''Dacă inima n-ar simți - fie și fugar - frumusețea lucrurilor, ne-am transforma în deșerturi vii, în pietre sau în obiecte mișcătoare. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-ți reda... puterea naturală de a simți cu inima. ''
Maria Timuc
Oamenii te pot apropia sau depărta de tine însuți. Culmile pe care ne putem ridica sau hăurile în care ne putem afunda. Uneori lacrimile ajung în suflet și îl inundă. Necazurile ne fac mai puternici, ne ajută să supravieţuim altfel, la un alt nivel.Orice om are momente de tristețe, de regăsire, de cădere și ridicare. De gol sau plin, de lumină și întuneric, de lacrimi și zâmbete. Face parte din procesul de purificare, de catharsis. Nu am ști să prețuim bucuria dacă nu am trece prin durere și invers. Toate au rostul lor...
Hrisostom Filipescu
Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii? Nichita Stănescu.
„ A trăi înseamnă a te vindeca şi a te reînnoi în fiecare zi şi, de asemenea, a te regăsi şi a te recuceri.”
Henri-Frederic Amie
„În grădina mea există un mare spaţiu rezervat sentimentelor. Grădina mea cu flori este în acelaşi timp grădina mea cu gânduri şi vise. Gândurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.”
Abram L. Urban
„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce-i al vostru. Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat. Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele? Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi? Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?
Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut. Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul. Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.
În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându-şi virtuţile. Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu. Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.
E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere. Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi. Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi-l refuzi? O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi. Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi. Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.” Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri. Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri. Desigur, cel care-şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră. Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să-şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.
Luaţi aminte ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei pentru că, într-adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia. Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie. Înălţaţi-vă, mai degrabă, cu cel care dă, primindu-i darurile ca pe nişte aripi, fiindcă a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”
Kahlil Gibran – Profetul
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.04.2019 la 21:17.
Dincolo de orice filosofie, de orice formă rituală a credintei, dincolo de orice institutie omenească care organizezază credinta, există simtirea divinitătii care trăieste în adâncul nostru. Am crezut că-L putem găsi pe Dumnezeu în diferite sisteme, dar acum ne întoarcem la a-L simti în noi. Noua spiritualitate a secolului al XXI nu este decât această întoarcere spre interiorul nostru. Aceasta este si esenta crestinismului primar: "Întoarce-te în adâncul inimii tale, spunea Iisus, si acolo mă vei găsi pe Mine". Nu în temple, nu în filosofii, nu în ritualuri uscate, ci în inimă, centrul fiintei omenesti.
Brother DAVID STEINDL RAST
A Fairy Tale By Shawna Erback Painting
- Nu uita că îţi va veni, negreşit, rândul să te revanşezi pentru tot binele primit în viaţă. Să nu fii ignorantă atunci, să nu pierzi ocazia de a face un bine celor care au fost buni cu tine.
- Şi dacă îmi va veni rândul să răsplătesc şi răul pe care l-am primit, ce să fac?
- Să rămâi datoare. Pentru totdeauna.
Fluturi - Irina Binder
În aer mă ridic,
Pe drumuri noi plutesc,
Pământul e prea mic,
Cu cerul mă-nvârtesc
(George Călinescu)
„Originea noastră cerească” înseamnă că suntem nu numai copii ai lumii spaţio-temporale, ci, în acelaşi timp, şi cetăţeni ai împărăţiei divine supranaturale. Aceasta poate să sune ca o afirmaţie pioasă! Dar, pentru a fi primite, marile adevăruri ale vieţii presupun întotdeauna un spirit de pietate. Numai acesta este deschis lor. El este singurul înzestrat pentru o cunoaştere care depăşeşte perspectivele intelectului, a cărui natură ascunde Viaţa insesizabilă raţionalului.''
''Tema fundamentală a vieţii umane
– şi scopul căii interioare –
este aceea de a rezolva tensiunea
dintre originea pământească şi originea cerească a omului
şi anume o integrare creatoare,
nicidecum o eludare prin neglijare.''
''Noi suntem dotaţi şi calificaţi nu doar să credem în originea noastră infinită, ci şi să luăm cunoştinţă de aceasta printr-o anumită experienţă. Dacă răspundem acestui apel, vom urma calea transformării datorită căreia, prin originea noastră naturală, vom exprima originea noastră divină. Dar toate acestea ne vor rămâne ascunse atât timp cât lumina care locuieşte în noi va fi mascată de obscuritatea spiritului obiectiv care defineşte şi de o conştiinţă de tip „ev mediu” a păcatului. Trebuie să avem curajul să privim lumina promisiunii, căci fiecăruia dintre noi îi este dat şi prescris, odată atins gradul necesar, să luăm cunoştinţă de calitatea noastră de copii ai lui Dumnezeu. Pentru ca aceasta să înflorească, este suficient să posedăm simplitatea inimii care risipeşte ceaţa fricii şi acceptă ceea ce inteligenţa nu poate sesiza şi nici voinţa nu poate împlini. A îndrăzni să trăieşti marea promisiune ca misiune, ca sarcină de realizat, aceasta este sursa şi sensul căii pe care Fiinţa infinită a omului, devenită conştiinţă intimă care îl angajează, poate să ia formă în existenţa noastră finită.''
Mai mult:
K.G. Dürckheim-Dubla origine a omului -
"Toate lucrurile profunde sunt cantec. Se pare ca , cumva , partea esentiala a noastra canta , ca si cum restul fiintei noastre ar fi doar o cusatura ascunsa sau un invelis fara mare valoare."
Thomas Carlyle
'' Vreau să cânt precum păsările, fără sa-mi fac griji despre cei care mă ascultă sau despre ce gândesc ei.''
RUMI
"-Câte aripi are un înger?
- Două.
- Iar un serafim?
- Șase.
- Iar un om, ştii câte aripi are?
- Nu știu, părinte.
- Omul poate avea foarte multe. Cât de multă dragoste are, atât de multe aripi..."
Momentan sunt 72 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 72 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje