Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !
" E prea frumos cerul ca Dumnezeu sa nu fie acolo!"
Paul Feval
"Viața vine și bate la ușa inimii tale... Permite să se întâmple lucruri frumoase si azi! Dumnezeu nu te vrea în poziția ghiocelului. Dumnezeu te dorește fericit, plin de compasiune și har."
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.04.2019 la 12:10.
Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.
Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.
C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.
C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate
Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.
pr. Nicolae Tanase
Spun oamenii că au căutat o viață întreagă „femeia ideală” și n-au găsit-o. Absurd. O puteau găsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevărată, care să rupă cercul insului lor, să înfrângă instinctul de conservare care îi zidea în fața dragostei, să anuleze acel abstract dor de ”femeia ideală”, creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolică și amuzantă; căci e foarte confortabil să „cauți” veșnic, mai greu e să găsești și să nutrești ca un perfect amant ghimpele acela de iubire.
Mircea Eliade, „Despre destinul înțelegerii”
Aş pleca acolo unde păsările ajung noaptea şi zboară dimineaţa. Aş pleca acolo unde Cerul sărută Pământul, iar albastrul mângâie verdele. Aş pleca acolo unde se aude liniştea şi se vede viaţa. Aş pleca acolo unde ziua ar zâmbi nopţii, iar oamenii ar avea timp să vadă asta. Aş pleca în locul în care oamenii ar avea timp să privească Cerul şi cuvinte să mulţumească vieţii.Aş pleca acolo unde am avea timp de suflete şi tăceri, de natură şi de linişte. Aş pleca acolo unde am avea timp să privim, ascultăm şi auzim mai bine ceea ce contează.Aş pleca acolo unde am reuşi să îmbrăcăm zâmbete în loc de haine şi am reuşi să îmbrăţişăm suflete în loc de trupuri.
Sursa
Acolo unde Cerul sărută Pământul | Zâmbete în colţ de cer
Nu vei fi judecat niciodată de un om mai bun ca tine. Cei care judecă îşi urăsc, de fapt, propriile greşeli şi neputinţe.
Irina Binder
Toţi avem nevoie de respect, bărbat sau femeie, negru sau alb. Este dreptul fundamental al omului.
Eu cânt pentru cei realişti; oameni care se acceptă aşa cum sunt.
Uneori, ceea ce cauţi este deja acolo.
Să fiu o cântăreaţă este un dar natural. Înseamnă că trebuie să folosesc acest dar primit de la Dumnezeu, la cel mai înalt grad posibil şi sunt fericită să fac asta.
Dacă un cântec este despre ceva ce am trăit sau mi s-ar fi putut întâmpla, e bun. Dacă este complet străin pentru mine, nu m-aş putea plia şi nu aş putea transmite nimic prin el, pentru că despre asta este cu adevărat muzica "soul".
Fii propriul tău artist şi fii întotdeauna încrezător în ceea ce faci. Dacă nu ai incredere în tine, poţi la fel de mine să nu mai încerci nimic.
Nu mai spuneţi că Aretha se reîntoarce, pentru că n-am fost niciodată plecată.
Sufletul este o constantă. Este cultural. Va fi întotdeauna acolo, în diferite arome și feluri.
Să ieşi dintr-o poveste de dragoste este ca și cum ai pierde în greutate. Este mult mai ușor să depui sentimente, decât să renunţi la ele.
RESPECT. Află ce înseamnă acest lucru pentru mine.
Nu aş putea exista fără Google, şi iubesc Facebook.
Aretha Franklin
Ştiinţa ne spune că viaţa de pe pământ s-a născut în valurile marilor, într-o zi cu soarele sus cam ca acesta! Soarele strălucea ca şi astăzi, dăruindu-şi lumina lui fără să ceară ceva în schimb, pământul i-a zâmbit şi a zis ''Hai să facem un Miracol!'' Şi aşa a apărut viaţa... şi aşa ai apărut şi TU aici pe pământ, ca un miracol de o frumuseţe neasemuită. Pentru că asta-i viaţa şi asta eşti tu – Un Miracol! Atunci când ai ochii inimii larg deschişi realizezi că miracolele nu sunt deloc rare şi începi să le vezi peste tot; În culorile vii ale unui câmp înflorit ce unduieşte sub mângâierea vântului, în apele oceanelor care au acelaşi PH cu sângele uman, în dansul jucăuş al norilor pe firmamentul albastru al cerului, în lumina răsăriturilor şi în pastelurile magice ale asfinţiturilor, în zâmbetele luminoase ale celor dragi, în mânuţa noului născut ce strânge gângurind mâna mamei lui, în cuvintele ziditoare care îţi înalţa şi îţi întăresc sufletul, în declaraţiile de iubire ale îndrăgostiţilor, în îmbrăţişări, în bunătate şi în omenie... şi în tot ceea ce e frumos şi îţi încânta deplin simţurile şi cugetul.
Atunci când realizezi că totul în jurul tău este un miracol în plină desfăşurare şi că TU eşti parte integrantă din acel miracol, încetezi să te mai laşi dominat de griji şi temeri efemere şi începi te bucuri de fiecare clipă miraculoasă care îţi este dată aici pe pământ. Nu înceta niciodată să îţi trăieşti viaţa ca pe un miracol, nu uita niciodată ce eşti şi mai ales nu înceta să te bucuri de miracolul numit viaţă! Miracolele sunt peste tot, încearcă astăzi să vezi câte miracole sunt în jurul tău şi nicio supărare nu îţi va mai umbrii inima! Miracolul eşti TU... trăieşte-te deplin!
Imagine grafică şi text - EIN © ~
''Avem nevoie sa redescoperim mirarea. Avem nevoie sa reinoim, in inimile si sufletele noastre, visul nemuritor, poezia eterna, sentimentul peren ca viata este miracol si magie.''
E. Merrill Root
Vasile Voiculescu-
Batea la poarta cerului ...
Batea la poarta cerului o raza,
Batea sfios si-ncet ca o streina...
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit de palida lumina.
Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.
Parea atat de trista si umila,
Dar totusi credincioasa si curata,
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.
Apoi, grabit a luat-o-n cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
I-a podidit pe toti, privind-o plansul
Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora!
Ea le-a zambit stergandu-le plansoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfatoseze bunului Parinte
Ca sa primeasca binecuvantarea;
- "Stapane vesnic, datator de viata,
Din ce-ntuneric ma-naltai la Tine.
Din ce prapastii crancene de gheata,
Din ce vartej de patimi si ruine!
Cat am luptata cu oarba ratacire,
Cu nebunia surda si pacatul
dar n-am putut sa saman o sclipire
In largul noptii stapanind de-a latul.
Si-n van am ars un creier, nendurata,
Ca pe-o festila, fara de crutare,
Invinsa, goala, stinsa, spulberata
Doar in surghiun gasesc acum scapare.
Sa pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea catusa ce ma strange
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!"
Cum sta, smerit in fata stralucirii,
Silita ochii sarbezi sa si-i plece
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.
- "Tu vii aicea singura si-nvinsa?"
Grai cel vesnic, nevazutul Tata...
"Tu fugi de teama sa nu fii stinsa?
Dar cand s-a stins lumin-adevarata?
De te-am trimis in lumile-n vrajbite
Nu te-am chemat, cu pumnii strasi si goi:
Ca pe-un manunchi de raze impletite
Eu te-asteptam, s-aduci pe toti la noi!
Dintr-un biet sambur'nabusit in fasa,
Din scapararea unei minti senine
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantul insusi pan'la Mine!
Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata mostenire?"
Mergand apoi spre raza-mbarbatata
I-a sarutat obrajii amandoi:
- "Copila mea, fii binecuvantata,
Ia-ti deci putere si-ntoarce-te-napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina
Sa-l paraseasca ostile ceresti,
Tu sa ramai, caci tu esti doar lumina
Si nu traiesti decat cand stralucesti!"
,,Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ținut-o-n piept numai podoabă!…
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la școală;
Am cruțat-o… și mi-a rămas nepricepută, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prințese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu țese.
Voinică, se plânge că obosește îndată:
Inimă făr’ de rost, inimă răsfățată.
Credeam că așa trebuie: „poeții
Să-și poarte inima mai presus de greul vieții!”
Dar iată că acum mi-e plină de toane și nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Că nu-i dau raiul, scări la cer, punți peste veacuri!
…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poți… Te aștept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept."
Vasile Voiculescu - Te aștept: intră
duminică, 4 noiembrie 1956
Sunt oameni care îmbătrânesc urât şi oameni care înnebunesc frumos.
Aculin Levitzki
Îmbătrânim, frumoasă doamnă
Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Eu sprijin anii mei de tine
Ca de un munte de lumină.
Tu-i porţi… iar umerii tăi mici,
Atât de firavi, de novici,
Ca doi călugări puşi să-ndure
Canonul lor în rugăciune,
Îmi ţin tristeţile de-o viaţă
Şi zile fără de speranţă,
Când, rătăcind cărări prin ploi
Tu mă chemai să fim iar doi.
Luai în spate din poveri
Şi le-ngropai în primăveri.
Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Dar cu atâta drag îţi duc
Al neputinţei tăvălug
Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare
Plăpândul trup, precum o floare…
Ţi l-aş purta spre infinit,
Numai să ştii cât te-am iubit.
Îngenuncheat pân’ la pământ
E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,
Tivit cu slăbiciuni șuvoi,
De multe ori şi cu nevoi,
Ai cicatrici şi urme-adânci,
Lăsate de dureri şi prunci.
Dar şi aşa, vei fi mereu,
Mireasa sufletului meu.
Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Singurătăţi în cuib de cuci,
Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,
Să odihnim în ea trăiri,
Din lada plină cu-amintiri.
Dar sufletelor noastre-acum
Le cresc lăstari pe scurtul drum.
Sunt înfloriți ca-n primăvară
Iar peste tot ne împresoară
Parfumul clipelor în doi
Din vraja vieţii ca un roi.
Şi te iubesc, iubită doamnă,
Magnolie-nflorită-n toamnă!
Angelina Nădejde
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.04.2019 la 22:55.
''Nu există nici un sfârşit. Nu există nici un început. Există doar pasiunea nemărginită a vieţii.''
Federico Fellini
,,Iubirea e sămânța eternității-n carne."
Trec vremile
Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!
Vasile Voiculescu
Momentan sunt 80 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 80 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje