Îmbracă-ţi chipul cu un surâs adevărat, cu multă lumină în ochi, ce vine din suflet şi încălzeşte inimile celorlalţi.
Dale Carnegie
Îmbracă-ţi chipul cu un surâs adevărat, cu multă lumină în ochi, ce vine din suflet şi încălzeşte inimile celorlalţi.
Dale Carnegie
David Richo-Cum ne arată viaţa ceea ce avem nevoie să ştim
Este posibil ca o serie de corelaţii neobişnuite sau întâmplări similare să nu fie doar simple coincidenţe, ci coincidenţe semnificative.Însăşi clipa-ţi cere s-asculţi şi să-ţi deschizi urechea bine!
- WILLIAM SHAKESPEARE, Furtuna
Această sincronicitate poate fi tocmai impulsul ce ne este necesar pentru a efectua schimbările şi a dobândi stările de trezire pe care suntem pregătiţi să le trăim. Clipele de sincronicitate ne cer să acordăm atenţie celor ce urmează să se întâmple pe drumul nostru, în viitorul apropiat sau puţin mai îndepărtat. Din acest punct de vedere, lovituri dureroase pot deveni momente de tranziţie pline de graţie, iar opririle pot deveni trepte. Noi apreciem că oamenii, locurile şi evenimentele vieţii noastre ne arată ceea ce avem nevoie să ştim sau încotro suntem pregătiţi să ne îndreptăm.
Fiecare fiinţă şi fiecare obiect din povestea noastră contribuie la găsirea sensului vieţii noastre şi nu mai avem a ne teme de nimic. Rămânem, apoi, atenţi la destinul nostru şi îl urmăm deliberat în loc de a-i rezista, a ne plânge de el sau a ne regreta în vreun alt fel soarta.
Dacă viaţa noastră s-ar desfăşura numai în conformitate cu planurile pe care le avem, oricât de raţionale sau exagerate sau restrânse ar fi, am rata multe surprize. S-ar putea să nu observăm cum se deschid noi porţi spre relaţii în care creştem şi care ne transformă în opere de artă. Este posibil ca viaţa planificată de mintea noastră precaută să nu cuprindă toate schimbările şi întorsăturile ce declanşează eliberarea energiei noastre creatoare sau coliziunea forţelor care ne fac într-adevăr extraordinari.
Poate că totul se întâmplă în viaţă exact aşa cum ne propunem. Apoi, dintr-odată, cunoaştem pe cineva sau aflăm ceva, sau avem un accident, sau ne prăbuşim, iar lumea noastră se îndreaptă într-o nouă direcţie care, în cele din urmă, se dovedeşte a fi benefică. Acele evenimente neaşteptate pe care nu ne stă în putinţă să le controlăm sunt forţele sincronicităţii, care ne transformă în ceea ce suntem — şi ceea ce eram dintotdeauna sortiţi să fim. Sincronicitatea este o întâlnire bulversantă şi uneori înfricoşătoare între lume şi sinele nostru. Ceva se întâmplă în lumea exterioară şi se potriveşte exact cu ceea ce avem chiar acum nevoie, arătându-ne că natura noastră umană şi mama natură sunt două faţete ale aceleiaşi monede. În natură, fiecare anotimp produce tocmai acele condiţii necesare echilibrului ecologic pentru dezvoltarea sa. La fel şi noi, de-a lungul istoriei noastre umane, continuăm să dăm numai peste acele lucruri de care avem nevoie pentru a evolua ca fiinţe sănătoase psihic şi conştiente din punct de vedere spiritual. Sincronicitatea vine spre noi ca o forţă ce ne susţine în această evoluţie. Suntem ajutaţi să ne găsim pe noi înşine, iar noi, la rândul nostru, îi ajutăm pe alţii să se găsească pe ei înşişi. Astfel, sincronicitatea contribuie la împlinirea fericită a destinului nostru personal într-o lume de-a pururi luminoasă, care aspiră la şi mai multă lumină.
Pe măsură ce sincronicitatea anulează graniţa dintre noi şi natură, ea estompează, de asemenea, linia de demarcaţie dintre ceea ce este supus timpului şi ceea ce se află în afara lui. Ea reliefează momentele care ne arată că eternitatea este fundamentul fiinţei noastre. Când ne încredem în acest lucru, acţiunile noastre pornesc din acel fundament şi se desfăşoară în conformitate cu el.
Mergem în paşi de dans, executând nu un balet formal, ci redând un ritm sprinten, uneori lipsit de gust sau chiar ireverenţios. De fapt, tot ceea ce ni se întâmplă este sincronicitate, întrucât totul se încadrează perfect în calea noastră pas cu pas către realizarea propriului potenţial.
Cei mai mulţi dintre noi suntem destul de conştienţi de puterile noastre limitate şi nu atât de conştienţi de potenţialul nostru nemărginit. Acest potenţial este adevăratul nostru sine, o energie necondiţionat şi universal iubitoare, judecând cu înţelepciunea veacurilor şi având putere de vindecare din belşug. Când aceste forţe adormite sunt activate, acţionăm în concordanţă cu ceea ce este mai bun în noi. Totuşi, puterile spirituale pe care le deţinem pot rămâne giganţi adormiţi în psihicul nostru, fără ca vreodată să se manifeste în acţiunile pe care le întreprindem. Atunci, destinul nostru rămâne neîmplinit, iar viaţa noastră poate fi cuprinsă de sentimentul că lipseşte ceva. Sincronicitatea apare pentru a ne trezi şi a ne împlini.
Sincronicitatea ne arată că universul orchestrează în aşa fel unele întâmplări, încât să se poată armoniza cu cerinţele călătoriei noastre interioare. Cuvintele lui Shakespeare, citate în prefaţa acestei cărţi, o oglindesc: „Aceeaşi armonie stăpâneşte şi sufletul nemuritor“. Evenimentele ce dovedesc sincronicitate sunt neobişnuite, neaşteptate şi nu sunt puse la cale sau controlate de eul uman. Din această privinţă, ele sunt miracole ce atestă legătura dintre noi şi univers. Noi nu putem provoca apariţia acestui gen de miracole, însă le putem întâmpina şi acorda ospitalitate în odăile, ferecate încă, ale sufletelor noastre. Astfel, odată ce puterea coincidenţei este respectată, ea ne dezvăluie multe minunăţii. Paginile ce urmează ne arată cum se poate întâmpla acest lucru.
Sincronicitatea ne dovedeşte capacitatea limitată de explicare a întâmplării. De vreme ce corelaţiile se manifestă fără ca noi să exercităm vreun control, avem credinţa că ceva, nu ştim ce, lucrează în permanenţă, nu ştim cum, pentru a ne transforma în mai mult decât suntem acum, pentru a face din lume mai mult decât este în prezent.
Ce destin preţios şi privilegiat avem noi, oamenii: să însoţim lumina şi iubirea pe măsură ce pătrund în această lume! Suntem o gardă de onoare formată dintr-o lungă procesiune de strămoşi şi urmaşi care, la fel ca noi, se află mereu pe drum şi permanent deja Aici.
„Ne petrecem vieţile aşteptând marea zi, marea bătălie sau marea faptă de vitejie. Însă această excelenţă exterioară nu le este dată multora şi nici nu este necesară. Cât timpfiinţa noastră pune suflet în totul, atunci acel suflet se va ivi din eforturile noastre ascunse, anonime… Numai o singură ostie trece direct din mâinile care frământă aluatul în mâinile care-l binecuvântează.“
PIERRE TEILHARD DE CHARDIN
Mai mult http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Davi...incidentei.htm
Dragostea mea este mai caldă decât un zâmbet
Dragostea mea dă tuturor copiilor care au nevoie
Dacă cineva ar trebui să vă întrebe cine este dragostea mea adevărată
Spune-le că dragostea mea adevărată îmi permite să trec toată iubirea
Dragostea mea vede iubirea cu nu o față
Și trăiește să iubească prin timp și spațiu
Dacă totul despre dragostea mea se potrivește cu tine
Atunci poți spune că și tu ești dragostea mea
Lăsați-mi iubirea să strălucească în întreaga lume
La fiecare vârf de munte și turlă
Să fie simțită de fiecare suflet
Până și dragostea este peste tot
Lăsați-o să ajungă la fiecare inimă
Pentru fiecare popor lipsit de drepturi
"Până când este prezent și nu mai există dureri peste tot
Dragostea noastră vede că iubirea este cheia păcii
Ne vom ruga până când toate războaiele lumii au încetat
Dacă tu sau pe oricine știi suficient să spui că simt ca noi
Apoi lăsați cântecul nostru universal să fie liber
Fie ca dragostea noastră să strălucească în întreaga lume
La fiecare vârf de munte și turlă
Să fie simțită de fiecare suflet
Până și dragostea este peste tot
Lăsați-o să ajungă la fiecare inimă
Pentru fiecare popor lipsit de drepturi
"Până când este prezent și nu mai există dureri peste tot
Spuneți cuvinte de iubire tuturor celor pe care le vedem
Pentru cei bogați sau săraci pentru dragoste este egal
Să ridicăm omenirea
Vorbiți peste tot
Să se alăture tuturor forțelor sale ca una
Deci, să mustrați toate semnele răului
Prin fiecare vale, pământ și mare
Dragostea noastră e tot poporul
Traducere -https://genius.com/Julio-iglesias-my-love-lyrics
Uimirea fericită
este tocmai momentul în care ţâşneşte în noi
o nouă dimensiune.
Este momentul privilegiat în care
suntem subit vindecaţi,
pentru o clipă,
de noi înşine.
Maurice Zundel
" Viaţa se schimbă. Asta-i lecţia pe care ne-o învaţă anotimpurile."
Paulo Coelho
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.04.2019 la 20:40.
"Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!" Lucian Blaga.
Cu cât mai dură lecția, cu atât mai profundă trăirea și cu atât mai intensă satisfacția propriei metamorfoze.
Decalogul lui Dante: Calea spre Paradis | Bel Esprit
Dante si Beatrice – iubire mai presus de viata si de moartea
Pe Dante Alighieri, dictionarele de literatura si enciclopediile il descriu ca pe un poet si filosof italian, om politic florentin dar numai daca citesti opera sa, „Divina Comedie”, intelegi cine a fost cu adevarat Dante Alighieri.
„Divina Comedie” cuprinde trei parti – Infernul, Purgatoriul si Paradisul, este scrisa la persoana intai si povesteste o calatorie a lui Dante prin toate aceste lumi de dincolo de moarte.
El este singurul om viu care are prilejul de a face aceasta calatorie ghidat in Infern si Purgatoriu de catre poetul roman Virgiliu.
Aici vede pe langa o panorama politica si mondena ce infatiseaza alegoric lumea in care traia si pedepsele pentru fapte rele si vicii cu care oamenii timpului sau se luptau. Aceste doua tinuturi abunda in descrieri terifiante.
Insa in Paradis, loc in care descrierile contrasteaza total cu cele dinaninte, Dante o va avea drept calauza pe Beatrice, fata pe care a iubit-o inca din copilarie si careia i-a dat nemurirea in cartea sa.
Ea il va conduce prin pajisti inflorite, paduri inmiresmate si alte locuri feerice oferindu-i consolare.
Si daca „Divina Comedie” este rod al inspiratiei, talentului si eruditiei lui Dante Alighieri, povestea dragostei ce i-a purtat-o lui Beatrice este cu totul si cu totul adevarata.
Dante a intalnit-o prima data pe Beatrice in casa tatalui ei, cand aceasta avea doar noua ani iar el cam tot atata si se afla acolo ca oaspete impreuna cu tatal sau.
Este vrajit de gingasia fetitei si in gand ii jura iubire vesnica. Se pare ca aceasta intalnire cu Beatrice va fi evenimentul cei mai important al copilariei lui si care ii va schimba viata.
Pentru a o preamari el va scrie lucruri cum nu au mai fost scrise niciodata despre o femeie.
Dante avea sa o revada peste noua ani, trecand pe drum insotita de doua femei.
Aceasta intalnire se pare ca i-a emotionat pe amandoi dar dupa uzantele vremii nu au putut decat sa se priveasca fugar.
Fericit, Dante, mai tarziu in singuratatea camerei sale, ii va dedica primele versuri.
Cand s-au reintalnit, Dante dorind sa isi ascunda sentimentele dupa regulile galanteriei de atunci, intoarce capul dupa o alta fata.
Atunci Beatrice nu ii raspunde la salut iar Dante va fi neconsolat.
Despre viata Beatricei Portinari se stiu putine lucruri.
Dante o va revedea plin de emotie peste ani, la o sarbatoare florentina, dar acum ea era casatorita cu Simone di Bardi si se pare ca aceasta casatorie avusese loc din motive financiare.
Insa Dante i-a oferit ceva ce nici tot aurul din lume nu putea cumpara: poezia si mai ales nemurirea oferita de aceasta.
Beatrice a murit foarte tanara, la doar 24 de ani, iar Dante ramane neconsolat. Isi va cauta alinarea in poezie si filosofie, pastrand pentru eternitate amintirea iubirii!
O va aseza pe Beatrice in gradina Paradisului si in Divina Comedie !
Cristina Toma
Sursa http://www.bucurestifm.ro/2015/02/18/dante-si-beatrice-iubire-mai-presus-de-viata-si-de-moartea/
Beatrice,Dante Aligheri
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.04.2019 la 21:43.
“Cele 40 de legi ale iubirii” vorbeste despre cum iubirea schimba vietile oamenilor. Daca esti curios cum iubirea poate face aceste schimbari in om este recomandat sa citesti romanul „cele 40 de legi ale iubirii” sau sa parcurgi cele 40 de legi transcrise mai jos.
1. Felul in care il vedem pe Dumnezeu oglindeste limpede felul in care ne vedem pe noi insine. Daca El trezeste in mintea noastra mai cu seama frica si vinovatie, inseamna ca inlauntrul nostru mustesc prea multa frica si vinovatie. Daca Il vedem pe Dumnezeu plin de iubire si indurare, asa suntem si noi.
2. Calea catre Adevar este o truda a inimii, nu a cugetului. Fa-ti din inima cel dintai sfetnic! Nu din cuget. Intampina, infrunta si in cele din urma biruieste-ti propriile frici cu inima. Cunoasterea de Sine te va calauzi catre cunoasterea lui Dumnezeu.
3. Fiecare cititor intelege scrierea sacra in chip diferit, dupa adancimea patrunderii sale. Sunt patru chipuri de patrundere. Primul e intelesul din afara, cu care se multumesc cei mai multi oameni. Apoi urmeaza intelesul dinlauntru. Al treilea este intelesul dinlauntrul launtrului. Iar al patrulea e atat de adanc, incat nu poate fi pus in cuvinte si de aceea e sortit sa ramana de nezugravit.
4. Poti sa-L cercetezi pe Dumnezeu in orice lucru si orice fiinta din lume, pentru ca Dumnezeu nu e inchis intr-o moschee, intr-o sinagoga sau intr-o biserica. Dar daca simti inca nevoia sa afli lamurit unde salasluieste, nu e decat un loc in care poti sa-L cauti: in inima unui iubitor adevarat.
5. Mintea si iubirea sunt facute din altfel de plamada. Mintea leaga oamenii cu noduri si nu se primejduieste intru nimic, pe cand iubirea dezleaga orice incurcaturi si se primejduieste intru totul. Mintea e mereu prevazatoare si te povatuieste: “Fereste-te de prea multa inflacarare!”, pe cand iubirea spune: “O, fii fara grija! Arunca-te cu capul inainte. Mintea nu se sfarama usor, pe cand iubirea se poate lesne preface intr-un morman de daramaturi. Insa comorile sunt ascunse printre ruine. O inima franta ascunde comori.”
6. Cele mai multe necazuri de pe lume sunt pricinuite de greseli de limba sau simple neintelegeri. Nu lua niciodata vorbele de bune. Cand pasesti pe taramul iubirii, asa cum stim, limba devine invechita. Ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte, poate fi priceput doar prin tacere.
7. Insingurarea si singuratatea sunt doua lucruri deosebite. Cand esti insingurat, e lesne sa te amagesti singur ca te afli pe calea cea dreapta. Singuratatea e mai buna pentru noi, inseamna sa fii singur fara sa te simti insingurat. Dar pana la urma cel mai bine e sa gasesti o fiinta omeneasca, o fiinta care va fi oglinda ta. Tine minte, numai in oglinda acestei fiinte te poti vedea cu adevarat pe tine si existenta lui Dumnezeu inlauntrul tau.
8. Orice ti s-ar intampla in viata, oricat de ingrijoratoare ar putea parea lucrurile, nu pasi pe taramul deznadejdii. Chiar si atunci cand toate usile raman inchise, Dumnezeu va deschide o noua cale doar pentru tine. Fii recunoscator! E lesne sa fii recunoscator cand totul merge bine. Un sufit e recunoscator nu numai pentru ce i s-a dat, ci si pentru ce n-a primit.
9. Rabdarea nu inseamna sa induri smerit, ci sa ai vedere indeajuns de ascutita ca sa te increzi in dezlegarea din urma a unei intamplari. Ce inseamna rabdarea? Inseamna sa te uiti la ghimpe si sa vezi trandafirul, sa privesti noaptea si sa vezi revarsatul de ziua. Nerabdarea inseamna sa ai vederea atat de slaba, incat sa nu fii in stare sa zaresti dezlegarea. Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nu-si pierd niciodata rabdarea fiindca stiu ca e nevoie de timp pentru ca secera sa se preschimbe in luna plina.
10. Soare-rasare, soare-apune, miaza-zi ori miaza-noapte, nu are nicio insemnatate. Ori incotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa si dincolo de ea.
11. Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati. Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere.
12. Cautarea Iubirii te schimba. Nu e niciun cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti in cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara.
13. Sunt mai multi indrumatori mincinosi si invatatori falsi pe lumea asta decat puzderia de stele din cerul pe care il vedem. Nu incurca oamenii care umbla numai dupa putere si care se iubesc numai pe ei cu adevaratii indrumatori. Un invatator spiritual adevarat nu iti atrage luare-aminte asupra lui sau ei si nu asteapta supunere deplina sau pretuire netarmuita din partea ta, ci te ajuta in shimb sa-ti cercetezi si sa-ti pretuiesti eul launtric. Adevaratii indrumatori sunt stravezii precum sticla, caci lasa lumina lui Dumnezeu sa treaca prin ei.
14. Incearca sa nu te impotrivesti prefacerilor care se abat asupra ta. Lasa in loc viata sa curga prin tine. Si nu te ingrijora ca traiul iti e intors pe dos. De unde stii ca fața cu care te-ai obisnuit e mai buna decat cea care o sa vina?
15. Dumnezeu e adancit in desavarsirea lucrarii tale, pe dinafara si pe dinauntru. E adancit in intregime in implinirea ta. Fiecare faptura omeneasca e o lucrare in desfasurare, care se apropie incet dar nestramutat, de desavarsire. Fiecare dintre noi suntem o lucrare meșteșugită ce deopotriva asteapta si se zbate sa fie desavarsita. Dumnezeu se ingrijeste de fiecare dintre noi in parte, fiindca omenirea e un meșteșug migălos de scriere frumoasa si iscusita, in care orice punct e la fel de insemnat pentru intreg.
16. E lesne sa iubesti un Dumnezeu desavarsit, fara pata si fara greseala cum este El. Ce e mult mai anevoios este sa-ti iubesti semenii cu metehnele si cusururile lor. Nu exista intelepciune fara iubire. Pana nu invatam sa iubim zidirea lui Dumnezeu, nu putem nici sa-L iubim, nici sa-L cunoastem cu adevarat.
17. Adevarata murdarie e cea launtrica. Cealalta se spala. Un singur soi de murdarie nu poate fi curatat cu apa limpede, iar aceea e urma urii si a patimii care-ti intineaza sufletul. Poti sa-ti cureti trupul prin infranare si postit, dar numai iubirea iti va curata inima.
18. Lumea intreaga e cuprinsa intr-o singura fiinta omeneasca – Tu. Tot ce vezi in jur, pana si lucrurile care nu-ti plac, pana si oamenii pe care ii dispretuiesti ori ii urasti, se afla inlauntrul tau in felurite masuri. Prin urmare nici pe Șeitan nu-l cauta in afara ta. Diavolul nu este o putere neobisnuita ce loveste din afara. E o voce obisnuita dinauntru. Daca ajungi sa te cunosti pe deplin, infruntand cinstit si hotarat atat fața ta intunecata, cat si fața ta luminoasa, vei ajunge la cel mai inalt chip de stiinta. Cand cineva se cunoaste pe el sau pe ea, el sau ea il cunoaste pe Dumnezeu.
19. Daca vrei sa schimbi modul in care se poarta ceilalti cu tine, ar trebui sa schimbi intai modul in care te porti tu cu tine. Pana cand nu inveti sa te iubesti, pe deplin si cu-adevarat, nu ai cum sa fii iubit. Odata ce izbutesti lucrul acesta, fii insa recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalti ti l-au aruncat in cale. E un semn ca vei fi curand potopit de o ploaie de trandafiri.
20. Nu te ingriji incotro te va purta drumul. Ia aminte la pasul dintai. Asta e partea cea mai grea si de ea esti raspunzator. Odata ce faci pasul dintai, lasa totul sa-si urmeze cursul firesc si restul o sa vina de la sine. Nu te lasa dus de curgere. Fii tu insuti curgere.
21. Toti am fost ziditi dupa asemanarea Lui, si totusi fiecare dintre noi a fost zidit deosebit si fara pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt doua inimi care sa bata la fel. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca toti oamenii sa fie asemenea, iar fi facut astfel. Prin urmare, a nu tine seama de deosebiri si a le vârî altora in cap gandurile tale cu de-a sila e tot una cu a nu tine seama de randuiala sfânta a lui Dumnezeu.
22. Cand un iubitor adevarat de Dumnezeu intra intr-o carciuma, carciuma devine odaia sa de rugaciune, dar cand un bautor de vin intra in aceeasi odaie, aceasta devine carciuma lui. In tot ce facem, inimile noastre au insemnatate, nu infatisarea noastra. Sufitii nu-i judeca pe ceialalti oameni dupa cum arata sau dupa cine sunt. Cand se uita la cineva, un sufit isi tine amandoi ochii inchisi si deschide un al treilea ochi – ochiul care vede taramul launtric.
23. Viata e un imprumut trecator; iar lumea asta nu e decat o copie grosolana a lumii Adevarate. Numai copii nostrii ar lua o jucarie drept lucru adevarat. Si totusi fiintele omenesti fie se indragostesc de jucarie, fie o strica fara nici o cuviinta si o azvarla cat colo. In viata asta, fereste-te sa te inclini in vreo parte, caci iti vei zdruncina echilibrul launtric.Sufitii nu se inclina in nici o parte. Un sufit ramane intodeauna linistit si cumpatat.
24. Faptura omeneasca are un loc nepereche in zidirea lui Dumnezeu. “Si am suflat in el Duhul Meu”, spune Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fara deosebire, e harazit sa fie trimisul lui Dumnezeu pe pamant. Intreaba-te singur: cat de des te porti ca un trimis, daca o faci vreodata? Tine minte, cade in sarcina fiecaruia dintre noi sa descoperim duhul sfant dinlauntru nostru si sa traim dupa indrumarea lui.
25. Iadul e in acum si aici. La fel si raiul. Inceteaza sa-ti mai faci griji din pricina iadului si sa mai visezi la rai, caci sunt amandoua cuprinse chiar inlauntrul clipei de-acum. De fiecare data cand ne indragostim, ne inaltam la rai. De fiecare data cand uram, pizmuim sau ne infruntam cu cineva, ne rostogolim drept in flacarile iadului.
26. Lumea e o singura fiinta. Toti si toate sunt legate intre ele printr-un paienjenis de povesti. Fie ca ne dam seama ori nu, suntem prinsi cu totii intr-o discutie tacuta. Nu face rau. Arată-te milostiv. Si nu bârfi pe nimeni pe la spate – nici macar o vorba părelnic nevinovata! Vorbele care ne ies din gura nu pier, ci sunt pastrate vesnic in intinderea necuprinsa a lumii si se vor intoarce la noi la vremea cuvenita. Durerea unui singur om ne va lovi pe toti. Bucuria unui singur om ii va face pe toti sa zambeasca.
27. Lumea asta e ca un munte inzapezit care iti face vorbele sa rasune indelung. Orice spui, bun sau rau, se va intoarce intr-un fel sau altul la tine. Prin urmare, daca cineva nutrește gânduri urate despre tine, sa spui vorbe la fel de urate despre el nu va face decat sa inrautateasca lucrurile. Vei fi prins intr-un cerc de rea-vointa fara iesire. In loc sa faci asta, patruzeci de zile si nopti spune si gandeste numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capatul celor patruzeci de zile, pentru ca tu vei fi altfel pe dinauntru.
28. Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amagire. Lumea nu se misca prin timp ca si cand ar fi o linie dreapta, inaintând de la trecut la viitor. In schimb, timpul se misca prin si inlauntrul nostru in cercuri nesfarsite. Vesnicia nu e un timp nemarginit, ci doar lipsa oricarui timp.Daca vrei sa cunosti lumina vesnica, scoate-ti din minte trecutul si viitorul si ramai in clipa de acum.
29. Soarta nu inseamna ca viata ta a fost hotarat clar dinainte. De aceea, sa lasi totul in seama sortii si sa nu-ti aduci cu sarguinta prinosul la muzica lumii e un semn de nestiinta deplina. Muzica lumii e atotpatrunzatoare si e alcatuita din patruzeci de trepte deosebite. Soarta e treapta pe care iti canti melodia. Nu poti sa schimbi lăuta, insa cat de bine canti ține numai de tine.
30. Adevaratul sufit este astfel, incat chiar si atunci cand e invinuit pe nedrept, atacat si osandit din toate partile, indura cu rabdare, fara sa rosteasca macar o singura vorba urata despre ponegritorii lui. Un sufit nu imparte niciodata vina. Cum pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar “alții” cand nu exista mai intai un “eu”? Cum poate fi cineva invinovatit cand exista numai Unu?
31. Daca vrei sa-ti intaresti credinta tare ca piatra, inima trebuie sa-ti fie moale ca pana. Prin boala, nenorocire, pierdere sau frica, intr-un fel sau altul, suntem cu toti pusi fata in fata cu intamplari care ne invata sa devenim mai putin haini si cârtitori si mai miloși si mărinimoși. Insa unii dintre noi invata lectia si izbutesc sa devina mai calzi, pe cand altii sfarsesc prin a deveni si mai cruzi ca inainte. Singura cale de-a ne apropia de Adevar este aceea de a ne largi inima astfel incat sa cuprinda intreaga omenire si sa aiba inca loc pentru Iubire.
32. Nimic n-ar trebui sa stea intre tine si Dumnezeu. Nici imamii, nici preotii, nici rabinii sau oricare alti pazitori ai cârmuirii spirituale si religioase. Nici invatatorii spirituali, nici macar credinta ta. Crede in lucrurile pe care le pretuiesti si in legile tale, dar nu le instapani peste altii. Daca frangi intruna inimile oamenilor, orice indatorire religioasa pe care o indeplinesti nu slujeste la nimic.Tine-te departe de toate soiurile de idoli, fiindca iti vor incetosa vederea. Dumnezeu si numai Dumnezeu sa fie singurul tau indrumator. Afla Adevarul, dar ai grija sa nu-ti faci un idol din adevarurile tale.
33. Cand toti cei din lumea asta se zbat sa ajunga undeva si sa devina cineva, doar ca sa lase totul de izbeliste dupa moarte, țintește la treapta din urma a nimicniciei. Traieste viata asta la fel de usor si de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiti de un urcior. Nu infloriturile din afara, ci goliciunea dinlauntru ne tine in picioare. In acelasi fel, nu ceea ce năzuim sa implinim, ci intelegerea nimicniciei ne face sa mergem mai departe.
34. Supunerea nu inseamna sa fii slab sau nepasator. Nu duce nici la predestinare, nici la renuntare. Tocmai dimpotriva. Adevarata putere sta in supunere – o putere ce vine dinlauntru. Cei ce se supun naturii vietii vor trai intr-o liniste si-o pace netulburate chiar si atunci cand intreaga lume larga trece prin tulburare dupa tulburare.
35. In lumea asta, nu asemanarile si nici netezimile nu ne imping inainte, ci contrariile puternice. Toate contrariile din lume se afla si inlauntrul fiecaruia dintre noi. De aceea credinciosul trebuie sa intalneasca necredinciosul care sălășluieste in el. Iar necredinciosul ar trebui sa ajunga sa-l cunoasca pe credinciosul tacut dinlauntrul sau. Pana in ziua cand ajungi la starea de Iluminat, faptura omeneasca desavarsita, credinta e un fapt treptat si unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredinta.
36. Lumea asta e cladita pe temeiul inrâuririi. Niciun strop de bunatate sau graunte de rautate nu vor ramane pana la urma neplatite. Nu-ti fie frica de uneltiri, inselaciuni ori siretlicuri din partea altor oameni. Daca cineva intinde o capcana, la fel face si Dumnezeu, tine minte. El e cel mai mare urzitor. Nici macar o frunza nu se misca fara stirea lui Dumnezeu. Crede sincer si deplin lucrurile astea. Orice face Dumnezeu, face minunat.
37. Ordinea Lui e atat de precisa, incat orice lucru de pe pamant se intampla la timpul lui. Nici o clipa mai tarziu, nici o clipa mai devreme. Si pentru fiecare, fara vreo abatere, ceasornicul merge precis. Pentru fiecare exista un timp cand sa iubeasca si cand sa moara.
38. Nu e niciodata prea tarziu sa te intrebi: “Sunt pregatit sa schimb viata pe care o traiesc? Sunt pregatit sa ma schimb pe dinauntru?”.Daca fie si o singura zi din viata ta e aidoma celei dinainte, este fara indoiala pacat. In fiecare clipa si cu fiecare noua suflare, trebuie sa te simti reinnoit iar si iar. Exista o singura cale de-a renaste la o viata noua: sa mori inainte de moarte.
39. Pe cand partile se schimba, intregul ramane mereu acelasi. Pentru fiecare hoț care pleaca din lumea asta, se naste unul nou. Iar orice ins cinstit care moare e inlocuit de unul nou. Prin urmare, nu numai ca nimic nu ramane la fel, ci de asemenea nimic nu se schimba vreodata cu adevarat.
40. O viata fara iubire e lipsita de insemnatate. Nu te intreba ce fel de iubire ar trebui sa cauti, spirituala ori materiala, divina ori pamanteasca, rasariteana sau apuseana… Impărțirile duc doar la alte impartiri, Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurita. E ceea ce e, pur si simplu.Iubirea e apa vietii. Iar cel ce iubeste e un suflet de foc! Lumea se invarte altfel cand focul iubeste apa.
Sursa http://safiisanatos.ro/resurse-utile...e-elif-shafak/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.04.2019 la 22:18.
"Eu am avut ca ideal să înmulţesc binele şi bucuria !
Gândiți frumos ! Gândiți curat !"
Principiul creştin ar fi să te gândeşti nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poţi face tu pentru el.
Cine are iubire, are bucurie.
Ceea ce faci, te şi face.
Măsura credinţei este măsura vieţii. Cum îţi trăieşti viaţa, aşa îţi este credinţa.
Credinţa nu e ca un curs la fără frecvenţă. Trebuie să o trăieşti zi de zi.
Să-ţi iei crucea înseamnă să depăşeşti situaţiile pe care ţi le oferă viaţa cotidiană.
Dumnezeu nu rămâne nimănui dator. Eu am încredinţarea în bine, pentru că am încredere în bunătatea lui Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian
La finalul lunii martie, soprana de origine ieşeană Elena Moşuc a reuşit extraordinara perfomanţă de a câştiga “Oscar della Lirica”, cea mai prestigioasă distincţie internaţională a muzicii de operă, echivalentul muzical al Premiilor Oscar pentru cinematografie. Astfel, Elena Moşuc a devenit cea mai valoroasă soprană a lumii, după ce a concurat cu vedetele Anna Netrebko şi Anna Pirozzi.
Mai mult http://curierul-iasi.ro/elena-mosuc-desemnata-cea-mai-buna-soprana-din-lume-31911?
Avem la dispoziţie câte un apus de soare pentru fiecare zi a vieţii noastre... Trebuie doar să ne facem timp pentru a privi către cer.
Cristian Lisandru
Atunci când eşti singur în întuneric, aş vrea să-ţi pot arăta lumina uluitoare a propriei tale fiinţe.
Hafez
„Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul.”
Regina Maria
21 de citate creștine despre puritate
"Uită-te în urmă cu iertare, înainte cu speranță, în jos cu compasiune și în sus cu recunoștință."
Zig Ziglar.
"Sa traiesti in pace si pacea sa fie cu casa ta si cu tot ce este al tau"(1 Samuel 25:6)`
Momentan sunt 180 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 180 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje