Elena Latan

[latan.elena]

" Un om care are inima plina de iubire nu va fi niciodata singur, urat sau sarac."



" Felul în care Îl vedem pe Dumnezeu oglindeşte limpede felul în care ne vedem pe noi înşine."
Elif Shafak



,,Intampina fiecare dimineata cu un zambet. Priveste fiecare zi ca pe un alt cadou special daruit de Creatorul tau, o alta oportunitate de aur pentru a termina ceea ce nu ai putut duce pana la capat ieri. Fii propriul tau deschizator de drumuri. Fixeaza-ti la cea dintai ora (a zilei) o tema succesului si a actiunii pozitive ce isi va purta ecoul, in mod sigur, intreaga zi. Nu esti nascut pentru a esua.
Og Mandino

[latan.elena]

"Sufletul se hraneste uneori atat de intens din izvorul frumusetii si ii respira atat de profund misterul si se delecteaza din bogatia nuantelor sale raspandite oriunde, incat nici macar inima mai poate plange vechile tristeti, stranse in tainitele unui trecut indepartat."
Monia Pin

[latan.elena]

Rebecca Louise Law este o artistă din East London, specializată în instalații vii – opere de artă confecționate din flori. Specificul muncii sale relevă relația strânsă dintre om și natură, artista fiind pasionată de conservarea frumuseții oferite de floră.
Instalațiile Rebeccăi sunt proiectate spre a deveni sculpturi permanente după uscarea plantelor. Fiecare dintre lucrările pe care le realizază este unică și poate fi confecționată între o zi și o săptămână, în funcție de mărimea instalației.
Sursa:http://ea.md/o-artista-din-londra-cr...din-flori-vii/

[latan.elena]

Dans în ploaie-Ana Blandiana

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!

[latan.elena]

"Pentru a judeca drept nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile ! ”
Richard Wurmbrand



'' Când ți-s obosite picioarele du-te înainte cu inima.
Paulo Coelho

[latan.elena]

Scopul vieţii este de a trăi în acord cu natura.
Zenon din Elea

În tot timpul vieţii mele, noile taine ale naturii m-au făcut să mă bucur ca un copil.
Marie Curie

Nu există nimic în natură care să nu fie o imagine a vieţii omeneşti.
Vauvenargues

[latan.elena]

El Bel Poema, Mario de Andrade
(San Paolo 1893-1945)

Am numărat anii mei și am constatat că am mai puțin timp să trăiesc de aici înainte decât am experimentat până acum.

Mă simt ca acel copil care a câștigat un pachet de dulciuri: primele le mănâncă cu plăcere, dar când și-a dat seama că au mai rămas puține, a început să le guste intens.

Nu mai am timp pentru reuniuni interminabile în care sunt discutate statutele, regulile, procedurile și reglementările interne, știind că nimic nu va fi atins.

Nu mai am timp să sprijin persoane absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice, nu au crescut.

Timpul meu este prea scurt: vreau esența, sufletul meu se grăbește. Nu mai am multe dulciuri în pachet.

Vreau să trăiesc alături de oamenii umani, foarte umani, care știu să râdă de greșelile lor și care nu sunt umflați de triumfurile lor și care își asumă responsabilitatea pentru ei înșiși. În acest fel, demnitatea umană este apărată și ne îndreptăm spre adevăr și onestitate.

Este esențial faptul că face viața utilă.

Vreau să mă înconjor cu oameni care știu cum să atingă inimile, de oameni care au învățat greutățile mari ale vieții, cu atingeri dulci ale sufletului.

Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate da.

Nu intenționez să pierd niciunul din celelalte deserturi. Sunt sigur că vor fi rafinate, cu mult mai mult decât cele mâncate până acum.

Scopul meu este să ajung la sfârșit, multumit și în pace cu cei dragi și cu conștiința mea.
Avem două vieți iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una...

P.S. Dragă cititorule, trimite acest poem tuturor prietenilor tai, de peste 40 de ani...
P.S. 2 Este INTERZIS să-l păstrezi fără a-l da mai departe!

[latan.elena]

"Cât nu ne înşelăm gândindu-ne că liniştea constituie neapărat deşertul, vidul, absenţa oricărei activităţi, a oricărei eaţii, într-un cuvânt, neantul! În realitate, există linişte şi linişte, şi într-o manieră generală putem afirma că există două categorii: cea a morţii şi cea a vieţii superioare. Despre liniştea vieţii superioare vorbim aici şi pe ea trebuie să o înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare intensă ce se împlineşte în mijlocul unei armonii perfecte. Ea nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu aceea simţită fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de profund ce nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte. Liniştea este o calitate a vieţii interioare."
Omraam Mikhael Aivanhov

[latan.elena]

Revărsarea Graţiei Divine în viaţa oamenilor a reprezentat întotdeauna un miracol absolut, un mister insondabil, încărcat de o fericire sublimă şi de semnificaţii fundamentale. Dincolo de caracterul concret de ajutorare, manifestările Graţiei Dumnezeieşti au permis totodată conştientizarea prezenţei atotputernice a lui Dumnezeu şi a iubirii Sale copleşitoare pentru creaţia Sa.Într-un sens foarte concret, Graţia Divină este actul prin care Dumnezeu salvează, ajută pe cineva aflat într-o situaţie extrem de dificilă, la limită.

Într-un sens mai profund însă, conceptul Graţiei Dumnezeieşti rezumă, esenţializează relaţia dintre Divinitate şi fiinţa umană. Putem conştientiza că în realitate absolut totul există şi se manifestă prin Graţia lui Dumnezeu. Noi cu toţii trăim de fapt în permanenţă îmbrăţişaţi de oceanul nebănuit al Graţiei Divine. Însuşi faptul că existăm este tot un act de Graţie. Suntem noi oare conştienţi de faptul că ar fi fost posibil să nu fi existat niciodată? Suntem oare suficient de recunoscători lui Dumnezeu chiar şi pentru acest simplu fapt că existăm? Mai mult decât atât, dacă vom conştientiza cu atenţie, vom înţelege că tot ceea ce apare în viaţa noastră este un dar divin. Fiecare eveniment, fiecare situaţie este o şansă ce ne permite să învăţăm ceva, să ne cunoaştem, să ne transformăm. Totul este în esenţă o lecţie divină. Aceasta este valabil atât pentru evenimentele pe care le considerăm „favorabile” nouă, cât şi cele pe care adesea le considerăm – din ignoranţă – ca fiindu-ne „defavorabile”. Şi totuşi, chiar şi din acestea, sau poate mai ales din ele, noi învăţăm, obţinem experienţe extrem de preţioase, a căror valoare o decantăm de obicei abia mult mai târziu.

Tradiţiile înţelepciunii universale spun că de fapt acesta şi este scopul Creaţiei: acela de a fi un cadru care să ne ofere şansa de a evolua. Dar aşa cum un peşte care înoată în apă nu e conştient de apa în care se află, tot la fel majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi că trăim într-un ocean infinit de Graţie Dumnezeiască.



Pentru a deveni conştienţi de această infinită Graţie este necesar în primul rând să ne deschidem inimile, pentru a primi revărsarea bunătăţii şi iubirii divine în sufletele noastre. Oamenii sfinţi spun că dacă am şti cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, am plânge de fericire. Se mai spune de asemenea că, generic vorbind, dacă noi facem un pas către Dumnezeu, atunci El va face zece paşi către noi. Dar este esenţial ca noi să facem acel prim pas. Pentru că Dumnezeu ne respectă întotdeauna liberul arbitru şi dacă noi suntem indiferenţi (sau chiar ostili) şi nu dorim ca El să ni se reveleze, atunci El nu o va face.

Dumnezeu îşi revarsă Graţia Prezenţei şi Iubirii Sale în special celor care merită şi care sunt pregătiţi să o primească. Chiar şi pentru aceştia, ceea ce rămâne esenţial este ca ei să ceară şi să implore coborârea Graţiei cu toată fiinţa lor, cu sinceritate, cu credinţă totală, plini de umilinţă. Atunci, la momentul ales de Dumnezeu, Graţia Divină se revarsă în valuri copleşitoare, care îl umplu întotdeauna pe cel ce a cerut de uimire şi recunoştinţă.
Continuarea →

SURSA:Prin Graţia Divină este posibilă contopirea finitului ... - Armonia Cosmică

[latan.elena]

Liniştea ne dezvăluie că lumina stelelor şi lumina din noi sunt făcute din aceeaşi iubire.
Bruce Davis



Ai văzut puterea ta.
Ai văzut propria frumusete.
Ai văzut
Aripi de aur.
Nimic mai puţin,
De ce îţi faci griji?
Eşti într-adevăr
Sufletul, din suflet, din suflet
Rumi

Deşi apari sub o formă umană

Esenţa ta este Conştiinţă pură.

Tu eşti păzitorul fără de frică al

Luminii divine.

Aşa că, vino, întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Când pierzi orice simţ al personalităţii

legăturile a mii de lanţuri dispar.

Abandonează-te complet,

întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Eşti urmaşul lui Adam, prin Cuvântul pur al lui Dumnezeu,

dar ţi-ai întors privirea spre

spectacolul gol al acestei lumi.

Cum poţi să te mulţumeşti cu atât de puţin?

Aşa că, vino, întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

De ce eşti aşa de încântat de lumea asta

când o mină de aur este în interiorul tău?

Deschide ochii şi vino

întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Ai fost născut din razele Măreţiei lui Dumnezeu

când stelele erau într-un loc perfect.

Cât timp vei suferi de loviturile unei mâini inexistente?

Aşa că, vino, întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Shams din Tabriz, Regele tavernei,

ţi-a înmânat o cupă,

Şi Dumnezeu în toată gloria Lui toarnă vinul.

Aşa că vino! Bea!

întoarce-te la rădăcina propriului tău suflet.

Sufletul sufletelor, viaţa tuturor vieţilor – tu eşti Acela.

Văzut şi nevăzut, mişcător şi nemişcător – tu eşti Acela
.

Drumul care duce la Oraş este fără sfârşit;

Du-te fără cap şi fără picioare şi deja vei fi acolo.

Ce altceva ai putea fi? – tu eşti Acela.
Rumi