CÂT DE IMPORTANT ESTE SĂ FII UN OM BUN
Câteva gânduri. Pentru fiecare dintre noi.
“Aș spune că îți poți propune ca scop în viață lucruri mai rele decât acela de încerca să fii mai bun. În clasa a șaptea, un copil nou s-a alăturat clasei noastre. Din motive de confidențialitate, îi voi spune “Elena”. Elena era scundă și timidă. Purta o pereche de ochelari cu rame albastre și rotunjite, genul de ochelari care, pe atunci, doar doamnele vârstnice îl purtau. Când se simțea neliniștită – ceea ce se întâmpla mai tot timpul – avea obiceiul să-și prindă un smoc de păr cu gura și să îl mestece.
În fine: a venit la școala noastră, în cartierul nostru și a fost ignorată în cea mai mare parte a timpului (și din când în când tachinată – “Părul tău are un gust bun?” și alte lucruri de genul aceasta). Îmi dădeam seama că o doare: încă îmi amintesc cum reacționa după o astfel de insultă: ochii plecați, îndoindu-și puțin spatele ca și când tocmai și-ar fi reamintit care este locul ei în lume, încercând, pe cât posibil, să dispară. După o vreme chiar a dispărut, strângând, în continuare, o șuviță de păr în colțul gurii.
Uneori mi-o amintesc stând singură în curtea din fața casei, de parcă i-ar fi fost teamă să plece de acolo. Iar apoi s-a mutat din cartier. Asta a fost tot. Nicio mare tragedie, niciun final terifiant: într-o zi era acolo, a doua zi nu a mai fost. Sfârșit de poveste.
Acum, de ce încă mai regret asta? De ce, patruzeci și doi ani mai târziu, încă mă mai gândesc la asta? Comparativ cu cele mai mulți dintre copii, eu m-am purtat, de fapt, destul de frumos cu ea. Nu i-am adresat niciodată vreun cuvânt rău. Ba, uneori, aproape că i-am luat apărarea. Cu toate acestea, gândul încă mă sâcâie.
Ceea ce regret cel mai mult în viață sunt eșecurile în ceea ce privește bunătatea. Acele momente când o altă ființă umană a fost acolo, în fața mea, suferind, iar eu i-am răspuns… doar înțelegând. I-am răspuns cu rezerve. Distant. Sau, privind de la celălalt capăt al telescopului: de cine din viața ta îți amintești cu cea mai mare dragoste, cu cele mai pure sentimente de căldură sufletească? De cei care ți-ai au arătat bunătatea, desigur.
Bunătatea se dovedește a fi, în cele din urmă, greu de arătat: începe cu un curcubeu sau un cățeluș, iar apoi se extinde înglobând… ei bine… totul.”
Fragmente din discursul rostit de către George Saunders, în 2013, la festivitatea de absolvire a studenților din cadrul Universității Syracuse.
Sursa:http://webcultura.ro/cat-de-important-este-sa-fii-un-om-bun/?
Marcaje