Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc...
Octavian Paler
„Fii fericit pentru acest moment. Acest moment este viaţa ta.”
Omar Khayyam
Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc...
Octavian Paler
„Fii fericit pentru acest moment. Acest moment este viaţa ta.”
Omar Khayyam
"Viata este plina de frumusete. Fii atent la ea!"
''Uneori, pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa il ai.''
Urszula Zybura
Să ai o inimă care să nu devină niciodată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească.
Charles Dickens
Vă doresc din toată inima înaintare în starea de om delicat, de om bun, de om plăcut lui Dumnezeu, de creştin adevărat...
Dumnezeu să ne ajute!
Parintele Teofil Paraian
"Simplu, lin să le faceţi pe toate. Să nu faceţi nimic cu scop. Să nu spuneţi „O să fac aşa, ca să obţin acest rezultat”, ci să lucraţi aşa, lin, fără să o ştiţi. Adică să vă rugaţi simplu şi fără să vă gândiţi la ce vă va dărui Dumnezeu înlăuntrul sufletului. Nu faceţi socoteli. Ştiţi, fireşte, ce dăruieşte Dumnezeu atunci când vii în atingere cu El, dar e ca şi când n-aţi şti. Să nu vorbiţi despre asta nici măcar cu voi înşivă. Astfel, când ziceţi rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, să o ziceţi lin, lin, şi să nu vă gândiţi la nimic altceva în afară de rugăciune. Acestea sunt lucruri foarte delicate şi este nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu. Inima voastră să fie simplă, nu cu două feţe şi nesinceră; bună, iar nu vicleană şi interesată. Sufletul simplu şi bun este căutat de toţi, toţi se odihnesc întru el, se apropie de el fără teamă, fără bănuieli. Acest suflet trăieşte cu pace lăuntrică şi este într-o relaţie bună cu toţi oamenii şi cu întreaga zidire. Cel bun, cel bun şi frumos, care nu are gânduri viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Întâi de toate, bunătatea şi simplitatea atrag harul lui Dumnezeu; sunt temeiurile pentru ca Dumnezeu să vină şi să-Şi afle locaş în noi. Dar cel bun trebuie să cunoască şi vicleniile diavolului şi ale oamenilor, deoarece mult se va chinui. "
”Ne vorbește părintele Porfirie”
Fă lucrurile dificile în timp ce sunt uşoare.
Şi să faci lucrurile mari cât sunt mici.
O călătorie de o mie de mile.
Trebuie să înceapă cu un singur pas.
Lao Tzu
„În ceea ce părem a fi, toți avem alți oameni care ne judecă,
în ceea ce suntem nimeni nu ne poate judeca.”
Friedrich Schiller
Viața trebuie să fie voința condusă de bunul-simț.
Julius Evola
Îngrijorările exagerate nu rezolvă niciodată necazurile zilei de mâine, ci doar ne fură bucuriile de azi.
Leo Buscaglia
''Fiecare gând al nostru trebuie să țină atâta cât trebuie el să țină, nici o clipă mai mult, pentru că s-ar putea ca în spatele acelei clipe să stea la pândă îndoiala...
Wislawa Szymborska
Carmina Burana – un spectacol exclusiv şi somptuos, un protest împotriva corupţiei morale, o luptă iraţională cu destinul
Carmina Burana este o cantată scenică scrisă în 1935-1936 de Carl Orff, bazată pe 24 de poezii din colecţia medievală omonimă. Titlul complet latin este: „Carmina Burana: Cantiones profanae cantoribus et choris cantandae comitantibus instrumentis atque imaginibus magicis” ("Cântece de Beuern: cântece laice pentru cântăreţi şi coruri, împreună cu instrumente şi imagini magice").
Manuscrisul a fost găsit în 1803 în mănăstirea benedictină Benediktbeuern, Bavaria şi conţine mai mult de 250 de texte dramatice şi poezii din secolele XI, XII şi XIII. Autorii acestor poezii satirice - vaganţii şi goliarzii - poeţi medievali de limbă latină, liberi şi rătăcitori, cântau bucuria de a trăi: studenţi, muzicieni, poeţi şi clerici fugari ce nu aveau un loc de muncă şi o locuinţă permanentă. Cei mai mulţi erau educaţi, lipsiţi de un scop aparent, obosiţi de lume şi de corupţia morală profundă răspândită şi în Biserică, ei înşişi gravitau spre un stil de viaţă carnală. Îşi exprimau frustrările, scriind în diferite limbi - latină medievală, germană veche, franceză veche, dar în special, se exprimau în versul latin. Se crease o stare de ignoranţă, iar satira muşcătoare a poeziei lor era singura modalitate prin care puteau să-şi exprime nemulţumirea. Aceste forţe continuau să creeze presiune şi să explodeze în cele din urmă prin revolte şi revoluţii, odată cu „eruperea” lui Martin Luther în 1517. Poezia goliardă care supravieţuise din secolele XII şi XIII ar fi cea care l-a plasat pe Luther la uşa Bisericii din Wittenberg, cu un ciocan într-o mână, 95 de teze în cealaltă şi câteva cuie ţinute între buze.
În acele vremuri, exista o înclinaţie medievală pentru călătorii–pelerinaje–pribegiri fără sens, un cult pentru hoinăreală, o predilecţie spre un minim de efort, fără responsabilităţi. Un stil de viaţă mai uşor şi mai distractiv, cu opriri pe la mănăstiri, taverne şi hanuri, unde gazda servea băutură în schimbul unui amuzament bizar, presărat de cântece, poezii şi istorioare hazlii sau înfricoşătoare, idolatrizând bucuriile unei vieţi deşarte.
Numele are rădăcini latine - "Carmina" înseamnă "cântece", în timp ce "Burana" este forma latinizată a lui Beuren, numele mănăstirii benedictine Benediktbeuren din Bavaria.
Compozitorul Carl Orff a descoperit această lucrare într-un catalog de anticariat şi l-a apreciat drept un mijloc de a "evoca sufletul vechilor lumi, a căror limbă era expresia conţinutului spiritual". Era exaltat în special de "ritmul şi imaginea fascinantă a poemelor, de concordanţa melodioasă şi de latina laconică".
Citeşte mai departe
Cincinnati Ballet Presents Carmina Bu
''Defectul tuturor oamenilor este că aşteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe... Toţi învăţăm să trăim după ce nu mai avem nimic de aşteptat, iar când trăim nu putem învăţa nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret şi viu, ci într-un viitor fad şi îndepărtat.''
''Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?''
''Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.''
''Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia şi toate conţinuturile, să curg, să mă descompun şi, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creaţia, inspiraţia mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, şi moartea mea să fie triumful meu. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine, să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârşit şi magnific asemenea marilor crepuscule. Din ţesătura visului nostru să crească splendori enigmatice şi umbre cuceritoare, forme ciudate şi adâncimi halucinante. Un joc de lumină şi de întuneric să îmbrace sfârşitul într-un decor fantastic şi o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistenţă, când avîntul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie şi încântare.''
''Daca aş putea, aş aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieţii, aş pune flăcări arzătoare şi insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă şi altă caldură. Focul pe care l-aş pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esenţială.''
''Omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit să-şi găsească o modalitate proprie de viaţă, aşa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma aşa-zisei lui libertăţi suferă mai mult decât după cel mai mare prizonierat posibil în existenţa naturală.''
''Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decât cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o.''
''Sunt lacrimi care sfredelesc pământul şi răsar ca aştrii pe alte ceruri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre?''
''Dacă m-aş retrage în cel mai groaznic deşert, dacă aş renunţa la tot şi n-aş mai cunoaşte decât singurătatea absolută, niciodată n-aş mai avea îndrăzneala de a dispreţui plăcerea şi pe oamenii care o împărtăşesc. În orice condamnare există multă invidie. Budismul şi creştinismul sunt o răzbunare şi o invidie a suferinzilor. Gândul renunţării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă.''
''Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior.''
''În somn uiţi drama vieţii tale, uiţi complicaţiile şi obsesiile, aşa încât fiecare deşteptare este un început nou de viaţă, este o speranţă nouă.''
''Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atâţia. În lumea aceasta încă n-a murit nimeni de suferinţa altuia. Iar acela care a zis că moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorât.''
''Conştiinţa a făcut din animal om şi din om demon, dar ea n-a făcut încă din nimeni un Dumnezeu, în ciuda lumii care se mândreşte de a fi omorât unul pe cruce.''
''Oricât m-aş lupta pe culmile disperării, nu vreau şi nu pot să renunţ şi să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările şi tristeţile ar întuneca izvorul luminos al fiinţei mele, deplasat în cine ştie ce colţuri îndepărtate ale existenţei mele.''
''Sunt convins că nu sunt absolut nimic în univers, dar simt că singura existenţă reală este a mea.''
''Nu toţi oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toţi oamenii sunt nefericiţi.''
''Cum să mai ai idealuri când există pe acest pământ orbi, surzi sau nebuni? Cum să mă bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? Mă simt responsabil de întunericul tuturora şi mă cred un hoţ al luminii.''
''În melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.''
''Vreau să nu mai ştiu nimic, nici măcar să ştiu că nu ştiu nimic. De ce atâtea probleme, discuţii şi supărări? De ce atâta conştiinţă a morţii? Până când atâta filosofie şi gândire?''
Emil Cioran, Pe culmile disperării
Am atins incredibilul
Am atins incredibilul
Şi m-am instalat în el,
Cât de cât.
Dar e numai partea de la suprafaţă,
Pojghiţa.
Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ţi vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.
Şi centrul de foc al incredibilului
Miezul, sâmburele
De necrezut al necrezutului
Este şi el un început.
Partea de la suprafaţă,
Pojghiţa...
Şi tot aşa.
Marin Sorescu
Momentan sunt 125 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 125 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje