„Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine.”
Arthur Rubinstein
Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune.
Francesco Orestano
De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.
Antoine de Saint-Exupery
Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.
Giacomo Leopardi
În această zi a vieții tale cred că Dumnezeu vrea să știi ...
... că frica este una dintre principalele surse de cruzime. Transcederea fricii este începutul înțelepciunii.
Bertrand Russell a spus asta și a avut dreptate.
Elisabeth Kubler-Ross a spus: "Frica și vina sunt singurii
dușmani ai omului ". Și ea avea dreptate.
Și Franklin Roosevelt a spus,
"Singurul lucru de care trebuie să ne temem
este frica în sine. "
Cu dragoste, prietenul tău
Neale Donald Walsch
Cele 10 legi dupa care se manifesta Universul
Aceste legi va vor ajuta sa patrundeti mai usor tainele manifestarii materiei. Nu e vorba de "Cele 10 Porunci" cum le stim noi din Biblie. Nu e vorba poate nici de "legi" in sensul propriu al cuvantului. Le-as zice 10 principii dupa care functioneaza schimbul de energie in Univers.
10 explicatii simple pentru a fi intelese de toti oamenii:
1. V-am creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
2. Dumnezeu este Creatorul.
3. Sunteţi trei fiinţe într-una singură. Puteţi numi aceste trei aspecte ale fiinţei cum doriţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; minte, trup şi spirit; supraconştient, conştient şi subconştient.
4. Creaţia este un proces care provine din aceste trei părţi ale trupului vostru. Hai să o spunem altfel: voi creaţi la trei nivele. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta.
5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul („vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt („Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde” ). Tot ceea ce este creat este desăvârşit prin faptă („şi Cuvântul S-a făcut trup şi a sălăşluit între noi”).
6. Ceea ce gândiţi, dar despre care nu mai vorbiţi după aceea, creează la un nivel. Ceea ce gândiţi şi despre care vorbiţi creează la un alt nivel. Şi ceea ce gândiţi, vorbiţi şi faceţi se manifestă în realitatea voastră.
7. Este imposibil să gândiţi, să vorbiţi şi să faceţi ceva în care nu credeţi cu adevărat. De aceea, procesul de creaţie trebuie să includă sau credinţă sau cunoaştere. E vorba despre credinţa absolută, care se situează dincolo de speranţă. Aceasta înseamnă să ştii cu certitudine („credinţa ta te-a mântuit”). De aceea, partea de acţiune a creaţiei include întotdeauna cunoaştere. Înseamnă o claritate la îndemâna oricui, o siguranţă totală, o acceptare completă ca realitate a ceva.
8. Acest domeniu al cunoaşterii este un domeniu de recunoştinţă intensă şi incredibilă. Este o mulţumire adusă în avans. Şi acesta este, poate, cea mai mare cheie a creaţiei: să fii recunoscător înaintea creaţiei şi pentru ea. Faptul că socotiţi aceasta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat, ci chiar încurajat. Este semnul sigur al stării de maestru. Toţi Maeştrii ştiu dinainte că fapta a fost făcută.
9. Sărbătoriţi şi bucuraţi-vă de tot ceea ce creaţi şi aţi creat. A respinge orice parte din creaţie înseamnă a respinge o parte din voi înşivă. Fiţi recunoscători pentru orice care se arată ca făcând parte din creaţia voastră, luaţi-o în posesie, binecuvântaţi-o. Nu căutaţi să o condamnaţi , pentru că a o condamna înseamnă a te condamna pe tine însuţi.
10. Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou. Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă. Spuneţi „Eu sunt Calea şi Viaţa, urmaţi-Mă”. În acest mod se manifestăvoinţa lui Dumnezeu „precum în Cer, aşa şi pre Pământ”.
Sursa: "Conversatii cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch
Natura ascunde pe Dumnezeu, dar nu de oricine. -Goethe
Natura este doar denumirea unui efect, a cărui cauză este Dumnezeu.
William Cowper
În noi se află Lumina Naturii, şi această Lumină este Dumnezeu. - Paracelsus
Indiferent cum îl numeşti: natură, destin, noroc; toate acestea au un singur nume - Dumnezeu. Seneca
Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem postul.
George Washington Carver
Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic. - Dante Alighieri
Beautiful Landscape Photographs from
"Aşa, tinere, nu te înfricoşa de viaţă. Caută bine să descoperi adevăratele vopsele ale sufletului tău şi mâzgâleşte lumea cu ele. Nu împrumuta paleta, tonurile şi pensulele de la nimeni."
Tudor Arghezi
"Avem nevoie de liniște pentru a ne putea atinge sufletele."
Maica Tereza
„Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
– De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
– Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? – întrebă din nou înţeleptul.
– Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
– Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
– Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
– Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.”
" Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiți cuvinte care să vă îndepărteze și mai mult, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere!"
- Respectă-ți copilul ca să fii respectat la bătrânețe. (Ila)
- Absența nu hrănește copilul. (Ghana)
- Un copil este ca vița-de-vie: dacă nu e dirijat, îți crește pe cap (Wolof)
- O rană cauzată de o lovitură făcută în văzul lumii trebuie să fie cusută tot în văzul lumii. (Gikuyu)
- Construiește mai bine poduri în loc de ziduri. ( Swahili)
- Barca nu avansează dacă nu se vâslește în unison. (Swahili)
- După reflux urmează totdeauna fluxul. (Algeria)
- Există peste patruzeci de feluri de nebunie și numai unul de judecată sănătoasă. (Ghana)
- Frica este mai mare ca și pericolul care a provocat-o. (Guinea)
- O movilă care vrea să fie necălcată nu trebuie să admită să fie cultivată. (Mende)
michel rauscher painting
" Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, lașitatea mea cotidiană, justificarea incapacității mele de a lucra,scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eșecurile și neputințele."
Emil Cioran
Monotonie pe vioară - Tudor Arghezi
De cînd nu mi-ai mai cîntat
Sînt , vioară, întristat.
N-ai putea ști ce mă doare
De tot cad într-o-ntristare?
Întristat de ce să fiu?
Că-i devreme, că-i tîrziu?
Și n-am cine să mă-nvețe,
De mi-e dor sau mi-e tristețe,
Ca să știu, la întrebat,
Că ceva s-ar fi-ntîmplat.
Dor de ce-ar putea să-mi fie?
De-altă nevinovăție?
Nu-mi dau seamă ce-ntristare
Negrăită, iar mă doare.
Întristările ți-s multe.
Cine să ți le asculte?
Cine ți le înțelege
Întristările pribege?
Că nici eu nu le-nțeleg,
Să le-nșir, să le dezleg.
Te-ntristează cînd și dacă
Alții cîntă, rîd și joacă?
Scripcă veche, mai de mult,
Doar tăcerea ți-o ascult,
Nu-mi dau seama ce-ntristare
Decît altele te doare,
Oare trebuie să-mi pară
Că-a murit ceva-n vioară?
Ori, vioară, simți mai bine,
N-a murit ceva din mine?
"Străduiți-vă să cultivați această conștiință a vieții divine ce pătrunde orice lucru, și vă veți simți vizitați de niște prezențe îngerești. Aceste prezențe se manifestă de fiecare dată când reușiți să trăiți niște clipe de o mare intensitate spirituală: anumite emoții mistice, anumite stări de liniște, anumite vibrații în atmosfera unei camere unde vă rugați, meditați, sunt manifestarea acestor prezențe. Spuneți că nu le vedeți. Oare vă vedeți gândurile, sentimentele? Oare vă vedeți viața? Nu, și totuși nu le puneți la îndoială: manifestările lor, efectele ce le produc în voi vă sunt de ajuns pentru a vă convinge de realitatea lor.
Ceea ce vedem este totdeauna aparența lucrurilor. Esențialul rămâne mereu invizibil. Poate că nu îi vedeți pe îngeri, dar le simțiți prezența, iar această prezență este o senzație ce nu poate fi pusă la îndoială. Aceasta este viața: niște vibrații, niște curenți care circulă de-alungul spațiului..."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
..imi caut acel “lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului“, care doar lui Marin Sorescu in “Iona” i-a reusit..
sau cum ar spune un nepământean "intre aripile sufletului meu.."
Mihai Grigorescu
Momentan sunt 202 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 202 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje