https://www.youtube.com/watch?v=CRf-kCszaKE
„Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână.”
Alfred de Musset
Copiii sunt îngerii pe care Dumnezeu i-a dat lumii.
https://www.youtube.com/watch?v=CRf-kCszaKE
„Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână.”
Alfred de Musset
Copiii sunt îngerii pe care Dumnezeu i-a dat lumii.
"Cum putem defini inteligenţa inimii ?
O recunoaştem imediat prin aceea că ne pune în contact cu umanitatea din noi.
Cel înzestrat cu ea pătrunde dincolo de suprafaţa lucrurilor şi ascultă motivaţiile profunde.
Nu raţiunea, ci emoţiile sunt cele ce guvernează lumea.
A sosit momentul să reflectăm la acest lucru. Să unim inteligenţa minţii cu inteligenţa inimii.
Emoţiile pe care nu vrem să le ascultăm preiau puterea."
Isabelle Filliozat – INTELIGENTA INIMII
Natura are puterea să te facă să uiţi de necazuri.
Dan Surducan
"Sufletul nu ar putea avea nici un curcubeu dacă ochii nu au lacrimi !"
(proverb american)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.06.2019 la 16:42.
“Să dăruieşti este perfect, îşi zicea Esshun, când asta ţâşneşte din preaplinul inimii, nu când eşti constrâns s-o faci sub lovituri! Nu atunci când n-ai încotro! Fireşte, multe dintre surorile mele se sacrifică, şi unele dintre ele chiar îşi fac datoria fără prea multă osteneală, fie pentru că s-au resemnat, fie pentru că firea lor nu le împinge către nimic altceva, însă cine dăruieşte cu acea bucurie fără limite care este semnul adevăratei iubiri? Printr-un îndemn spontan al inimii? Dacă m-aş fi conformat acestui model, aş fi devenit o caricatură odioasă a fiinţei mele. Generozitatea mea înnăscută ar fi fost mânjită pentru totdeauna. Vreau să cred că există undeva în mine acea căldură căreia îi presimt puterea. Altfel n-aş fi fost atât de rănită din cauza acestor aparenţe mincinoase pe care le văd. Năzuiesc, fără îndoială, către un sentiment mai înalt decât toţi cei pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc! Vreau să dăruiesc mai mult!”
…
… Atât timp cât n-am pătruns în adevărata noastră natură, totul este întrebare! Dar omul obişnuit trece de la un la alta, fără a sfredeli niciodată până în străfundul nici uneia dintre ele. Este ca un fluviu orb şi leneş, care face meandre în dreptul fiecărui obstacol. Totuşi, fiecare problemă este ocazia! Dacă o trăim ferm, până la capăt, repune în discuţie tot universul.
…
Când se aşeza pe perna neagră din zendo, avea impresia că tot universul era aşezat împreună cu ea. Când lupta împotriva frigului, toţi călugării, toţi ţăranii din sat, toate animalele care-şi lăsau urme în zăpadă, toate crengile arborilor, toate plantele pârjolite de ger atârnând moale când li se topea învelişul de cristal, toate luptau împreună cu ea. Sensul vieţii depindea de Esshun! Ea singură putea să ilumineze micile lor lupte pentru un pic de căldură, puţină hrană, puţină afecţiune şi să le reaşeze într-un context infinit.
…
”Când sunt tristă, lumea e şi ea tristă, îşi spunea Esshun, când sunt voioasă şi lumea este la fel. Cine sunt eu, deci, şi cine este lumea? Ce ne leagă? Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”
…
Această senzaţie, care nu era o reflecţie, nici o deducţie, îi invada corpul şi semăna o graţie nouă în mişcările ei. După atâtea revolte şi eforturi Esshun devenea fluidă ca apa. Petrecuse multe ore cu spatele drept, într-o atitudine de aparentă rigiditate dar, de îndată ce se mişca, dansa. O flăcăruie liniştită începea să-i lumineze trăsăturile. Faţa îi înflorea şi părea să spună, neîncetat: mulţumesc!''
Ariane Buisset-Esshun
Sursa: http://www.ceruldinnoi.ro
https://www.youtube.com/watch?v=8UGbVAGtGVI
Libretul operei a fost scris de Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa, după drama „La Tosca“ de Victorien Sardou. Piesa de teatru a fost montată la Paris în anul 1887 şi a fost vizionată de Giacomo Puccini în acelaşi an la Milano. Rolul titular interpretat de celebra actriţă Sarah Bernhardt, ea însăşi o divă celebră, amoroasă şi temperamentală, a fost fără îndoială un factor cheie în succesul piesei jucate la Paris. Impresionat de subiectul dramatic, Puccini a compus opera „Tosca“ în anul 1899, după o colaborare furtunoasă cu cei doi libretişti şi cu editorul Giulio Ricordi.
Vezi mai mult
Nu există decât frumuseţi trecătoare. Eternă e doar tăcerea.
Octavian Paler
"Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească..."
Mircea Eliade
Despre Sânziene se știe că sunt zece tinere zeiţe, ce formează alaiul nupţial al zeiţei Sânziana (după numele din Transilvania, Banat, Oltenia, Maramureş sau Bucovina) sau Drăgaica (aşa cum e cunoscută în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei). Dansul lor ritualic e legat de simbolismul Soarelui şi marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, invitaţie la bucurie. Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundităţii şi prezenţă binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac.
Continuare:SÂNZIENELE (Drăgaica) - Noaptea m
1. Destinul este acea parte din Timp in care Istoria isi imprima vointa ei asupra noastra. De aceea trebuie sa-i rezistam, sa fugim de el, sa ne refugiem in Spectacol.
2. Toti suntem nemuritori. Dar trebuie sa murim intai.
3. Daca nimic nu e real, daca totul e o creatie gratuita si absurda, ca intr-un mare vis, un joc iresponsabil repetandu-se la infinit, existenta noastra n-ar mai avea nici o semnificatie si nicio valoare. Am fi definitiv pierduti.
4. Nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul.
5. Te-am iubit asa cum m-ai iubit si tu, ca un nebun, ca un strigoi, fara sa inteleg ce fac, fara sa inteleg ce se intampla cu noi, de ce am fost ursiti sa ne iubim fara sa ne iubim, de ce am fost ursiti sa ne cautam fara sa ne intalnim.
6. Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda - o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata.
7. Dar ce poate insemna o iubire? Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta parte, cu alti oameni.
8. Binele facut la nevoie ti-l rasplateste inzecit Dumnezeu cand nici cu gandul nu gandesti.
9. S-ar putea intampla fel de fel de miracole. Dar trebuie sa te invete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi.
10. A nu mai avea timp inseamna a fi rezolvat toate problemele, a trai intr-un perfect echilibru.
Mircea Eliade
Sursa:10 citate frumoase din Noaptea de Sanziene scrisa de Mircea Eliade ..
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.06.2019 la 22:18.
Noaptea de sânziene
Ce adâncă în mistere e această noapte trează!
Ursitul să şi-l afle, fecioarele veghează…
E noaptea-nmiresmată de flori de sânziene –
Aceste flori menite visărilor eterne.
Ah! Flori de sânziene, firave, trecătoare,
Mai sunt, în astă lume, fecioare visătoare?
Sau sunteţi, mai degrabă, un mit, demult uitat
În veacul ce se-arată frivol şi desfrânat?
Mai văd, în amintire, în trecutul ăstei lumi,
Fecioare despletite, pe frunte cu cununi
Din flori de sânziene, cu râvnă împletite –
Visând ca toată viaţa să fie fericite…
Dar, Doamne, fericirea – acest abstract concept,
De nu e o himeră, e doar un jind în piept
Căci dincolo de piedici şi de dureri perene,
Doar poţi visa magia din nopţi de sânziene.
…Cu minte îmbâcsită de gânduri înnegrite –
Eu mai visez, în noapte, fecioare despletite
Fugind, prin iarba udă, pe frunte cu cununi
Din flori de sânziene – venind din alte lumi.
Boris Ioachim
''Să fii frumoasă ca Soarele
Și mândră ca Luna,
Stelele să- ți strălucească-n păr,
Buzele tale să- ți fie dulci ca mierea
Și gura ta să grăiască cuvinte de-nțelepciune,
Inima ta să fie curată și luminoasă,
S-aduci bucurie neamului nostru.''
"Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea-floare, galbenă, mirositoare,
Fetele sa o adune, să le aşeze în cunune,
Să le prindă-n pălărie, struţuri pentru cununie,
Boabele să le rostească, până-n toamnă să nuntească“!
Floare de sânziană…Boris Ioachim
Sânziană, sânziană,
Floare eşti sau buruiană?
Buruiana dorului
Sau floarea norocului.
Buruiană de iubit
Sau floare de lecuit
Vise limpezi de fecioare
Ce mai cred în ursitoare?
Ce cred că-n vraja iubirii
Stă secretul nemuririi.
Şi parfumul tău aparte
Le ţine de rău departe.
Te culeg fecioare-n noapte,
Cu chicote şi cu şoapte
Despre un frumos ursit
Despre-un mult visat iubit.
Şi le stinge, dintr-o dat’
Şi aleanuri şi oftat.
Şi-mpletindu-te-n coroană
Sânziană, sânziană,
Pe creştete te aşează –
Chipul li se luminează,
Preschimbându-le-n prinţese,
Dacă nu chiar în crăiese
Nopţi, ah, nopţi de sânziene,
Cum îmi picură din gene,
Rouă rece şi amară –
Căci îmi amintesc de-o vară
Când sub stele mai visam
La al dragostei balsam
Şi sub vraja stelelor
Mă simţeam nemuritor.
…Sânziană, sânziană –
Floare eşti şi buruiană
Buruiana dorului
Şi floarea norocului…
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.06.2019 la 00:28.
Momentan sunt 137 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 137 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje