Cuvântul şi puterea lui vindecătoare
„Te iubesc, Te iert, Eşti o persoană minunată”. Nu-i aşa că numai auzind aceste propoziţii, chipul ți se luminează şi vibraţiile pozitive încep să iasă la suprafaţă? Cel mai probabil aşa este, motiv pentru care, Cuvântul, poate fi considerat un remediu pentru afecţiuni fizice şi spirituale.
TOT ARTICOLUL AICI: https://astrodeva.wordpress.com/2015/10/18/cuvantul-si-puterea-lui-vindecatoare/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.03.2020 la 00:01.
Cuvantul, binecuvantare sau atac energetic
„Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. În evanghelia după Ioan din biblie se spune referitor la crearea universului: La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul. Deci numai prin cuvânt Dumnezeu a creat toate cele văzute şi nevăzute. Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a creea ca şi Dumnezeu. Ca fii ai Lui, noi avem acces la tot ce are Tatăl, posedăm totul şi suntem liberi ca şi Tatăl să ne servim de tot ce El se serveşte. Pentru a atinge acest ideal e nevoie de o credinţă fără margini.
Noi ne cream pe noi înşine şi devenim ceea ce credem că suntem. „De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede (Marcu 9,23)”. În permanenţă noi cream lucrul în care credem cu adevărat. Noi putem să fim, să facem şi să avem tot ceea ce ne imaginăm. Atunci când ştim ce vrem, universul ne oferă spontan ceea ce avem nevoie pentru realizarea acestui ţel. Ceea ce numim noi forţa universală e o putere divină pe care tatăl o dă copiilor săi pentru a o folosi. Noi suntem imaginea lui Dumnezeu, în formă fizică şi dispunem de o întreagă putere creatoare.
Creaţia are la bază cuvântul, iar cuvântul este expresia gândului. Dumnezeu a creat universul folosind forţa creatoare a gândului şi i-a dat şi omului şansa de a o folosi în sens creativ. Din păcate omul nu a înţeles acest adevăr şi a căzut în neputinţă completă. Dacă forţa gândului e creativă, atunci cu certitudine ea este cea cu ajutorul căreia omul poate definitiv vindeca orice boală. Cu forţa gândului omul poate să creeze celule sănătoase în corp sau să le distrugă pe cele afectate. Gândul este cel care atrage răul sau binele în existenţa noastră. Putem trage concluzia că gândul (cuvântul) este cel care a creat şi crează materia. Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru. Orice putere creatoare folosită rău, nepotrivit, poate deveni putere distructivă. Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită poate deveni magie neagră. Cuvâtul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni. Un cuvânt negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii, blestemându-se inconştient unii pe alţii. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenţi la blesteme, la undele mentale ale altora şi la vrăjitorii.
Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care îl are umanitatea, dar noi îl folosim şi împotriva noastră. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribilă şi mai puternică este cuvântul nepotrivit care poate să distrugă fără să lase urme. Noi ne atacăm în permanenţă prin cuvinte şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Această practică a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie şi a fost numită bârfă. Bârfa, desi pare atat de inofensiva, ne alterează şi scurtează viaţa, ne distruge fizic şi spiritual, fiindcă în permanenţă ne ruinează sufletul şi trupul. Bârfa e un act de magie neagră şi este foarte rea, deoarece este otravă pură. Bârfa a devenit o forma curentă de comunicare în societatea umană (vezi emisiuni TV divertisment, politica, toul este o barfa). Bârfa şi gândurile urâte pe care le generează reprezintă un frecvent traumatism aplicat omului la care ne-am gândit. Întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, însă dacă noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta. Când omul nu acceptă emoţia otrăvită aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o şi-l afectează direct. Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţiile ce se propagă în cecuri din ce în ce mai mari, până ce îmbrăţişează întregul univers după care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis.
Gândul este o energie pură, care nu moare niciodată. Să ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalţi şi să ne asumăm întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor şi cuvintelor noastre. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că spiritul (gândirea) influenţează cu adevărat corpul nostru de la distanţă, că există un sistem de comunicare inconştientă între indivizi, că este posibil să influenţăm pe cineva în orice moment, fără ca acesta să fie conştient sau noi sa fim constienti, precum oricine ne poate influenţa pe noi, fără ştirea noastră.
TOT ARTICOLUL AICI: http://naturadivina.com/2015/11/24/c...tac-energetic/
Alberto Villoldo
Blessings to all on this day of thanks giving.
In munay and gratitude, Alberto
Vezi traducerea
Ultima modificare făcută de latan.elena; 26.11.2015 la 22:30.
“Dumnezeu vs. stiintă”
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„ E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezită.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Hristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la -237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina..”
PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...
Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta”.
Dumnezeu este lumina? Ce sustinea intr-un interviu din 1889 omul de stiinta Nikola Tesla!
Jurnalistul: Spui ca eu, ca si toate celelate creaturi suntem lumina. Ma flateaza acest lucru, dar admit ca nu prea inteleg (n.r. conceputul).
Tesla: De ce trebuie sa intelegi, dle Smith? Doar crede-l. Totul este lumina. Intr-una dintre raze se afla soarta natiunilor, ficare natiune are raza sa in marea sursa de lumina pe care noi o vedem ca soare. Si tine minte: nimeni dintre cei care au existat, nu a murit. Ei s-au transformat in lumina si astfel exista inca. Secretul sta in faptul ca particulele de lumina isi restructureaza starea initiala.
Jurnalistul: Aceasta este INVIEREA!
Tesla: Prefer sa o numesc: intoarcere la energia precedenta. Hristos si cativa altii au stiut secretul. Am facut cateva cercetari despre cum sa mentinem energia umana. Este o forma de lumina, uneori egala cu lumina divina. Nu am facut aceste cercetari pentru mine insumi, ci pentru binele tuturor. Cred ca descoperirile mele vor face viata mai usoara, mai usor de indurat de catre oameni si ca acestea ii vor directiona pe oameni catre spiritualitate si moralitate.
Jurnalistul: Crezi ca timpul poate fi tinut pe loc?
Tesla: Nu chiar, fiindca prima trasatura a energiei este aceea ca ea se transforma. Se afla intr-o perpetua transformare, precum norii taoistilor. Dar este posibil sa afirmam ca omul isi pastreaza constiinta dupa viata pamanteana. In orice colt de univers exista diverse feluri de energie a vietii; una dintre acestea este imortalitatea, iar originea ei este deasupra omului si aceasta il asteapta.
Universul este spiritual, iar noi suntem doar jumatate din acesta. Universul este cu mult mai moral decat suntem noi si ar trebui sa ii aflam natura si sa ne armonizam vietile cu el. Nu sunt om de stiinta, stiinta este poate, cel mai conventional mod prin care pot afla raspunsul la intrebarea care ma urmareste si imi perturba zilele si noptile.
Jurnalistul: Care este aceasta intrebare?
Tesla: Cum ti s-au aprins ochii!… Ceea ce am dorit sa stiu este: ce se intampla cu o stea care apune si cu soarele care nu mai este? Stelele se prabusesc precum praful sau semnitele, in aceasta lume sau in alte lumi, iar soarele se raspandeste in mintile noastre, in vietile multor creaturi, in ceea ce se va naste ca o noua lumina, sau vantul cosmic o va imprastia in univers. Chestiunea este daca totusi, una dintre aceste stele si unul dintre acesti sori, chiar si cel mai mic, este salvat.
Jurnalistul: Dar, domnule Tesla, este clar ce este necesar si acest ceva este inclus in constitutia lumii!
Tesla: Cand omul intelege ca cea mai mare tinta a sa trebuie sa fie aceea de a alerga dupa o stea cazatoare si de a incerca sa o prinda, cand el va intelege ca viata i-a fost data din aceasta cauza, atunci el va fi salvat. La sfarsit, el va prinde steaua.
Jurnalistul: Si ce se va intampla apoi?
Tesla: Creatorul va rade si va spune: „A cazut doar ca sa te faca sa alergi dupa ea si sa o prinzi”.
Jurnnalistul: Dar nu este contrar cu durerea cosmica, pe care adesea o mentionezi in scrierile tale? Si ce este durerea cosmica?
Tesla: Nu, nu sunt in opozitie fiindca suntem pe Pamant… Este o boala de care majoritatea oamenilor nu este constienta. Asa incat, multe alte boli: suferinta, rautatea, amaraciunea, razboaiele si tot ceea ce compune viata umana absurda si teribila, nu pot fi pe deplin vindecate, dar constientizare lor le-ar face mult mai putin dificile si periculoase. Ori de ca te ori cineva apropiat si drag a fost ranit, am simtit durere fizica. Aceasta pentru ca avem corpurile facute din acelasi material, iar sufletele noastre sunt legate de fire ce nu pot fi distruse. Tristetea de neinteles care ne copleseste uneori, inseamna ca cineva de pe partea cealalta a planetei, un copil, sau un om generos a murit.
Uneori, intregul univers este obosit de de el insusi si de noi. Disparitia unei stele si aparitia cometelor ne vor afecta mai mult decat ne putem imagina. Relatiile care exista intre creaturile de pe pamant sunt chiar mai puternice, datorita sentimentelor noastre si gandurile noastre, floarea va inflori mult mia frumos in liniste. Trebuie sa invatam acest adevar ca sa ne vindecam. Remediul este in inimile noastre si in inima acestui animal pe care il numim univers.
SURSA: http://m.caplimpede.ro/dumnezeu-este...stiinta-nikola
Inflorescentele desertului !
Odata la cativa ani, in luna septembrie, aridul desert chilian Atacama se umple de flori. Este o minune naturala cunoscuta sub numele de „desierto florido„, sau desertul inflorit. Spectacolul are loc numai in anii in care au loc precipitatii mult mai multe decat in mod normal, ceea ce trezeste bulbii adormiti, fenomen in mod normal asociat lui El Nińo.
Sursa:http://noulpamant.ro/articole/stiri/...rale-partea-2/
''... floarea va inflori mult mia frumos in liniste'' Nikola Tesla
„Observa oamenii din jurul tau. Unii vorbesc in permanenta de iubire si de bunatate, zambetul lor este bland, dar arogant. Ei nu uita niciodata sa reaminteasca cat sunt de „iubitori si de buni”. Dar totul se petrece doar la exterior! Ei poarta masca iubirii. Cand trebuie sa treaca la actiuni, egoismul lor iese inevitabil la iveala, pentru ca ei sunt egoismul insusi.
Altii nu vorbesc niciodata de bunatate, nici macar nu se gandesc ce inseamna sa fii bun. Totusi, tot ce spun ei, tot ce gandesc si tot ce fac decurge din bunatate, pentru ca ei sunt bunatatea insasi! Ei nu trebuie sa se gandeasca sau sa simta ce este bunatatea, tocmai pentru ca sunt deja una cu aceasta stare; nu vorbesc despre ei, dar tot ce spun, ce gandesc sau ce fac sunt manifestari ale bunatatii. Aceasta este manifestarea propriului lor Sine!” Initierea de Elisabeth Haich
Fragment din carte: http://fymaaa.blogspot.ro/2014/02/ci...u-1022014.html
"Te vor intreba cum se trece prin viata. Tu, raspunde-le: ca peste un abis, ca pe o coarda intinsa, frumos, cu grija, ezitand, clatinandu-ma, dar, mergand inainte." Richard Bach
Orgoliul
''Orgoliul incearcă mereu să te împiedice să-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om, să ierti, să-ti exprimi emotiile si sentimentele, să fii tu cu adevărat, să înveti să te cunosti si să evoluezi. ''
Lise Bourbeau
TOT ARTICOLUL AICI: https://astrodeva.wordpress.com/2015/09/30/orgoliul/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.12.2015 la 22:44.
POVESTE ARABA – TRUPUL, AVEREA, FAMILIA SI PRIETENII, SUFLETUL
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa! Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!” Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?” “Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.” Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa
grija de tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra: Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim. Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa.Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
Nu sunt nici crestin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici tarmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoara a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pamantul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului si nici al iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru ca eu apartin Preaiubitului meu.
Am renuntat la dualitate si am vazut amandoua lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te stiu, pe Tine Te vad, pe Tine Te chem.
Tu esti cel dintai, ultimul, cel din exterior si cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decat pe Tine, Cel Care Esti.
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele doua lumi mi-au scapat din mana.
Horoscopul Persan al iubirii, pe versuri de Rumi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.11.2015 la 15:58.
„Muzica este un instrument puternic, cu rădăcini adânci în fiecare cultură şi civilizaţie. Aceasta pătrunde adânc în creierul uman şi în suflet”, a explicat dr. Ron Marino
Citeste mai mult: adev.ro/nym8c4
Ultima modificare făcută de latan.elena; 01.12.2015 la 02:28.
Momentan sunt 98 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 98 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje