă şi mai bună, care a reuşit în cazul meu şi ştiu că dă roade şi în cazul altora. Această metodă este expansionarea conştiinţei prin dezvoltarea unor forme noi şi elevate de imaginaţie şi de vizualizare, un gen de inspiraţie care permite interacţiunea cu sferele cereşti. Inspiraţia provine din cuvântul inspirare, "a inspira, a trage aer înăuntru".

Mai este încă un nivel unde suntem capabili să interacţionăm cu sferele cereşti. Al treilea nivel este cel mai puternic dintre toate. Şi cred că suntem conduşi într-acolo. Este vorba despre dezvoltarea intuiţiei pure. Când avem dinamizată acea intuiţie pură, devenim ceea ce intuim. Deci, dacă-l intuim pe Dumnezeu, vom deveni conectaţi cu Divinul. Este o diferenţă între a privi în sus şi a spune că ceva divin coboară şi vine către mine şi a aspira cu putere să ne înălţăm către acel nivel de conştiinţă. Eu prefer să mă înalţ către acel nivel de conştiinţă – şi, din fericire, reuşesc să o fac.



TOT ARTICOLUL AICI: http://angelinspir.ro/interviu-cu-k-martin-kuri-2--301.html




Despre K. Martin-Kuri


Interviu cu K. Martin-Kuri (1)

Interviu cu K. Martin-Kuri (2)


Interviu cu K. Martin-Kuri (3)


Interviu cu K. Martin-Kuri (4)








Ingerii si arta sublim inspirata (William - Adolphe Bouguereau)

[latan.elena]

„Orice femeie”

de Pamela Redmond Satran



Orice femeie ar trebui să aibă
Suficienţi bani pentru a se muta oricând
şi a-şi închiria un spaţiu, chiar dacă
N-ar vrea vrea s-o facă niciodată
Sau nici măcar n-are nevoie…

Orice femeie ar trebui să aibă
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă şeful sau
Iubitul visurilor sale i-ar spune că trebuie să se întâlnească cu el într-o oră…
Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerețe ce poate fi lăsată în urmă,
Un trecut suficient de spumos pe care să îl povestească
La bătrânețe…
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de șurubelnițe, o mașină de găurit fără fir și un sutien negru din dantelă…
O femeie ar trebui să aibă
Un prieten care o face mereu să râdă
Și unul care o face să plângă…
Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă bună de mobilier pe care n-a avut-o nimeni din familia ei…
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de 8 farfurii, pahare de vin cu picior înalt și o rețetă care
îi va face pe oaspeții ei să se simtă onoraţi…
Orice femeie ar trebui să aibă
Sentimentul că-şi controlează destinul…
Orice femeie ar trebui să ştie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe sine.
Orice femeie ar trebui să ştie
Cum să renunțe la un job,
Să se despartă de un iubit
Și cum să se certe cu un prieten
Fără să dezonoreze prietenia.

Orice femeie ar trebui să ştie
Când să se străduiască mai mult
Şi când să renunţe…
Orice femeie ar trebui să știe
Că nu-și poate schimba lungimea picioarelor,
Nici lăţimea șoldurilor
Şi nici natura părinților săi.
Orice femeie ar trebui să ştie
Că, deşi n-a avut o copilărie perfectă,
Acum s-a sfârșit…
Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire…
Orice femeie ar trebui să ştie
Cum să trăiască singură
Chiar dacă nu-i place…

Orice femeie ar trebui să știe
În cine poate avea sau nu încredere
Și să nu ia nimic la modul personal.
Orice femeie ar trebui să știe
Unde merge…
Fie la masa din bucătăria unui prieten,
Fie la o cabană fascinantă din pădure
Atunci când sufletul ei are nevoie de linişte…
Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce poate și ceea ce nu poate să realizeze într-o zi…
Într-o lună…
Într-un an…

[latan.elena]

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Comentarii

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. Și să avem încredere să ne urmăm calea. Iar dacă ceva nu merge, dacă ceva ne împiedică drumul, înseamnă că energia este fie blocată fie prea difuză. A face diferența între ele - când este energia blocată și când este împrăștiată în prea multe direcții - este un instrument important pe care merită să-l dezvoltăm și să învățăm a-l folosi în acest an. Așa că, bine ar fi, să începem chiar de acum, din luna lui Ianus.







Cineva drag mie mi-a spus cândva că lucrurile mărunte reprezintă îngrășământul pentru tot ceea ce va crește de-a lungul întregului an.


TOT ARTICOLUL AICI: http://www.calatoriainimii.ro/ro/Rev...himbari-Marete

[latan.elena]

Sandor Kasza


Bună dimineața
și o zi în care să vă simțiți esența divină și frumusețea lăuntrică, manifestându-vă lumina și iubirea, în tot ceea ce gândiți, priviți, simțiți, alegeți, experimentați și faceți.

Nimic din lăuntrul nostru, nu se poate manifesta în afara, în plan fizic, fără a ne da acceptul și fără a ne încărca gândurile, percepțiile și creația mentală indusă prin nevoile trupului și a minții și... Vezi mai mult

[latan.elena]

Andrei Daniel Alexe


SECRETE SIMPLE CA SĂ OBŢII FERICIREA



Ziua cea mai frumoasă: azi
Lucrul cel mai ușor: să te înșeli
Obstacolul cel mai mare: teama
Cea mai mare greșeală: a abandona
Rădăcina tuturor relelor: egoismul
Distracţia cea mai frumoasă: munca
Cei mai buni profesori: copiii
Prima necesitate: comunicarea
Cea mai mare fericire: a le fi util celorlalți
Misterul cel mai mare: moartea
Cel mai mare defect: proasta dispozitie
Ființa cea mai periculoasă: mincinosul
Sentimentul cel mai josnic: ranchiuna
Cadoul cel mai frumos: iertarea
Cel mai necesar: căminul
Ruta cea mai rapidă: drumul corect
Senzația cea mai satisfăcătoare: pacea interioară
Arma cea mai eficace: surâsul
Cel mai bun remediu: optimismul
Cea mai mare satisfacție: datoria împlinită
Forța cea mai puternică: credința
Ființele cele mai necesare: părinții
Cel mai frumos dintre toate: dragostea
(din folclorul indian)












"Dragostea este misterul dintre doi oameni, nu asemanarea dintre ei."
(John Fowles)













Sandor Kasza


ACASĂ

Inima ta e locul în care mă simt Acasă - iubit și îmbrățișat în beatitudinea mirajului stării ce-mi inundă cu mireasma frumuseții tale, fiecare por al trupului și fiecare respirație - atunci când mă las cuprins de grația strânsorii atingerilor tale și, îmbătat de balsamul sărutărilor buzelor tale.

Acolo, în lumina inimii tale - mă simt fericit și plin de iubire - ferit de umbra Lunii și a lumii de afară.

Atunci când ne ținem de mână, teama minții dispare - lăsându-ne inimile să devină una prin armonia bătăii lor, contopindu-ne într-o desăvârșită împlinire sufletească, în candoarea frumuseții și a luminii noastre sufletești.

Când mă lași de mână și alegi să mă porți doar în mintea ta - aducându-ți aminte de mine când ai nevoie de o umbrelă ce-i utilă pe vreme de ploaie... sau doar din obligație, din milă sau din vreun sentiment rătăcit de vinovăție - mă voi simți adesea singur.

Totuși, de voi rătăci în labirintul indeciziilor și al răspunsurilor adesea neprimite - inima mea va rămână în preajma ta, captivă însă, în dorințe neîmpărtășite, ce-s speranțe rătăcite, în cercul vicios al iluziilor neîmplinite și al întrebărilor, ce deseori, ajung să rămână nerostite.

Când în robia tăcerilor tale și în ropotul stropilor de ploaie, ce-s lacrimi ce curg surde pe pereții sufletelor ce se lasă rănite de aleg să se deschidă pentru a se lăsa iubite, singurătatea-mi devine devastatoare - aleg să te feresc de a mea tristețe, prin tăcerea frumoaselor povești cu care aleg să-mi las mintea și inima îmbete.
sk

[latan.elena]

Acceptă-te, iubeşte-te! Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit, unic!


Dacă te accepţi pe tine, începi să accepţi totul. Dacă te respingi, respingi universul; dacă te respingi, respingi existenţa. Dacă te accepţi, accepţi existenţa; atunci nu mai ai nimic de făcut decât să te bucuri, să sărbătoreşti. Atunci nu te ai plângi de nimic, nu mai pizmuieşti pe nimeni, te simţi recunoscător. Atunci viaţa e bună şi moartea e bună, atunci bucuria e bună şi tristeţea e bună, atunci e bine să fii cu persoana iubită şi e bine să fii şi singur. Atunci tot ce se întâmplă e bine, pentru că se întâmplă din întreg. Dar de secole întregi omul este condiţionat să nu se accepte. Toate culturile din lume otrăvesc mintea omului, pentru că toate se bazează pe o singură idee: ideea de îmbunătăţire, de perfecţionare. Ele toate creează în om o stare de nelinişte – o stare de tensiune între ceea ce este omul şi ceea ce ar trebui să fie. Orice „ar trebui” creează nelinişte. Dacă există un ideal care trebuie înfăptuit, cum să fii în largul tău? Cum să te simţi acasă? Nu poţi trăi nimic total, pentru că mintea se gândeşte la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate să vină, pentru ea însăşi natură dorinţei îl face imposibil – când vine, îţi imaginezi alte lucruri, îţi doreşti alte lucruri. Întotdeauna îţi imaginezi o stare de lucruri mai bună şi astfel eşti veşnic neliniştit, încordat, îngrijorat. Aşa trăieşte omenirea de secole întregi.
Omul deşteptat este cel care a scăpat din capcana societăţii, care a înţeles că ideea de îmbunătăţire este pur şi simplu absurdă. Nu te poţi îmbunătăţi singur. Dar ia aminte, nu spun că îmbunătăţirea nu se petrece, ci că nu te poţi îmbunătăţi singur. Când nu mai cauţi să te îmbunătăţeşti, te îmbunătăţeşte viaţa. În acea stare de relaxare, în acea stare de acceptare, viaţa începe să te mângâie, viaţa începe să curgă prin tine. Şi când nu te mai plângi de nimic, când în tine nu mai există pizma, înfloreşti.Acceptă-te aşa cum eşti. Este cel mai greu lucru din lume, întrucât intră în conflict cu educaţia ta, cu cultura ta. De la început ţi s-a spus cum ar trebui să fii. Nimeni nu ţi-a spus că eşti bun aşa cum eşti, toţi ţi-au introdus în minte diverse programe. Ai fost programat de părinţi, de preoţi, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singură – să te îmbunătăţeşti, să te perfecţionezi. Nu contează cine eşti, trebuie să alergi după altceva, continuu, fără odihnă.
Când eşti deschis, întreaga existenţa începe să-şi toarne energia în tine. Atunci copacii sunt mai verzi decât îţi par acum, atunci soarele e mai strălucitor decât îţi pare acum; atunci totul capătă culoare. Altfel, totul e tern şi mohorât şi cenuşiu. Acceptă-te – asta înseamnă rugăciune. Acceptă-te – asta înseamnă recunoştinţă. Relaxează-te în fiinţă ta – aşa a vrut Dumnezeu să fii. Nu a vrut să fii în nici un alt fel, altminteri te făcea altcineva. Te-a făcut pe tine, aşa cum eşti. Încercarea de a-ţi aduce îmbunătăţiri este în esenţă încercarea de a-i aduce îmbunătăţiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, şi nu vei face decât să înnebuneşti tot încercând asta. Nu vei ajunge nicăieri, ci doar vei rată un mare prilej.Acceptă-te, acceptă-te întru totul, fă din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viaţa e gata în orice clipă să îşi reverse darurile asupra ta. Viaţa nu e zgârcită, existenţa dăruieşte întotdeauna din abundenţă — însă nu îi putem primi darurile pentru că nu ne considerăm demni de a le primi. De asta oamenii se agaţă de suferinţă – ea se potriveşte programării lor. Oamenii se pedepsesc singuri în o mie şi unu de moduri subtile. De ce? Pentru că asta face parte din programul lor. Dacă nu eşti cum ar trebui să fii, trebuie să te pedepseşti, trebuie să-ţi provoci suferinţa. De asta oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, când suferă. Oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, şi sunt foarte, foarte încurcaţi, stânjeniţi când sunt fericiţi.Fiecare copil se naşte inocent. Noi îl facem să se simtă vinovat, spunându-i: „Nu aşa ar trebui să fii. Ar trebui să fii aia”. Iar copilul este natural şi inocent. ÎI pedepsim pentru faptul că este natural şi inocent, şi îl răsplătim că este artificial şi viclean. ÎI răsplătim pentru faptul că e fals — toate recompensele noastre sunt pentru oameni falşi. Nu răsplătim pe nimeni care este inocent; nu avem nici o consideraţie faţă de el, nu avem nici un respect pentru el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor. Inocentul esue considerat prost, în timp ce vicleanul e considerat inteligent. Omul fals este acceptat – omul fals se potriveşte cu societatea falsă.
Toată viaţa ta nu e decât un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rău, aşa că pentru fiecare bucurie trebuie să te pedepseşti. Chiar şi atunci când, în ciuda ta, bucuria vine, când uneori Dumnezeuse izbeşte de tine şi nu poţi să-l eviţi, imediat începi să te pedepseşti. Ceva nu e în regulă, cum i se poate întâmpla un astfel de lucru unei persoane oribile ca tine?
De fapt, când cineva te iubeşte, chiar te miri: „Cum – pe mine? Mă iubeşte cineva pe mine?” Şi în mintea ta apare ideea: „Mă iubeşte pentru că nu mă cunoaşte. Dacă m-ar cunoaşte, dacă ar vedea prin mine, nu m-ar iubi în veci!” Astfel încep îndrăgostiţii să se ascundă unul de celălalt. Păstrează multe lucruri pentru ei înşişi, nu îşi dezvăluie secretele din cauză că se tem că în clipa în care îşi deschid inima, dragostea va dispărea. Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum să conceapă că altcineva îi iubeşte?Iubirea începe cu iubirea de sine. A fi egoist şi a fi plin de tine sunt două lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine însuţi, ci iubeşte-te firesc. Iubirea de sine naturală este obligatorie ca să poţi iubi pe altcineva. Numai din ea se naşte iubirea pentru altcineva. Acceptă-te, iubeşte-te, eşti creaţia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit, unic. Nimeni nu a mai fost ca tine şi nu va mai fi ca tine – eşti pur şi simplu unic, incomparabil. Acceptă acest lucru, iubeşte acest lucru şi sărbătoreşte-l, şi atunci vei începe să vezi unicitatea celorlalţi, incomparabila frumuseţe a celorlalţi. Iubirea este posibilă numai atunci când există o acceptare deplină a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creează mediul în care creaţi iubirea, în care înfloreşte iubirea!Osho – Intimitatea. Încrederea în sine şi în celălalt


SURSA: https://drumuricatretine.wordpress.c...deosebit-unic/

[latan.elena]

…cea mai puternică rezistenţă la experienţa Fiinţei
vine din existenţa noastră
deplin satisfăcută de ea însăşi,
care nu pune nici o întrebare propriului ei subiect,
nici dincolo de el.

K.G. Dürckheim - Etapele maturităţii umane,

SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/