”Iată, sunt aici.
Și e cerul acesta deasupra mea.”
Simone de Beauvoir
”Iată, sunt aici.
Și e cerul acesta deasupra mea.”
Simone de Beauvoir
„Am închis ochii şi mi-am cercetat străfundurile sufletului. Când am făcut asta, liniştea din jur s-a aşternut peste mine ca nişte firicele de praf.”
Haruki Murakami
”Fericirea este o problemă pe care nu trebuie să ți-o pui niciodată pentru tine. Fericirea are un sens și un conținut concret numai atunci când o anvizajezi pentru altul. De câte ori îți spui: ”Dacă fac cutare lucru, dacă sacrific cutare slăbiciune, dacă trec cutare obstacol - sunt fericit!”, de câte ori îți spui astfel, trăiești o iluzie, care te va face să suferi mai mut și mai deznădăjduit. Ne putem aranja conforturi, bucurii, plăceri, voluptăți, satisfacții, recompense - dar niciodată nu ne putem anticipa și realiza fericirea. (...)
E stranie această obiectivitate a fericirii. Este unul dintre puținele lucruri pe care nu izbutim să le realizăm singuri, pentru noi. Dimpotrivă; putem face un număr infinit de oameni fericiți, de un număr infinit de ori.”
Mircea Eliade, ”Despre fericirea concretă”
Aşadar ce am venit să facem aici?
Iată una dintre întrebările pe care un căutător de sens le pune în permanenţă.
pe de o parte, Dumnezeu ne lasă liberi, ne-a făcut responsabili…, şi totuşi, pe de altă parte, ne invită să ne abandonăm lui, să permitem să fie făcute şi să existe lucruri.
[…]
Vi se va părea incredibil răspunsul meu.
Probabil că vă va scandaliza.
Am venit aici pentru a crea.
Pentru a participa împreună cu Dumnezeu la actul creaţiei.
Uneori creăm în mod conştient, alteori în mod inconştient.
Fără să o ştim.
Creăm în funcţie de nivelul de conştiinţă personală atins de-a lungul călătoriei făcute în viaţă.
Valerio Albiseiti – Devino ceea ce eşti
"Pășește cu grijă, calci pe suflete!”
Apoi omul a învățat să se încalțe, să nu mai simtă suflete strivite sub tălpile goale. A uitat că fiecare pas al lui ucide fire de iarbă și gâze mărunte. A început să pășească mai apăsat și mai grăbit, prea grăbit să mai ducă grija altora.
Nu degeaba ne naștem desculți - să simțim!”
Moise D. - „Gol de timp”
Îți săruți destinul – fără să vrei. Ca un pahar din care trebuie să bei.
Unora le place numai ce înțeleg, alții pot înțelege numai ce le place.
O vorbă de spirit, oricât de strălucitoare, își are și ea mormântul. În urechile prostului.
Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți.
Când vrei să vezi foarte clar un lucru, nu-l lumina prea tare, nu-i lua de pe faţă toate umbrele.
Stările sufleteşti, care par a nu avea niciun motiv, au motivele cele mai adânci.
Valul este dorul mării de a săruta țărmul.
Lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer.
Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii.
Femeile n-ar avea atâtea slăbiciuni câte au, dacă acestea n-ar plăcea bărbaților.Trupul e marginea sufletului.
Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: fericirea.
Cel ce creează nu simte nevoia mântuirii.
Cine nu cade nu se poate înălța.
Vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viaţa toată.
Surreal Digital Art by Max Mitenkov
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.08.2019 la 00:58.
Focul-Octavian Paler
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit
focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță,
să-și lumineze mîinile
și teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva
cenușii,
când vulturii coboară în noi
și ne temem.
Dacă nu mă întreabă nimeni, știu ce este timpul, dar dacă mă întreabă cineva nu mai știu.
Sf. Augustin
Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.08.2019 la 01:45.
Rămîi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sîn trei pumni de aur.
Rămîi să-nmormîntăm tristeţea
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Ştii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfîntă
Din taina unui trup de fată.
L-a făurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cît zarea-i plină de albastru
Şi lumea plină-i de vedenii
Şi-atît cît drumurile vieţii
Mai au pe margini bucurii
Că mîine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
Iubeşte-mă acum căci anii
Nebănuiţi vor pune frîu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe rîu.
Ca mîine-om putrezi-n morminte
Uitaţi, nepomeniţi de nimeni,
Ca mîine vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime.
Iar trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.
Omar Khayyam
Francisco Ribera Gomez,pictor
Acasă nu este locul unde vii, este locul unde găseşti lumină când totul în jur este întuneric.
Pierce Brown
Dacă ne-am putea mărgini să privim! Din nenorocire ne încăpățânăm să înțelegem.
Emil Cioran
Mișcându-se, planetele produc muzică, noi cuprinși încă de la naștere în ea, nu o auzim, dar dacă ea ar înceta abia atunci am ști cu adevărat ce e liniștea.
Pitagora
Momentan sunt 259 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 258 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje