RUGACIUNE CĂTRE MINE ÎNSUMI
- Îngeri ai lui Dumnezeu, Îngeri ai Luminii, Îngeri ai Păcii , Îngeri ai Iubirii , Îngeri ai Adevarului, Îngeri ai Blândeții, Îngeri Păzitori
- Ajutați-mi ….
- Să îmi permit să văd , să ascult şi să visez mai mult
- Să vorbesc mai puţin, să plâng mai puţin
- Să văd în ochii celor care mă privesc,
- Admiraţia pe care mi-o poartă
- Nu invidia pe care îmi imaginez eu că o simt
- Să ascult cu urechile atente şi cu gura nemişcatâ
- Cuvintele care se transformă în gesturi
- Și gesturile care devin cuvinte .
- Să îmi permit să ascult întodeauna ceea ce nu mi-am permis să ascult.
- Să ştiu să împlinesc visele care se nasc în mine şi pentru mine
- Şi care mor cu mine, pentru că nu am ştiut că sunt vise.
- Atunci pot trăi visele posibile şi cele imposibile,
- Acelea care mor şi reînvie cu fiecare nou frunct,
- Cu fiecare floare , cu fiecare căldură nouă,
- Cu fiecare nouă picătură de rouă, cu fiecare nouă zi.
- Fie să pot visa aerul, să pot visa marea, să pot visa iubirea
- Să îmi permit liniştea formelor, a mişcărilor,
- A imposibilului şi a imensităţii, cu toată profunzimea .
- Să-mi pot înlocui cuvintele cu o atingere, cu un sentiment,
- Cu înţelegerea, cu secretul lucrurilor celor mai rare şi preţioase.
- Să pot da măsura potrivită afecţiunii,
- Să experimentez forma, să zăresc curbele, să desenez linii drepte
- Şi să învăţ savoarea exuberanţei
- Care se arată în micile întâmplări ale vieţii.
- Să pot reproduce în suflet imaginea care pătrunde prin ochii mei,
- Creîndu-mă şi recreîndu-mă în fiecare moment .
- Să pot plânge mai puţin de tristeţe şi mai mult de bucurie.
- Lacrimile mele să nu fie în van
- Şi nici îndoielile mele să nu fie zadarnice.
- Să ştiu să rătăcesc calea, dar să pot să-mi recuperez destinul cu demnitate. Să nu-mi fie teamă de nimic, mai ales de mine însumi să nu mă tem,
- Să nu-mi fie frică de fricile mele!
- Să adorm atunci când vine timpul să vărs lacrimi inutile
- Şi să mă trezesc cu inima plină de speranţe.
- Să pot face din mine o persoană calmă,
- În mijlocul propriei mele nelinişti.
- Înţelept în propriile mele limite, mici şi inexacte.
- Să fiu umil în faţa măreţiei, a gafelor, a naivităţii.
- Să pot realiza cât de neînsemnate sunt măreţiile mele
- Şi cât de preţioasă este micimea mea.
- Să-mi permit să fiu mamă, să fiu tată
- Şi, dacă va fi necesar, să fiu orfan.
- Să-mi permit să-I învăţ pe ceilalţi putinul pe care îl ştiu
- Şi să învăţ eu însumi nenumăratele lucruri pe care nu le ştiu.
- Să împărtăşesc ceea ce imi vor arăta maeştrii,
- Şi să înţeleg bucurie cu care cei simpli îsi împărtăşesc experienţele.
- Să respect necondiționat ființa, ființa în sine,
- Fără nimic altceva ce ar putea avea dincolo de existenta ei.
- Să acompaniez singurătatea celui care a sosit,
- Să mă predau motivului celui care a plecat
- Și să accept bucuria celui care a rămas.
- Să pot iubi și să fiu iubit
- Să pot iubi chiar dacă nu sunt iubit.
- Să fiu blând atunci când primesc mângâieri;
- Să mângâi chiar și atunci când nu am parte de blândețe.
- Să nu fiu nicodata singur,
- Nici măcar când îmi doresc să fiu singur.
Oswaldo Antônio Begiato
Răspunde cu citat
Marcaje