Elena Latan

[latan.elena]

Bine v-am gasit ! Mi-a fost dor de voi si ca semn ca nu v-am uitat ,am adus pentru fiecare un mic dar.Pe un cer senin am asezat raze de soare culese la rasarit , multe ganduri bune,imbratiseri , bobite din sufletul meu ,toate parfumate cu briza marii.Le-am impachetata ,le-am legat frumos cu raze de soare culese la apus si am scris cu iubire :''DE LA ELENA,CU DRAG!''

[latan.elena]

''Am să plec într-o zi,
Într-un loc neștiut,
Într-un munte secret,
Undeva în trecut.
Am să plec în trecut,
Am să plec într-o zi,
Să ajung când te naști ,
Să te pot întâlni...''
Undeva în trecut - Adrian Păunescu

[latan.elena]

„Sunt o viata care vrea sa traiasca inconjurat de alte vieti care vor sa traiasca.”
Albert Schweitzer



Cât de târziu ne învață viața să prețuim sentimentele la adevărata lor valoare. Cu câtă înverșunare ne risipim toți frumoasa și înșelătoarea tinerețe, care nu mai revine niciodată. Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare...
Panait Istrati

[latan.elena]

Fiecare inimă cântă un cântec incomplet, până când o altă inimă îi răspunde fredonând. Cei care îşi doresc să cânte vor găsi mereu un cântec.
Khalil Gibran

[latan.elena]

Viața

Am iertat greșeli care au fost, într-adevăr, aproape de neiertat;
am încercat să înlocuiesc oameni de neînlocuit;
am încercat să uit oameni de neuitat.
Am acționat deja impuls,
am dezamăgit unii oameni și am fost dezamăgit de alții.
Am îmbrățișat pentru a proteja pe cineva,
Am râs când nu puteam râde,
Mi-am făcut prieteni pe vecie,
Am iubit și am fost iubit, dar, de asemenea, am fost și respins.
Am fost iubit și nu am putut iubi în răspuns.
Am țipat și am sărit în sus de bucurie,
am trăit pentru a iubi și am făcut promisiuni pentru veșnicie, dar, de asemenea, le-am și încălcat.
Am plâns ascultând muzică și privind fotografii,
am telefonat doar pentru a auzi o voce.
M-am îndrăgostit de un surâs,
am crezut ca voi muri de tristețe…
Am simțit teama de a pierde pe cineva special
și am sfârșit prin a-l pierde cu adevărat…
Dar am supraviețuit și încă Trăiesc.
Nu trec prin viață fără a mă bucura de ea…
Și nu ar trebui să faci asta nici tu… așadar…
TRĂIEȘTE, bucură-te, profită de oportunități.
Fii decis, îmbrățișează viața și trăiește cu pasiune,
Pierzând cu demnitate și triumfând plin de curaj.
Lumea aparține acelora care nu se tem, iar viața este prea valoroasă pentru a te simți nesemnificativ.

16 aprilie 1889 – 25 decembrie 1977

Notă: așa cum am spus, poemul îi este atribuit lui Charles Chaplin, care l-ar fi scris în jurul vârstei de 70 de ani. Deși poate fi regăsit, pe foarte multe site-uri, în diverse traduceri (ex: engleză și spaniolă) nu există vreo certitudine că poemul ar fi scris cu adevărat de Chaplin.

Sursa:https://webcultura.ro/viata-este-prea-valoroasa-pentru-a-te-simti-nesemnificativ/

[latan.elena]

Nichita Stănescu

Sete
Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.
Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.
Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
...suavă meninge
şi somn tulburat.

[latan.elena]

„Lumină de departe, lumină din înalt,
Jur împrejur lumină aurie,
Într-un chibot îmbobocit mă simt
Închis în taină, vara, pe vecie.”
Ioan Aexandru

[latan.elena]

"Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cuoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele."
Nichita Stănescu

[latan.elena]

Mihai ȘORA

Visătorie.
Pentru acest cuvânt aș putea să pornesc, cu paloșul la cingătoare, cele mai absurde cruciade, să duc cele mai nesăbuite războaie, să urc cel mai prăvalnic munte ori să pășesc, alături de trupeți smuciți, prin trecătorile cele mai strâmte. Visătoria, mai mult decât râsul ori plânsul, decât piramide ori măceluri, este a omului. Dacă ceva, vreodată, va supraviețui din încleștarea lui cu el însuși ori cu natura, dacă ceva, cât de neînsemnat și firav, cât de înăbușit sub zgura istoriei, va trece toate pragurile, aceea va fi visătoria, unda de pace și de încântare prinsă – din bun început – în carnea lui, în oase și în suflet.
Omul care visătorește în peșteră, lângă foc, după o zi de luptă cu bestia, omul care, îndrăznind să treacă dincolo de pădure, vede pentru întâia dată marea, omul care, sub streașina colibei, ascultă pierdut furia ploii tropicale, omul care, din turla catedralei unde și-a rupt spinarea ani de-a rândul, punând piatră peste piatră, privește acum văile dimprejur și cerul, omul acela este fratele meu.
Mihai Șora
2 septembrie 2019

[latan.elena]

"Cât am iertat... atâta sunt.
Și voi rămâne într-o zi
Atât cât am putut iubi.”



,, Omul ca iarba , zilele lui ca floarea câmpului , așa va înflori "
( psalmul 102 )