Elena Latan

[latan.elena]

Căutând Creatorul care este în noi şi
îmbrăţişând propriile noastre daruri de creativitate,
noi învăţăm să fim spirituali în această lume,
să credem că Dumnezeu este bun;
şi că noi, de asemenea, suntem buni;
şi la fel de adevărat este pentru orice creaţie.
În acest fel evităm capcana virtuţii.


Julia Cameron - CALEA ARTISTULUI








"Ascultă-ți sufletul! Șterge-i lacrima când plânge și întinde-i zâmbetul când râde. Bucură-te, ești o minune!" Hrisostom Filipescu
















Una din cele mai mari bariere
în a accepta
generozitatea lui Dumnezeu
este aceea de a avea o notiune limitatã
în privinta a ceea ce suntem în realitate capabili de realizãm.


Julia Cameron - CALEA ARTISTULUI

[latan.elena]

''Ca noi toţi, am impresia că civilizaţia şi cultura noastră este într-un stadiu final, că a intrat într-o etapă de degradare. Eu cred că, fie vom găsi o reînnoire, fie, altfel, acesta este sfârşitul. Şi eu pot vedea această reînnoire doar venind de la ceea ce a descoperit Jung, şi anume din contactul pozitiv cu sursa creatoare a inconştientului şi cu visele. Acestea sunt rădăcinile noastre. Un copac se poate reînnoi numai prin rădăcinile sale. Din acest motiv, mesajul meu este să îndemn pe toţi să se întoarcă la aceste rădăcini interioare psihice pentru că abia acolo pot fi găsite singurele sugestii constructive pentru a rezolva problemele aparent insolubile cu care ne confruntăm astăzi.''


Marie Louise von Franz







Cei mai faimosi 10 copaci din lume


http://danielroxin.blogspot.ro/2012/...-din-lume.html

[latan.elena]

Sinceritate


Noi nu avem realitate decât în măsura în care spunem adevărul.
Omul uită cu greu nevoia lui de adevăr,
căci instinctul de a cunoaşte este prea puternic în el pentru a fi distrus.
Dar el poate să uite că trebuie neapărat să-l spună.
Trebuie să fim adevăraţi lăuntric, adevăraţi faţă de noi înşine,
înainte de a putea cunoaşte adevărul exterior.
Şi devenim adevăraţi lăuntric manifestând adevărul aşa cum ni se dezvăluie.
Thomas Merton

[latan.elena]

... Dumnezeu dă culoare pământului prin flori ... Mamelor... prunci spre mântuire,
oamenilor, bucurie prin muzică, speranţă şi pace prin rugăciune.
Toate acestea le primim în dar ... Ce dăm noi la schimb?

poezie de Angelina Nădejde















Căci, cel ce ştie să descifreze imaginea, şi care o poartă în inima lui, şi care este legat de această imagine, trăind din ea asemenea copilului ce suge la sânul mamei, cel căruia imaginea îi este temelie, semnificaţie şi prilej de măreţie, spaţiu şi împlinire, dacă va fi smuls de la acest izvor, va fi retezat, ciopârţit şi va muri asfixiat, asemenea copacului ale cărui rădăcini au fost tăiate. Nu se va mai regăsi. Şi totuşi, atunci când imaginea, pierind în el, îl face să piară, el nu mai suferă şi se acomodează mediocrităţii sale, fără a o recunoaşte.

Iată pentru ce trebuie să ţii mereu treaz ceea ce este măreţ în om
şi să-l converteşti la propria sa grandoare.
Căci hrana esenţială nu-i vine din lucruri, ci din ceea ce leagă lucrurile între ele.
Nu diamantul îl va hrăni, ci acea legătură ce există între diamant şi oameni.
Nu nisipul îl va hrăni, ci legătura dintre nisip şi triburi.
Nu cuvintele din cărţi, ci acele legături dintre ele care sunt
dragoste, poem şi înţelepciune.


(Antoine de Saint-Exupéry – Citadela )

[latan.elena]

Thomas Merton
Vântul suflă încotro vrea


Dumnezeu, care este peste tot, nu ne părăseşte niciodată.
Cu toate acestea, uneori El pare să fie absent.
Şi dacă nu-L cunoaştem bine nu putem înţelege că
El poate fi mai aproape de noi atunci când este absent
decât atunci când este prezent.
Există două feluri de absenţă a lui Dumnezeu.
Una ne condamnă, cealaltă ne sanctifică.







Din totdeauna am vrut să-i spun cuiva (nu ştiu cui):
„Nu fi trist.”
Şi am impresia că aceasta reprezintă pentru mine
o mărturisire foarte intimă,
pe care trebuie să o rostesc tandru
şi încet de tot
şi într-un amurg târziu.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe

[latan.elena]

Fiecare creşte, doar, dinspre cei mulţi către sine.
Dacă vreunul s-ar fi găsit pe sine şi dacă s-ar fi salvat,
poate că s-ar putea întoarce la cei mulţi şi să le fie mântuitor,
ei l-ar crucifica ori l-ar arde.
Şi cu ce rămâne apoi din el, ei şi-ar croi o religie.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe








''Omul care este cu adevărat pe Cale,
si ajuns de vicisitudinile lumii,
nu caută niciodată pe cineva care să-i ofere refugiu şi consolare
şi care, validându-l, l-ar ajuta să rămână cel care este.
El va căuta mai degrabă pe cel care, neînduplecat şi fidel,
îl va ajuta să îndrăznească să reziste la vicisitudine,
văzând în suferinţă „vadul spre celălalt ţărm” care trebuie traversat cu curaj.
Numai în măsura în care se expune, mereu şi din nou, aneantizării,
va întâlni omul ceea ce este indestructibil.
Aceasta este demnitatea celui curajos.''


K.G. Durckheim

[latan.elena]

''O războinică neînfricată nu se uită la trecutul,
la tiparele şi la istoria familiei sau la problemele sale,
pentru a hotărî dacă se poate simţi bine în propria-i piele.
Ea priveşte înlăuntrul său, la puterea divină care a creat-o.
Se află aici să prindă puterile necesare pentru a-şi atinge potenţialul
- ceea ce înseamnă că va avea de înfruntat adversităţi.
Va trebui să se elibereze de limitarea gândurilor şi a minţii sale,
care o pot păcăli să creadă că nu e decât o muritoare imperfectă.
Va trebui să fie dispusă să înfrunte conflicte, care-i vor spori puterea,
pe măsură ce continuă să se concentreze asupra viziunii viitorului,
mai degrabă decât a trecutului.
O războinică neînfricată este o femeie care luptă cu curaj împotriva duşmanului universal - necunoaşterea de sine.''


Debbie Ford - CURAJ,

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Debbie_Ford_CURAJ.htm











''Să fie Lumină şi Pace în ceruri.
Să fie Pace în Adâncuri.
Să fie Pace pe Pământ.
Să fie Pace pentru toate fiinţele.
Să fie Fericire pentru toate fiinţele.
Să fie Bucurie pentru toate fiinţele''

[latan.elena]

… arta e un drum spre libertate.
Cu toţii ne-am născut în lanţuri.
Unul ori altul îşi uită lanţurile: le argintează sau le aureşte.
Noi însă vrem să le rupem.
Nu cu o forţă urâtă şi brutală;
vrem să creştem din ele în afara lor.


Rainer Maria Rilke – Jurnal de tinereţe,

[latan.elena]

Se schimbă mereu trei generaţii.
Una îl găseşte pe Dumnezeu,
cea de-a doua arcuieşte strâmtul templu deasupra lui şi îl încătuşează astfel,
iar cea de-a treia sărăceşte şi scoate piatră cu piatră din Casa Domnului,
pentru a construi cu ele nevoiaşe şi sărăcăcioase colibe.
Apoi vine una care trebuie să caute din nou pe Dumnezeu…


Rainer Maria Rilke

[latan.elena]

Cerul sărută pământul prin ploaie,
Pământul sărută cerul prin flori.
(Rabindranath Tagore)







O clipă ai venit alături de mine şi m-ai atins cu
taina cea mare a femeii ce este în inima lumii.
Ea, care mereu întoarce la Dumnezeu şuvoiul dulceţii lui,
e frumuseţea şi tinereţea veşnic proaspătă a firii;
ea dănţuie în râul ce murmură
şi cântă în lumina dimineţii;
cu valuri ce cresc, alăptează pământul însetat;
în ea se dezbină, covârşit de bucurie,
Cel Veşnic Unul în două
şi se revarsă în durerea iubirii.


R. Tagore – din vol.Culesul roadelor