''Eu am soarele şi înăuntrul meu, şi în afara mea, fără nicio deosebire; zi şi noapte, sunt în continua lui adoraţie!''
''Poate oare cineva să fugă de adevăr? Adevărul suportă orice. Toate strunele minţii mele cântă această muzică. El este cântăreţul. El este cel care cântă această melodie în mine. El este cel care a făcut să apară acest val de muzică în trupul şi în mintea mea.''
''Sub povara învăţăturii, sufletul se înăspreşte.''
''Lava iubirii vine din cer
răsplată pentru cel viu,
chiar de ne pare târziu.
Ia-i magma fierbinte în mâini,
şi-o să tresari de mândrie
că toate răsar ca să-ţi rămână ţie.''
''Uneori, sunt înspăimântată de propriile mele emoţii. E ca şi cum o primavară fierbinte ţâşneşte din adâncurile pământului şi se împrăştie peste tot. Tot astfel, din necunoscute adâncuri izbucneşte această arzătoare flacără a iubirii. Sunt îngrozită. O, Doamne, nu va seca totul în jurul meu?''
''Dacă există în lumea aceasta un om care s-o ştie, eu sunt acela: pentru a iubi pe cineva, ori pentru a fi iubit, nu e nevoie de nicio rânduială socială. Mai ştiu că dragostea adevărată este ca o lumină care dă strălucire la tot ce e in jur. Dragostea nu este un obiect, nicio podoabă de aur pe care s-o smulgi cuiva pentru a o dărui altcuiva. Şi mai ştiu că, atunci când iubeşti pe cineva cu sinceritate, atunci tot ce e legat de aceasta persoană îţi devine drag. Ajungi până acolo încât să-i iubeşti servitorii din casă.''
''În tot ce mi se întâmplă, se află un mesaj de nemurire. Nemurirea simţită în lacrimile smulse de muzică, setea de dragoste sunt un unic mesaj pe care l-am primit printr-un magician cosmic. Şi nu aş putea să-mi bat joc de el.''
''Infinitul mă culesese din lumea de jos. Ţinându-mă între faldurii lui, dansa, iar părul lui despletit îmi acoperea ochii, faţa şi întregul trup. Totul se amesteca, ce e înainte şi ce e înapoi, estul şi vestul, aproapele şi departele sunt totuna. Închisoarea mea s-a sfărâmat. M-am eliberat de ruşine, de teamă şi de corsetul relaţiilor sociale. Numai iubirea, necucerită de timp, arde ca o stea polară în colţul întinderii nemărginite. Ea mă conduce, ea mă va îndruma peste ocean.''
''Când totul se transformă în cenuşă, ceva mai rămâne întreg.''
''Poate fi cineva nevinovat vreodată? Sau suntem cu toţii născuţi cu seminţa ticăloşiei în noi?''
''În nopţile fără de somn, focul mâniei arde în inima mea, dar odată cu el ard şi mândria, prejudecata şi valorile mele de altădată. O pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu şi arde totul din calea ei. Mă topesc ca o lumânare a cărei lumină se împrăştie jur împrejur.''
''Nu-i acoperiti pieptul-
As vrea sa vad daca inima lui mai bate
Acest trup trecator
Pastreaza in el sanatatea
Nemuritoare a unui intreg nedestructibil
Ce canta si merge
Pe o melodie imposibila.
Inca mai ascult cantecele sale
Pe care nicio arma nu le poate strapunge
Si nici focul nu le poate arde
Il voi vedea inca o data
Dincolo de marea de lacrimi.''
''Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălaşul tinereţii mele? În trupul acesta bătrân şi decrepit, părul meu e cărunt, faţa îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.''
''Timpul care a fost inapoi,
E acum inainte
Fata lui fara val se acopera cu o matase instelata.
Cine i-a dat vestmant si podoaba?
Cum s-a nascut spectacolul lui trecator?
in curgerea pe nseimtite a timpului
In miscarea lui fara forma,
Cine infloreste florile?
In fiece clipa noi forme apar
Din oceanul pustietatii
Si cad pe tarmul netarmuit.
Valurile imblanzesc o iluzie a mortii.''
''Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.''
Maitreyi Devi
Marcaje