''La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.''
Cuviosul Serghie Şevici
''La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.''
Cuviosul Serghie Şevici
„Ceea ce noi numim iubire este in esenta veneratia vietii.”
Albert Schweitzer
„Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el.“
Ștefan Iordache
Fiecare îşi pictează viaţa în culorile sufletului său.
Pera Novacovici
"Dumnezeu ne-a creat cu două urechi și o gură ca să înțelegem că trebuie să ascultăm dublu și să vorbim pe jumătate."
Platon
”Secretul atracției este să te iubesti pe tine. Oamenii atrăgători nu se judeca nici pe sine nici pe ceilalți. Ei sunt deschiși în fața gesturilor de iubire. Ei se gândesc la iubire și își exprimă iubirea în fiecare acțiune. Ei știu că iubirea este nu numai sa ai un sentimet, ci ultimul adevăr al inimii universului.”
Deepak Chopra
În adâncul nostru suntem atât de simpli încât devenim de neînțeles...
Gore Vidal
via Convorbiri cu Octavian Paler
Eu am îmbătrânit. Dar plaja a rămas aceeași, valurile se lovesc la fel de țărm, cerul e, vara, la fel de strălucitor și intens, iar marea tot atât de îmbietoare cu apa ei verde-albastră.
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
Cu minunata și teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăța niciodată, natura uită tot, chiar și pe cei care au iubit-o încercând, prin această dragoste, să se cramponeze de o vară pe care ar fi dorit-o nesfârșită.
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
Aud mereu pași în urmă și nu mă pot stăpâni. Întorc capul. Brusc, ochii mi se umplu de ceva neclar, iar din această nebuloasă reînvie un miros, un sunet sau un crâmpei de drum pe care-l credeam uitat și pe care uneltirile misterioase ale subconștientului îl scot la suprafață.
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
...îmi place, nu-mi place, depind de memoria mea. Dacă mecanismele ei secrete vor să suprime o parte din ceea ce am trăit, e ca și cum acea parte de viață nici n-ar fi existat.
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
Trecutul poate fi ca păcatul originar pe care nu l-am săvârșit noi, însă îl plătim.
Octavian Paler, „Un om norocos”
Orice e cu putință în lumea asta, inclusiv ca vinovații să se îmbrace în robă de judecători și să condamne victimele.
Octavian Paler, „Un om norocos”
...e foarte posibil ca absolut totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sunt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în proprii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau.
Octavian Paler, „Un om norocos”
...nu-i iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți.
Octavian Paler, „Un om norocos”
...trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu în urmă, cu ochii deschiși sau în vis, și să pun cap la cap amintirile vii, înainte ca furtuna pe care o aștept să măture și să purifice totul, pentru a înțelege cum a început și când pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam.
Octavian Paler, „Un om norocos”
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.08.2019 la 17:55.
Poezia
Vasile Voiculescu
Cerească floare, albă, strălucită,
cu blând miros de rai e Poezia.
Sămânţa ei de îngeri e zvârlită
Şi brazdă caldă-i e copilăria.
Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare
Şi din dulceaţa bucuriei sfinte
Ea suge hrană şi se face mare.
Înmugureşte floarea minunată
Sub mângâierea stelelor iubirii,
Când, pătimaşă, inima se-mbată
De clocotul năvalnic al simţirii,
Dar nu-nfloreşte falnică, deplină
Decât la viul soare-al cugetării,
Când patima nedreaptă se alină
Şi face loc doar milei şi iertării…
Cobor la floare gândurile toate,
Ca un norod de harnice albine
Şi mierea dulce, scumpă care-o scoate
E năzuinţa largă spre mai bine.
Ca o fâneaţă pururi înflorită
Îmbălsămat e sufletul de floare
Şi-n toată lumea zboară risipită
Mireasma-i dulce, binefăcătoare.
Doamne
Vasile Voiculescu
În vârful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur şi soare.
Slavă Ţie că n-am rămas în temniţa humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzîie:
Zbucneşte afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale.
Petala mi-e cu aripa rudă,
Miresme, cântec gata să s-audă.
Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umflă în ele
Păunii nopţii cu cozile-n stele.
Scuturaţi-mă vânturi mladii ori haine,
Singură moartea e o dincolo de fire
Prăpastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului mă va urca, poate,
Peste vămile şi stavilele toate,
Într-o pală de parfum, Doamne, până la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina.
Floarea căzută din împărăţie
A vazut Cerul şi a sărutat Lumina.
“Să nu ştie nimeni ce răni te dor.”
Octavian Goga
"Să aveți atât de mult curaj și atât de multă credință, încât să vă bucurați chiar și atunci când vă doare!"
Ieromonah Papacioc Arsenie
annelies clarke - Самое интересное
Revedere - Octavian Goga
Tu, minunată poezie,
Uitatul meu ostrov de flori,
Îmi mai deschizi azi poarta mie,
Când mă întorc din pribegie,
Străin cu paşi rătăcitori?
Îmi tremură durerea-n gene
Cum calc pe vechiul drum bătut;
Sărmane crânguri şi poiene,
Vă năpădiră buruiene
De când noi nu ne-am mai văzut...
Ca un drumeţ din altă ţară
În cale mă opresc ş-ascult:
Aş vrea-n grădina solitară
Un glas să-mi reînvie iară
Din praznicele de demult.
Dar val de neguri mă-mpresoară,
Furtuni au bântuit pe-aici,
Nu-s stelele de-odinioară,
Pe urma lor abia mai sboară
Un roi plăpând de licurici...
Printre cărări dărăpănate
Cresc spini, iar flori de-mi mai răsar,
Se-nclină toate-nrourate
Cu lacrimile adunate
În drum de bietul grădinar
''Aceste lucruri care sunt de nepătruns pentru noi există cu adevărat. Dincolo de tainele naturii rezidă ceva subtil, intangibil şi inexplicabil. Veneraţia pentru această forţă mai presus de tot ceea ce putem noi înţelege este religia mea.''
''Sunt satisfăcut cu misterul eternităţii vieţii şi cu o cunoaştere, un simţ, al minunatei structuri a existenţei; precum şi cu încercarea umilă de a înţelege chiar şi o mică porţiune a Raţiunii care se manifestă în natură.''
Albert Einstein
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.08.2019 la 00:00.
La sfârşitul zilei, nu este vorba despre ceea ce ai sau despre ceea ce ai realizat. Este vorba despre ce ai făcut cu aceste realizări. Este vorba despre persoana pe care ai ridicat-o la alt nivel, pe cine ai făcut o persoană mai bună. Este vorba despre ceea ce ai oferit înapoi.
Denzel Washington
Momentan sunt 169 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 169 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje