Frumusetea va mantui lumea.
Dostoievski
„Cel mai fericit om este acela care face fericiți un număr cât mai mare de oameni.”
Lev Tolstoi
Frumusetea va mantui lumea.
Dostoievski
„Cel mai fericit om este acela care face fericiți un număr cât mai mare de oameni.”
Lev Tolstoi
„Găsesc speranţă în cele mai negre dintre zile, şi mă concentrez în cele mai fericite. Eu nu judec universul.”
Dalai Lama
Viaţa nu e efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări;
- viaţa are delir, tumult în soare, bucurie respirată.
Ionel Teodoreanu
„Cei mai aleşi dintre oameni se lasă conduşi în viaţă de-un ideal născut din ei înşişi: sunt ca orbii, care se lasă purtaţi de mână de copii lor.”
Lucian Blaga
''Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.
Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.
Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.
Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.''
Carmen Pricop
Cel mai incapator si mai sigur loc din lume este sufletul mamei.
Irina Binder
"Pasărea este liberă şi independentă doar atât cât îi permite cerul."
Teodor Dume
Dragostea este o pasăre care va trăi mereu în libertate, pentru că nici un om n-a învăţat vreodată cum s-o îmblânzească.
Henri Meilhac
"Soarele nu apune niciodata. El, doar, rasare in alta parte."
"Memoria uită ce a învățat, uită mult, dar nu ce a trăit. Aici nu există "demult" și "de curând", ci "permanent" și "simultan". Aici se-ntipăreşte pentru câte zile ai, frumosul - dacă ai avut parte, urâtul - pentru care ai smulge bucăți din tine ca sa-l uiţi."
Ileana Vulpescu
Timpul isi intinde lenes clipele... Si atipeste intre flori de mac... Lucian Blaga
Flori de mac-Lucian Blaga
În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.
Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.
Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
Şi-as vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.
Tacerea cea bine graitoare
Într-o epocă bogată în cuvânt, ştiri, informaţii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degrabă ciudat ca cineva să vorbească despre tăcere. În vremuri de decădere a cuvântului în minciună, jignire, linguşire, ironie, înşelăciune şi batjocură, se impune, credem, să facă referire cineva şi la cunoscuta, aleasa, discreta şi de folos aducătoarea tăcere. Tăcerea e un fel de a fi.
Cineva care tace nu înseamnă nicidecum că e nepăsător, apatic, lipsit de vlagă şi neatent. Tăcerea deliberată, puţina vorbire cultivată cu grijă şi respingerea vorbăriei şi a bârfei constituie cinstea tăcerii şi evitarea obositoarei poliloghii, de la care provin continuu diferite probleme precum certuri, răceală sufletească, zarvă. Oamenii tăcuţi vorbesc prin tăcerea lor sobră. Nu tac pentru că nu ştiu să vorbească, din rea-voinţă şi din îngâmfare ascunsă că nu participă la discuţii de nivel înalt, ci din simţirea smerită că nu au ceva important de spus. Astfel, pur şi simplu tac. Când însă chiar vorbesc, lasă cuvânt plin de conţinut.
Monah Moise Aghioritul
Am dat o căutare pe Google
Am dat o căutare pe Google
Şi ai apărut tu, argintul viu
Numai Dumnezeu poate să ştie
Unde te-au găsit inimile de căutare
Prin ce neştiute universuri paralele
Galerii de internet, sălbatice
Vise, pixeli, conturi, doruri,
Am dat o căutare pe Google
Şi-am găsit o arătare androgină
Făcută din vise, aer şi adrenalină
Din circuite, aur, smirnă,
Cu inima bătând la fiecare click
Pe poezii nescrise, pe citate neştiute
Cu sufletul ascuns într-un mouse,
Am dat o căutare pe Google
Căutând un sentiment nedesluşit
O durere în piept care nu mai trebe
Şi din toate definiţiile lumii
Ai apărut de niciunde tu, hologramă
A unui înger dat dispărut
A unui înger al nimănui,
Am dat o căutare pe Google
Şi aripile tale au trecut lumea
Cucerind-o pe dinlăuntru şi pe dinafară
Lumina lor a topit tot în cale
Transformând lumea virtuală într-o planetă
Pe care ai să locuieşti tu
Arătare din poezii scrise niciodată.
Marius Tucă
''Nu știu ce va fi mâine, dar stiu ca Dumnezeu este deja acolo.''
Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el şi este protejat.
Proverbe 18:10
"Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina."
Nicolae Titulescu
"Daca Îl ai pe Dumnezeu de partea ta, restul nu mai contează!"
Momentan sunt 503 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 503 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje