Elena Latan

[latan.elena]

“Într-o zi când mă plimbam împreuna cu Isus pe câmp și eram foarte înfometați, am ajuns la un măr sălbatic. Mărul avea doar două mere, atârnate pe o creangă. Isus a prins trunchiul pomului cu mâinile și l-a scuturat, iar cele două mere au căzut. Le-a luat pe amândouă și mi-a dat unul din ele mie. Celălalt l-a păstrat in mână. În înfometarea mea am mâncat cu grabă mărul, apoi m-am uitat la EL și am văzut că ținea încă în mână celălalt măr. Mi l-a întins spunându-mi: “Mănâncă-l și pe acesta”. Și sub imboldul foamei mele am luat mărul și cu nerușinare l-am mâncat.

Apoi l-am privit pe Isus…
…și cum as putea să vă povestesc ce am văzut ?
O noapte unde lumânarile ardeau in spațiu, un vis dincolo de puterea noastră de cuprindere, o amiază unde toți păstorii sunt fericiți și impacați că turmele lor pasc in pace; o seară, și o tăcere, și o întoarcere acasă, apoi un somn și un vis. Toate aceste lucruri le-am văzut pe chipul Său. El mi-a dăruit ambele mere, iar eu știam că e înfometeat întocmai ca mine. Dar știu acum că dăruindu-mi-le, EL a fost împlinit. El însuși a mâncat un alt fruct, dintr-un alt pom.

V-aș spune mai multe despre EL, dar cum aș putea să o fac ?
Când iubirea devine atât de mare, ea rămâne fără cuvinte și când memoria este preaplină, ea caută adâncul cel tăcut.”

Fragment din cartea “Isus Fiul Omului” de Kahlil Gibran

[latan.elena]

„Omul nu e făcut ca să se târască în noroi, ci ca să-şi deschidă aripile.”
Victor Hugo



Şi nu uita să fii fericit…
Cu deplina conştienţă viaţa devine mai vastă.
Este astăzi o necesitate vitală.
Fără viaţă interioară ne pierdem umanitatea.
Deplina conştienţă neajutã să o regăsim.
Psihiatrul Cristophe André



''Fără Lumină, nu numai că binele pe care‑l faci nu va fi durabil, dar oamenii nu vor fi nici măcar recunoscători. Ceea ce trebuie să le daţi este un element spiritual care se gravează în ei.''
Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Nichita Stănescu

Mă las în continuare

Mă las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns
şi-ntors din ce e către ce e.
Şi eu m-aş fi dorit un om frumos,
subţire şi pătrat la falcă,
peste stafii victorios
sau cel mai înţelept din arcă.
De coadă aş fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
bătut în cuie m-aş fi pus
pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi.
Dar mi-a fost dat pe lângă os
să am şi nervi şi chef de viaţă,
şi eu am vrut să fiu frumos
aşa cum legea ne învaţă.
Dar, o, am fost aşa cum sunt,
cum este osul repetat,
din cărămizi, un zid urcând,
haină de lucru şi purtat,
pe care nu pot s-o sfâşiu,
mai neavând un braţ, o gură,
atâta timp cât am să fiu
cu însumi, însumi de-o măsura.



„E păcat de Dumnezeu să-ţi repeţi o greşeală veche. Sunt atât de multe alte greşeli noi de făcut, nou-nouţe, încât e păcat de dumnezeu să-ţi pierzi timpul repetând o greşeală veche.”
Nichita Stanescu

[latan.elena]

Cel mai minunat tavan este cerul, iar cel mai moale covor este iarba. Vorbește Doamne, robul Tău asculta!...
Hristostom Filipescu

[latan.elena]

"Muntele este marea catedrala a pamantului, cu portale de stanci, mozaicuri de nori, coruri de paraie, altare de zapada, cupole, etern scanteind, de stele."
John Ruskin



"Nimeni nu-ţi va spune când se termină un drum, fiindcă îţi alegi drumul singur... Tu trebuie doar să păşeşti fericit, să te împiedici, să te ridici şi din când în când să ai curajul de a te întoarce de pe drumuri care nu duceau nicăieri."



"Ne trăim viața ca apa care curge la vale, mergând intr-o direcție, până ne izbim de ceva care ne forțează să găsim un nou curs."
Arthur Golden

[latan.elena]

Scrisoarea nr. 142 de la Bethanie, France
a preotului Francis Dekeyser

Dragi Prieteni,
A fost odată… un tânăr torent… Un tânăr şi frumos torent, maiestuos şi puternic, care venea dintr-un izvor adânc şi pur. Acest tânăr torent a ajuns la marginea unui imens deşert, şi acolo a fost absorbit de nisipurile arzătoare şi a dispărut… Deşi şi-ar fi dorit să ajungă la cealaltă margine a deşertului! Dar cu cât se avânta mai mult, cu atât se afunda mai mult… După mulţi ani, epuizat, a sfârşit prin a renunţa.
Nemaifiind acaparat de această căutare a „celuilalt ţărm”, el a început să se abandoneze pur şi simplu tandrelor şi blândelor mângâieri ale prietenului său, soarele. Încet-încet simţea că ceva se schimbă în el… o fluiditate… o uşurinţă… un abur… da! Devenea un abur şi fiecare din picăturile lui scânteia ca un diamant de lumină… A simţit apoi cum prietenul său vântul, care se amuza de uşurinţa lui, îl invită să-şi danseze viaţa în ritmul Marii Vieţi: el a învăţat să cânte lumii fericirea sa şi bucuria sa infinită… de a fi!



Adevărata transformare se întâmplă pentru cel care îndrăzneşte să se abandoneze Vieţii şi renunţă să lupte pentru atingerea unui obiectiv înscris în mentalul său. Încetează atunci puţin câte puţin obsesia căutării, căutarea rezultatului. Există pur şi simplu această clipă, ca o dimineaţă de Paşti(Înviere), şi care se numeşte viaţă.
Viaţa care curge simplă şi fericită, fără probleme, fără întrebări, fără îndoieli, care trăieşte în noi dintotdeauna: o viaţă blândă şi spumoasă de fericire; aici, în această clipă: da! Aici, în această clipă! Este o viaţă în timp ce „simt”, la întretăierea eternităţii şi a timpului, clipă unică, ritmată de alternanţa inspiraţiei şi expiraţiei, veritabilă pulsaţie cosmică a acestui prezent care nu se opreşte din a fi aici.
Cum am ajuns noi atât de întunecaţi?
„Cu cât mentalul vostru intervine mai mult în viaţa voastră, cu atât deveniţi mai înfricoşaţi şi mai anxioşi”. „A nu gândi este marea Cale: când înţelegeţi aceasta, totul devine Cale.” Bodhidharma.
95% din gândurile noastre sunt inutile, compulsive şi repetitive…Acesta este infernul! Identificarea cu mentalul. Atunci, există o eliberare? Cum să nu mai gândim inutil? Răspunsul ne este sugerat de torent… A ne abandona tandrelor şi blândelor mângâieri ale soarelui… A ne lăsa mângâiaţi de viaţă! A ne lăsa legănaţi de suflu! „Nu acaparaţi”, spune Tao, „conducerea care îi aparţine Vieţii!” În Zenul japonez se cere cultivarea spiritului care nu caută să obţină, care nu se ataşează de nici un proiect sau rezultat.
Bineînţeles, nimic nu se opune căutării excelenţei, pentru a relua o expresie preferată a responsabililor de şcoli înalte… dar la ce îi serveşte omului să câştige lumea, dacă ajunge să-şi piardă sufletul… Noi uităm adesea că suntem trecători şi călători pe acest pământ, şi că viaţa, viaţa mea, este ceea ce este, şi abia pornind de la ceea ce ea este pot eu începe a trăi cu adevărat.
„Una din primele condiţii ale fericirii este renunţarea la nevoia superficială de a te simţi fericit”. (Fritjof SCHUON) Nu este vorba de a ne simţi fericiţi, ci de a ne simţi aici şi acum, fără a judeca. Christos ne previne: „Tatăl nu judecă pe nimeni.” (Ev. Ioan 5,22). Atunci pentru ce această judecată permanentă despre viaţa mea şi despre ceea ce ar trebui ea să fie… fără să mai socotim judecata vieţii altora…
Primul răspuns la aşteptarea profană a sentimentului de fericire, sau la prostul obicei de a ne închide în această aşteptare, primul răspuns este o prezenţă binevoitoare în faţa realităţii pe care o trăiesc aici şi acum: ZANSHIN! Această conştienţă poate să ne permită, treptat, perceperea relativităţii şi micimii „complexului” nostru de fericire şi evitarea capcanelor de idolatrie. Toate acestea nu se concep, bineînţeles, fără ceea ce am putea numi o „viaţă de rugăciune” în creştinism.
„Trebuie să ajungem să găsim fericirea în actul spiritual, darul de sine, mai degrabă decât în plăcerea pasivă şi narcisică a unei stări de bine pe care lumea este menită să ne-o ofere.” Este un fapt că omul nu poate găsi fericirea în propriile sale limite; însăşi natura lui îl condamnă să se depăşească, să se elibereze.” Această eliberare nu este rodul unor eforturi încordate şi crispate… căci ni se cere să ne străduim fără să ne forţăm…
„Practica este intensitatea vigilenţei permanente”, spune Patanjali. Intensitatea este sensul exerciţiului. Prin exerciţiu, vigilenţa devine intensă şi deci eliberatoare. Fructul de cum este copt cade de la sine… şi atunci vine bucuria de a-l savura; fără scop, nici spirit de profit”.
Cu toată prietenia în Christos, pe curând!

Pãrintele Francis

Sursa:http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Fran..._Lettre142.htm

[latan.elena]

''Viaţa este cea mai dură şcoală fiindcă niciodată nu ştii în ce clasă eşti, ce examen urmează şi nu poţi copia după nimeni fiindcă ai alte subiecte.''

[latan.elena]

[latan.elena]

Cu parere de rau trebuie sa va anunt ca pentru o vreme nu voi mai posta nimic pe aceasta pagina.In viata fiecarui om apar si momente dificile,extrem de dureroase,cand cineva foarte drag se stinge incet,incet ..Sa-i fii alaturi si sa te rogi...doar asta mai poti face...
Va doresc multa sanatate tuturor,Dumnezeu sa va aiba in paza Lui si sa va ocroteasca pe toti!
Elena

[latan.elena]

O inimă bună a încetat să mai bată, un suflet nobil s-a ridicat la cer, aproape de îngeri.Drum cu lumina, suflet frumos! Odihna si lumina vesnica, Simona mea iubita !