Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !
"Oriunde mergi, indiferent cum este vremea, poartă cu tine propriul soare."
Anthony J. D'Angelo
"Surâdeti lumii si lumea vă va surâde."
Soeur Emmanuelle
"Pot să fac orice atunci când soarele străluceşte deasupra mea: nici un munte nu este prea înalt pentru mine, nici un necaz prea dificil pentru a-l depăşi."
Wilma Rudolph
"Cea mai întunecată oră este cea dinaintea răsăritului soarelui."
Paulo Coehlo
„Natura a făcut două feluri de minţi superioare: unele pentru a produce cugetări sau acţiuni frumoase şi celelalte pentru a le admira.”
Joseph Joubert
Nu poţi ajuta oamenii să se vindece, dacă nu simţi iubire în inima ta. Când o simţi, ceea ce spui şi faci curge prin iubirea ta, nu prin frica ta – iar tu vei inspira, vei încuraja, vei înălţa.
Aminteşte-ţi că te afli aici pentru a da celorlalţi forţă – nu pentru a-i corija, sau pentru a-ţi asuma răspunderea pentru durerea lor. Aşa că, nu-ţi impune darul asupra celorlalţi. Dăruieşte doar, celor ce-ţi cer ajutorul şi care sunt gata să îl primească. În felul acesta, nu le vei încălca libertatea şi nu-ţi vei epuiza propriile energii.
Paul Ferrini - Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi
Realitatea fizică este ca o oglindă la propriu. Când privești în oglindă și vezi reflecția, expresia chipului tău, dacă ești încruntat, nu te duci la imaginea reflectată în oglindă să încerci s-o forțezi să zâmbească. Asta nu va funcționa niciodată. Pentru că în realitate acolo nu este nimic. Totul se întoarce la tine. Dacă vrei într-adevăr să vezi reflecția zâmbind, știi că singurul lucru pe care-l poți face este să alegi să zâmbești tu în primul rând. Și atunci, reflecția nu are altă alegere decât să-ți întoarcă zâmbetul. Însă, noi înțelegem că majoritatea voastră a fost învățată exact invers. Astfel că, atunci când vor ca ceva să se schimbe în realitatea lor, mulți de pe planeta voastră vor încerca – într-un mod foarte , foarte obositor – să încerce să schimbe lumea exterioară în loc s-o schimbe pe cea interioară. Ceea ce face toată diferența.
Bashar
Mă rog Ţie, Doamne, să pot fi frumos pe dinăuntru.
Socrate
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.05.2019 la 11:32.
,,Când ne pierdem dreptul de a fi diferiti, pierdem privilegiul de a fi liberi."
Charles Evans Hughes
'' Toti materialistii care nu au facut niciodata nimic
pentru ca LUMEA lor INTERIOARA sa poata fi locuita,
se gandesc numai sa se distreze in exterior!
De indata ce se trezesc singuri cu ei insisi, ei se plictisesc,
se simt prost.
Dimpotriva, spiritualistul a stiut atat de bine sa isi ordoneze,
sa isi infrumuseteze Lumea sa Interioara, incat acesteia
nu ii lipseste nimic: poezia, culorile, muzica...
Intreaga frumusete se afla acolo, si el sufera cand este
obligat sa ''iasa'' si sa paraseasca aceasta frumusete.
Reflectati acum... Cat timp va aflati in compania altora?
Cateva minute, cateva ore ...
Dar CAT TIMP SUNTETI CU VOI INSIVA?
Zi si noapte, fara incetare!
Ei bine, nu credeti ca este mult mai important sa va
ameliorati, sa va transformati locul de unde nu iesiti niciodata?
De ce lasati spatiul vostru interior deteriorat ca o cocioaba,
ca o mansarda unde ferestrele sunt sparte, unde paianjenii
se plimba pe tavan, unde soarecii se desfata? ''
O.M.Aivanhov
(Asta creeaza un mediu favorabil instalarii depresiilor,
bolilor, a nefericirii, pentru ca acolo, in interior, este
un mare dezastru!- LifeTv)
Domnişoară de altădată
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Şi n-o găsesc prin lume,
S-a pierdut, s-a ascuns
Ori poate s-a risipit
Prin visele bărbaţilor
Care nu te-au avut,
Semănai cu femeile toate
Şi cu niciuna,
Frumuseţea ta de modă veche
Ascunsă în buzunarul unui ceas
Cântată în şoaptă, în neştiute existenţe
Bântuie corzile mele de sânge
Şi s-a acordat cu dinlăuntrul,
E prizoniera eului,
Fugară prin jungla profunzimilor,
Sunt un posedat al ei,
Nu ştiu ce descântec
M-ar putea reda libertăţii
De a o distinge
De a o asemui, de a fi neasemuită,
Să-mi răvăşească retinele doar
Să nu-mi arunce în gol toţi fiorii,
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Şi n-o găsesc prin lume
Pluteşte pe aerul prizat odată
Aerul tare îmbătat de parfumul tău
Ca de o gură de amor,
O caut prin femei necunoscute
Prin gesturile lor nevăzute
Când sunt singure în faţa oglinzii
Văzându-se doar pe ele
Dar închipuindu-şi că le vede tot restul lumii,
Iei chipul fiecăreia
Şi-l îmbraci cu aerul tău
Cu micile detalii ale dragostei,
Alteori îţi simt profilul
Bătut în adn-ul meu
Ca pe o monedă antică,
Te învârţi în mine
Şi nu cazi niciodată
Zborul ochilor tăi împarte lumină
Şi vine viaţa s-o tragă în piept,
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Prin ceaţa dimineţilor
Care se întreabă ce e cu ele
Ce e cu tine, ce e cu noi,
Prin trenuri pierdute,
Şi o găsesc şi n-o găsesc,
E o frumuseţe rătăcită
Prin tăceri uitate, ascunse
Nu se lasă scrisă, descrisă,
E liberă, sălbatică, nepictată
De pictorii pieţelor romantice,
Muzeele ar dori-o expusă
În rame, în vitrine, în vitralii,
Dacă ar avea identitate
S-ar bate pe ea marii colecţionari ai lumii,
Domnişoară de altădată,
Caut frumuseţea ta
Şi rezist eroic să n-o găsesc
La o adresă derizorie
Câteva străzi mai încolo,
Aşteptând cuminte la fereastră,
Domnişoară de altădată.
Marius Tucă
Cântecul sufletului - Khalil Gibran
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri –
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibraţiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte
Cântecul lui Dumnezeu?
Pentru trandafirul din scaunul domnesc
Lucian Blaga
Roz trandafir, frumseţea ta
nu m-a cruţat. Din drum m-abat
şi mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua şi prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalţi
suprafiresc la albe curţi
din scaunul împărătesc,
pe lespede în faţa ta
şi gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu eşti?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aş şti, aş căuta,
o, dac-aş şti că fiinţă n-ai,
aş căuta să-mi înfloreşti
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din poveşti
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure şi amăgit -
eu mi-aş stârni grădinile,
trimite-mi-aş albinele -
din ceara răsăritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
să te clădească trandafir
de la nămiezi la asfinţit.
”Înţelepţii hinduşi pretind că există patru anotimpuri în viaţă.
Unul pentru a studia şi a descoperi lumea.
Al doilea pentru a întemeia un cămin.
Al treilea pentru a reflecta.
Şi, în sfârşit, al patrulea, în care eliberat de inhibiţii şi de obsesii, devii un fel de călător fără bagaje.”
Octavian Paler Caminante
Momentan sunt 82 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 82 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje