Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !
''Stiti de ce se insenineaza cerul atat de frumos dupa o grea si fertila ploaie?Ca sa se arate ca e o mai mare bucurie de a da decat de a primi .''
Lucian Blaga
Buna dimineata, Soare !
''Stiti de ce se insenineaza cerul atat de frumos dupa o grea si fertila ploaie?Ca sa se arate ca e o mai mare bucurie de a da decat de a primi .''
Lucian Blaga
La o margine a drumului dintre Petroșani și Aninoasa, un copac înconjurat de un gărduleț face din această localitate unul dintre puținele orașe care se pot mândri că au un tulipan. Pomul cu lalele, așa cum îi spun localnicii, e un adevărat spectacol al naturii, pentru că florile sale de o formă și un colorit aparte sunt ceva ce nu vezi oriunde.
Povestea lui a început prin anii 1880, când baronul Victor Maderspach, moştenitor al unor vaste domenii în Vale și unul dintre cei care au dezvoltat mineritul, îşi stabileşte reşedinţa aici. Domeniul castelului său, din care se mai păstrează doar casa cu turnuri, era înconjurat de o grădină spectaculoasă, cu specii variate, aduse de peste tot din lume, iar tulipanul a completat de minune acest parc dendrologic.
Legenda spune că semințele i-ar fi fost trimise contesei Anne Margarette Maderspach de către celebrul scriitor Jules Verne, cu care a corespondat o lungă perioadă, iar localnicii încă mai știu povestea grădinilor din jurul castelului, despre care spun că erau într-adevăr deosebite.
Originar din America de Nord, acest copac are niste flori foarte asemanatoare cu lalelele care apar pe la sfarşitul lunii mai. Ceea ce impresioneaza foarte mult la acest arbore, este aspectul florilor, de cca 4-5 cm, ce seamana foarte bine cu nişte lalele.
Acestea pot fi complet galbene sau pot avea nuanţe de galben-verzui cu o dungă de un portocaliu intens, ce străbate ca o centură toate petalele. Frunzele au formă de liră şi culoare verde intens.
Pot trece până la 15 ani înainte ca primele flori să apară pe ramuri, dar după aceea va continua să înflorească în mod constant cca 200 de ani.
La noi în ţară este destul de rar şi este declarat monument al naturii.
„Nu planta copacul tristeţii în inima ta. Reciteşte în fiecare dimineaţă cartea bucuriei.”
Omar Khayyam
Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.05.2019 la 11:38.
"Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de mireasmă,
Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului.
Îmi pierd drumul şi rătăcesc, caut ceea ce nu găsesc şi găsesc ceea ce nu caut.
Din inima mea se iveşte şi dansează imaginea propriului meu dor.
Vedenia sclipitoare dispare.
Încerc stăruitor s-o cuprind, dar ea se fereşte de mine şi mă rătăceşte din drum.
Caut ceea ce nu pot găsi şi găsesc ceea ce nu caut."
Rabindranath Tagore
Nu păstra pentru tine ...
nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, în taină
tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingăsie
şopteşte-mi cât mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.
adâncă-i noaptea, casa tacută
cuiburile păsărilor învăluite în somn
deschide-ţi printre lacrimi furişe
printre zâmbete nesigure
printr-o dulce-mbujorare a durerii
deschide-ţi taina inimii tale ...
Tu m-ai făcut nesfârşită
Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.
Când ea trecu pe lângă mine ...
când ea trecu pe lângă mine cu paşi repezi
m-atinse cu poala rochiei, uşoară
din neştiuta insulă a unei inimi
răzbi un suflu cald de primăvară
o fâlfâire şi-atingere de-aripă
mă netezi şi dispăru-ntr-o clipă
ca o petală fragedă de floare
ce-o rupe şi-o învolbură o boare.
căzu pe inimă-mi ca un suspin
al şoldului în foşnet lin
şi ca o şoaptă moale
a inimii sale.
Dacă dorești aceasta, fie...
Dacă dorești aceasta, fie,
îmi voi întrerupe cântecul;
dacă îți face inima să-ți bată,
mi-oi ascunde ochii de fața ta.
Dacă, deodată-n umblet, te împiedic,
păşi-voi, mai alături, pe altă cale.
Dacă te stânjenesc la împletirea florilor,
voi da ocol grădinii tale.
Dacă-ți fac apa jucăușă și sălbatică,
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.
" Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă cunoşti.
De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău.
Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei.
Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea şi chinul ei sunt neţărmurite. Dorinţele şi fericirile sunt veşnice. Şi aşa de aproape e de tine – ca însăşi viaţa ta. Dar niciodată n-o vei cunoaşte în toată a ei putere."
O, Pământule, atunci când voi fi plecat
O, Pământule, atunci când voi fi plecat,
inima mea va lăsa câte puţin din nuanţele sale
în toate alcătuirile tale.
Câteva ecouri ale sufletului meu se vor adăuga
la armonia anotimpurilor;
gândul meu veni-va, necunoscut, pândind ciclul
luminilor şi umbrelor tale.
În zilele ce vor veni,
când vara va izbucni în grădina îndrăgostiţilor,
ei nu vor şti că florile boschetelor lor împrumută
o mai vie frumuseţe cântecelor mele,
nici că iubirea lor pentru această lume creşte,
îmbogăţindu-se cu iubirea mea.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.05.2019 la 12:22.
Cititorule, cine esti tu …
Rabindranat Tagore
cititorule, cine esti tu oare
care-mi citesti poemele acestea
si dupa o suta de ani?
nu-ti pot trimite nici o singura floare
din belsugul acestei primaveri
nici un singur licar de aur
din norii de-acolo, impurpurati de lumini …
deschide-ti larg usile si priveste afara !
din propria ta gradina in floare
culege-ti doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o suta de ani mai’nainte.
si-n bucuria inimii tale sa simti
bucuria vie care-ntr-o primavara
cu zori diafani
a cantat si vocea ei vesela
si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima, şi nu te costă nimic.
Octavian Paler
Îmbrăţişarea este, în gramatica dragostei, un cuvânt compus.
Sarghis Sakaian
Cel mai frumos si.convingator discurs despre dragoste este imbratisarea.
Pr. Dumitru Staniloae
Cel mai omenesc fel de a zbura e îmbrăţişarea.
Escandar Algeet
"Copacii sunt poezii pe care pământul le scrie pe cer."
Kahlil Gibran
„Femeia în timpul naşterii ne e superioară, trăind în apropierea morţii pe care, născînd, o sfidează…”
„Cel mai iubit dintre pămînteni” de Marin Preda
Nichita Stănescu - La-nceputul serilor
Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.
Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.
Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.
Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.
Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-verzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
... Dar tot timpul suna ceva... ceva răsuna,
un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.
Ce plângi? - Tudor Arghezi
"Ce plângi, copilul meu? Ce-ţi are
Sufletul? Te doare?
Senină ca un bob de rouă,
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar e o lacrima de turburare
Şi mai cu seama locul ei mă doare.
Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Căci lacrimile nici nu-ntrabă, nici nu au răspuns.
Teama mi-a fost de lacrima ta, fată,
Şi ea s-a si ivit neaşteptată.
De unde a putut să-nmugurească?
Pricina ei o simt că-i pământească.
Dintr-un nisip, dintr-un prundiş, dintr-un nămol.
De nu aş da de urma ei in gol.
Când a-nceput şi lacrima de viţă,
Ai plâns şi tu, suava mea domniţă
Şi n-am avut să bănuiesc prilej
Că s-a rănit o ramură de vrej.
Mă doare că-i sosită vremea lor,
A gândului şi-a lacrimilor,
Fără să văd că fragedul sân mic,
Creşte tiptil în cuibul lui de borangic.
Obrazul sărutat de mine,
Acum primeşte lacrima, mai bine.
Vioaia pleoapă, deodată tristă,
Cată la drum şi tace în batistă.
Păpuşile, poveştile, cum au trecut
De n-am ştiut şi nu am priceput?"
„E cert, orice am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi pământ, despre condiţia umană, despre clipă şi fatum, inima cu bătăile ei aplaudă existenţa.”
Lucian Blaga
"Să trăieşti pe pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui."
Ashleigh E. Brilliant
Pentru creaturi mici, aşa cum suntem noi vastitatea (universului) este suportabilă numai prin iubire.
Imaginaţia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodată. Dar, fără ea, nu vom pleca nicăieri.
Carl Sagan
Momentan sunt 302 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 301 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje