Elena Latan

[latan.elena]

"Bucuria este ecoul vieţii lui Dumnezeu ajuns în noi înşine."
Abbot Coumba Marmion



"Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal."
Vasile Voiculescu



Viața este scurtă, este un cadou. Amintește-ți ce are valoare. Să te bucuri de viață, să fii iubit și cel mai important să ai iubire în inima ta. Problemele ține-le doar în culegerea de matematică, nu și în suflet. În viață unele lucruri trebuie să le acceptăm, oricât de grele ar părea la moment. Mai târziu vom înțelege ce și cum a fost aici, acum. Împarte sentimentele la mai mulți oameni, nu doar unuia singur. Câtă vreme sentimentele tale se duc doar către o singură persoană care nu-ți răspunde la fel, vei fi singur. Dăruind sentimente bune și frumoase în mai multe părți, vei primi din zone diferite emoții pozitive. Vocabularul suferinței schimbat cu sintaxa bucuriei. Există fericire în lume! Și lumea suntem noi, fiecare în parte.

Nici plăcerea, nici durerea nu sunt veșnice. Ele se succed una alteia, precum ziua cu noaptea. Unde este plăcere va fi și durere. Și invers. După ce ai urcat și ai ajuns în vârf, trebuie să cobori. După ce ai alergat trebuie să te odihnești. Nimic din exterior nu este sigur. Liniște, pace, calm, seninătate, meditație, tăcere… fericirea nu o poți cumpăra, nu o poți pierde. E mereu în tine, în mine, în noi. Drumul contează mai mult decât capătul lui. Păstrez partea bună. Transmit sănătate și lumină și merg mai departe. Oamenii se schimbă. Și eu. Și ei.
Hrisostom Filipescu



”Aveti incredere in viata. Aveti incredere in Dumnezeu.Numai daca aveti credinta, numai atunci va puteti face mintea sa taca si ceva incredibil se va deschide in fata voastra. Abia atunci aceasta viata va inceta sa mai fie o viata banala. Ea va deveni plina de forta si gratia lui Dumnezeu, care se va revarsa asupra vostra.”
Osho

[latan.elena]

Estetica traiului cu puţin

Uneori, e nevoie de foarte putin
ca sã transformãm gesturile cotidiene
în ceva frumos si solemn.

Trebuie să fii bogat la interior ca să trăieşti în, şi mai ales, cu puţin. Vieţuind astfel, îţi permiţi să reconsideri totul: activităţile, prieteniile şi chiar propria existenţă. Fiecare gest devine precis, uşor, graţios. Să te reorganizezi devine o joacă de copil. Lumea materială nu te mai domină. Acest mod de viaţă devine, el însuşi, un model în întregime estetic.



Cei care trăiesc mai bine şi mai mult sunt adesea cei cărora le place să trăiască, pur şi simplu.



Când priveşti un apus de soare splendid, îţi mai trebuie altceva? Frumosul îi face bine sufletului.



Viaţa mea? Două valize, un calculator. Mai mult ar fi deja prea mult pentru cele două mâini din dotare.



Totul ţine de cultură şi de gust. Acceptând să privim lucrurile din perspectiva unei alte culturi, putem să ne îmbogăţim cotidianul.

Dominique Loreau

[latan.elena]

,,Ce este bunătatea? O frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul. Adevarata bunatate este dorinta de a fi folositor celorlati fara a avea gandul de a primi o recompensa."
Alexandru Vlahuță

[latan.elena]

Cu cât oamenii privesc mai mult înspre exterior cu atât lecțiile pe care le primesc îi vor forța să privească spre înăuntrul lor.
Paul Ferrini

[latan.elena]

Pasi pe nisip

Am avut un vis in noaptea de Craciun...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
Decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."

Ademar Barros (poet brazilian)

[latan.elena]

via Savatie Baștovoi

Eu am văzut bețivi
Cu ochii de lumină;
Femei căzute
Dar cu chip curat;
Cunosc puternici
Care-au plîns în hohot
Și slabi cunosc
Ce crucea și-au purtat.
Nu judeca
De ești neîncrezut
Și nu făgădui
Cînd ştii că amăgeşti
Nu ispiti
Dac-ai ales să crezi
Şi nu fă dar
Napoi dacă cerşeşti.

SERGHEI ESENIN
(Traducere din ruseşte: SB)

[latan.elena]

Humanity's Team Romania

în această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi ...

... că ai nevoie din ce în ce mai puțin să forțezi lucrurile, până când,în cele din urmă, ajungi la non-acțiune.

Acesta este mesajul Tao Te Ching și este adevărat. Werner Erhard ne-a învățat „Viața se va rezolva pe ea însăși în procesul vieții în sine.“. Byron Katie spune că eliberarea este să „Iubești Ceea ce Este.“ Și Stephen Mitchell numește non-acțiunea „cea mai pură si cea mai eficientă formă de acțiune." Jocul joacă jocul; poemul scrie poezia; nu putem distinge dansatorul din dans.

Poate cel mai bun lucru pe care îl poți face chiar acum este să nu faci absolut nimic.

Cu dragoste, prietenul tău,

Neale Donald Walsch

[latan.elena]

“Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate.” (Mircea Eliade)

“Singurătatea e starea spirituală în care ne naștem, acea stare naturală și adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm și devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini față de ea. Acum fugim de ea, deși ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.” (Mircea Eliade)

Fotografii deLuis Beltran.
Sursa:https://webcultura.ro/exercitii-de-singuratate/

[latan.elena]

Povestea Sonatei Lunii

Ludwig Van Beethoven s-a nascut in 1770, in Bonn, Germania, si a murit in 1827, in Viena, Austria.
Artistul a traversat multe perioade de tristete, de-a lungul vietii sale. Intr-o astfel de perioada, era foarte abatut din cauza mortii principelui Germaniei, care-i fusese ca un tata. Tanarul compozitor, de 30 de ani, suferea de o mare lipsa de afectiune.

Dar cel mai cumplit era ca boala lui se agrava. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, iar muzicianul devenea din ce in ce mai nervos si iritat.

Beethoven putea sa mai auda doar daca folosea o palnie acustica la ureche. Avea mereu la el hartie si un caiet, ca oamenii care doreau sa comunice cu dansul sa-si poata scrie gandurile. Insa oamenii nu aveau rabdare. Nici pentru o astfel de comunicare, nici pentru a scrie, nici pentru a-i vorbi rar, astfel incat el sa le poata citi pe buze.
Din ce in ce mai deprimat, compozitorul se retragea in sine, se izola din ce in ce mai mult si evita contactul cu oamenii. Se simtea foarte singur si neinteles, iar ganduri negre de sinucidere ii dadeau tarcoale.
Intr-o astfel de zi, Beethoven a trait o mica revelatie, care l-a scos din adancurile depresiei in care se tot afunda. In modesta pensiune, unde compozitorul se mutase recent, locuia o tanara oarba, pe care muzicianul, aproape surd, a auzit-o strigand tare si din toata inima: ”As da orice sa pot vedea o noapte cu clar de luna!”

Dorinta tinerei oarbe l-a impresionat pe Beethoven pana la lacrimi. I-a amintit sa fie recunoscator pentru faptul ca dansul putea vedea. Putea scrie, isi putea asterne muzica pe hartie. Momentul acela i-a inspirat lui Beethoven una dintre cele mai frumoase compozitii ale tuturor timpurilor: Sonata Clar de Luna. Tanara oarba i-a insuflat compozitorului dorinta de a transpune in note muzicale o noapte scaldata de luna pe care fata aceea nu o putea vedea niciodata.Privind luna plina de pe cer, amintindu-si durerea din sufletul sau si durerea tinerei oarbe, compozitorul a intrat intr-o profunda meditatie transcendentala. Tema muzicala a sonatei pe care a compus-o dupa aceea imita cadenta pasilor celor care purtasera sicriul principelui protector, care ii tinuse loc de tata. Unii specialisti in muzica au spus ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti, seamana cu cele trei silabe ale cuvintelor ”De ce?” din limba germana.Sonata pentru pian nr. XIV in do diez minor, in trei parti, cunoscuta si sub numele de Sonata lunii, fost compusa in 1801 si dedicata Contesei Giulietta Guicciardi, de care Beethoven era indragostit.Dupa multi ani de la aceste evenimente, Beethoven finaliza “Oda Bucuriei”, in 1824, ultima parte din Simfonia a IX-a. Pe atunci, Beethoven devenise cu totul surd. ”Oda Bucuriei” exprima recunostinta sa pentru viata, pentru faptul de a nu se fi sinucis. Oda, pe versurile poetului Friedrich Schiller, a devenit imnul oficial al Uniunii Europene.

Continuare : https://liviabonarov.wordpress.com/2...sonatei-lunii/

[latan.elena]

Singura experienţă care îi poate da omului
un fundament indestructibil
este aceea de a fi singur
pentru a descoperi ceea ce îl poartă
atunci cînd el nu mai este în stare să se poarte pe sine.
C.G. Jung