Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
"Copilaria este cel mai frumos anotimp din toate anotimpurile vietii."
Buna dimineata,soare,buna dimineata,viata !
"Copilaria este cel mai frumos anotimp din toate anotimpurile vietii."
''Fiecare copil vine pe lume cu mesajul ca Dumnezeu nu este inca dezamagit de oameni.''
Rabindranath Tagore
"Suntem frumoşi nu pentru că suntem puternici, ci pentru că suntem plini de defecte, pentru că suntem fragili, pentru că ne tremură picioarele, pentru că avem nevoie unii de alţii, de aceea suntem frumoşi."
Nichi Vendola
“Singurul obstacol între un om şi ceea ce vrea el de la viaţă este adesea doar voinţa de a încerca şi credinţa că este posibil.”
Richard M. Devos
"Sufletul omului nu este altceva decât un paradis... Nimic nu se poate compara cu marea frumuseţe şi capacitate a unui suflet; oricât de ascuţite ar fi minţile voastre, ele sunt incapabile să se înţeleagă pe ele sau să-l înţeleagă pe Dumnezeu, întrucât, aşa cum El ne-a spus, El a creat în noi propria Lui imagine şi asemănare."
Maica Tereza
Ce nu are omul înrădăcinat în conştiinţa lui, în bunul lui simț primordial, nu poţi pune acolo nici cu sfaturi, nici cu îndemnuri, nici cu binele, nici cu răul. Ne putem rătăci uneori de noi înşine însă dacă sinele tău e lumină, mereu îți vei găsi drumul înapoi. Dacă oprim secunda asta acum, în mijlocul unui haos general în care toată lumea vrea să schimbe pe toată lumea, o sa înţelegem ceva esenţial - nu poţi schimba în oameni decât ce sunt pregătiţi ei înşişi să schimbe iar eliberarea de prejudecăţi, dogme, prostie şi erori esenţiale, fiecare şi-o face în ritmul său sau .... deloc. Aşa că, cel mai bine e să începem orice gând de evoluţie cu noi înşine. Şi să ţinem minte un adevăr pe care-l scria Marin Sorescu pe undeva: "Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost.."
Nina Tărchilă
Suntem făcuţi să credem că ştim doar "Marea dragoste" doar o dată în viaţa lui, şi, de obicei, înainte de a avea 30 de ani.
Ne-au spus că dragostea se întâmplă mereu când te aştepţi mai puţin.
Suntem făcuţi să credem că fiecare dintre noi este o jumătate de întreg, şi că viaţa are sens doar dacă găsim cealaltă jumătate a noastră.
Nu ni s-a spus că ne-am născut întreg, şi că nimeni nu merită să-şi poarte umerii responsabilitatea de a ne umple lipsa.
Suntem convinşi că "doi într-una", această expresie pe care o folosim pentru a vorbi despre doi oameni care au acelaşi mod de a gândi şi de a acţiona, este cel care funcţionează cel mai bine.
Nu ni s-a spus că acelaşi concept ar putea fi numit şi "anulare", şi că nu putem decât să sperăm să menţinem o relaţie sănătoasă cu cealaltă doar dacă te simţi ca un individ care are propria personalitate.
Suntem făcuţi să credem că oamenii frumoşi şi subţiri sunt mai predispuşi să fie iubiţi.
Suntem făcuţi să credem că există un singur mod de a fi fericit, şi că toţi cei care ies din mucegai sunt condamnaţi la marginalizare.
Nu ni s-a spus că aceste moduri de a vedea viaţa sunt false, că sunt frustra oamenii, că sunt alienantă şi că există multe alte alternative care pot duce la fericire.
Nimeni nu-ţi va spune toate astea. Va trebui să afli cu toţii.
Nu există decât dacă te iubeşti pe tine însuţi că poţi fi fericit şi să-l iubeşti pe celălalt.
Trăim într-o lume în care ne ascundem ca să facem sex... în timp ce violenţa se practică la lumina zilei, în ochii tuturor.
John Lennon
Pătratul timpului.
https://www.auberyvinciane.com
O casatorie reusita necesita sa te indragostesti de mai multe ori, intotdeauna de aceeasi persoana.
Mignon Mc Laughlin
" M-a marcat experimentul Washington Post. ....trageti concluziile!
Statia de metrou L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi
friguroasă, pe 12 ianuarie 2007.
Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie,m ajoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.
4 minute mai târziu:
Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.
6 minute:
Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreşte în fata muzicianului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul ăsta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani.
Omul a colectat în total $32.
După o oră:
El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piesescrise vreodată, pe o vioară estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevărată.
Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei gustului şi priorităţilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Suntem în stare să percepem frumuseţea într-un loc public, la o oră nepotrivită?...
*Ne oprim s-o admirăm?...
*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?...
O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzica scrisă vreodată
pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţa noastră?...
Nonvaloarea stăpâneşte astăzi lumea!..." (text preluat)
YOUTUBE :https://www.youtube.com/results?sear...y=joshua+bell+
“Există fapte mici în aparență, dar care în viața sufletească sunt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conține o întreagă dramă, accentul unui cuvânt destramă o întreagă viață, indiferența unei priviri ucide cea mai fericită iubire.
Suferințele morale nu sunt absolute, ci după măsura delicateții sufletelor.
În viața morală, ca și în viața fizică, există o aspirație și o expirație: sufletul are nevoie să absoarbă sentimentele unui alt suflet, pentru a i le da înapoi și mai bogate. Fără acest frumos sentiment omenesc, inima nu are viață; atunci îi lipsește aerul, suferă și piere.
Sufletul are puterea nevăzută de a mări sau a micșora timpul.
A cugeta, atunci când ar trebui să simți, este tipic sufletelor fără aripi.”
Honoré de Balzac
Dacă judeci…
Dacă judeci pe cineva că e prea arogant sau prea plin de sine, e posibil ca tocmai această manifestare a egoului să o ajute să se adune și să țină la un loc partea din sine însuși care ar prefera să dispară, pentru că simte că nu e bună de nimic.
Dacă judeci pe cineva că e prea furios sau prea revoltat e posibil ca tocmai furia și revolta pe care le-a pus peste o durere sfâșietoare să-l țină în viață și să-i dea putere să rămână întreg.
Dacă judeci pe cineva că iese prea mult în față și se crede prea important, e posibil ca tocmai atenția primită de la ceilalți să-i ofere acelei persoane sensul existenței.
Dacă judeci pe cineva că e prea bun și permisiv e posibil ca tocmai acest mod de a fi să constituie parte din misiunea acelui suflet pe pământ.
Dacă judeci pe cineva că e prea ambițios și dornic de auto-realizare e posibil ca exact acest aspect să ajute acea persoana să nu se abata de la calea sa și să continue să ofere celor din jur darurile sale cele mai de preț.
Dacă judeci pe cineva că e egoist, poate exact de acel lucru are nevoie pentru a nu se risipi pe sine.
Dacă judeci pe cineva că nu e disponibil mereu și oricând, poate exact acel lucru trebuie să-l facă ca să echilibreze partea care ar rupe bucăți din sine, din neputința de a spune nu.
Dacă judeci pe cineva că nu e ca tine, atunci chiar ar fi recomandat să înveți să vezi cu inima și cu sufletul, dincolo de umbrele care pot păcăli uneori și pot ascunde esența reală a cuiva.
Dincolo de judecată
E foarte ușor să judecăm fără să știm nimic despre calea sufletului cuiva, ce lecții a venit aici să învețe ca suflet și la ce îi servesc aspectele întunecate pe care le manifestă.
Pentru că uneori exact demonii noștri cei mai înfricoșători sunt cei care ne ajută să ajungem la dumnezeirea din noi.
Însă dacă judecăm demonii, în acea secundă pierdem și dumnezeirea. Dacă judecăm pe cineva după demonii săi, în acea secundă ratăm să vedem și Dumnezeul din acea persoană.
Așa că înainte să judecăm, haideți să îmbrățișăm toate lucrurile care nu ne plac la noi înșine și la ceilalți.
Fiecare lucru pe care îl judecăm la noi inșine și la ceilalți are rolul său și ne poate aduce mai aproape de cine suntem cu adevărat.
Sigur avem dreptul să punem granițe atunci când ne simțim lezați de aspectele întunecate ale cuiva, dar și aceste granițe pot fi puse din iubire și compasiune, dincolo de judecată.
Mai mult:https://www.damaideparte.ro/ganduri-...edem-sufletul/
psihologiadeazi.ro/pentru-su...re-suferinta/#
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.08.2019 la 20:24.
”Triste sunt țările
care nu au ieșire la mare.
Posomorâți, oamenii
care nu au ieșire din sine
spre altă ieșire mai mare."
Nina Cassian, ”Zare''
„Să încetăm o clipă gălăgia din gând și să ascultăm cum începe lumea din pământ”.
Marin Sorescu
Momentan sunt 144 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 144 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
:max_bytes(150000):strip_icc()/141170050-56a9a25d3df78cf772a91a9c.jpg)
Marcaje